Horia Manda, preşedintele consiliului de administraţie al Patria Bank, susţine că taxa bancară şi dublarea acesteia are un impact fiscal major asupra băncilor medii şi mici, care vor avea pierderi, ca procent, din profitul net, mult mai ridicate decât băncile mari.

El susţine că în timp ce băncile mari au o pierdere de 14% din profitul net, după creşterea taxei bancare la 4%, pentru băncile medii pierderea urcă la 50% din profitul net, iar pentru băncile mici ajunge chiar la 67% în noul regim de taxare.

Patria Bank, una dintre băncile mijlocii din piaţa bancară din România, are o cotă de piaţă de 0,5% şi active de aproape 1 miliard de euro.

Profitul net pe anul trecut a fost de 35 de milioane de lei, adică 7 milioane de euro.

Răspunzând unor întrebări ZF, Horia Manda explică impactul creşterii taxei bancare asupra Patria Bank, dar şi asupra întregii economii.

El cere Ministerului de Finanţe o abordare fiscală diferenţiată între bănci în funcţie de dimensiune.

Mai jos aveţi răspunsurile integrale la întrebările adresate de ZF: 

1. Care este impactul cresterii taxei bancare pe cifra de afaceri pentru Patria Bank?

Majorarea taxei pe cifra de afaceri aplicată băncilor – de la 2% la 4%, conform noii Legi privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung – generează un impact semnificativ asupra rezultatelor financiare ale Patria Bank S.

A., instituţie cu o orientare puternică spre finanţarea antreprenorilor locali, a economiei reale şi a segmentelor insuficient bancarizate.

Potrivit unui calcul de impact bazat pe parametrii bugetari ai băncii, noua taxă ar determina:

• O cheltuială fiscală suplimentară estimată la 4 milioane lei pentru semestrul al doilea al anului 2025;

• O cheltuiala fiscală de peste 9 milioane lei pentru întreg anul 2026.

Această taxare suplimentară va reprezenta, în anul 2026, aproximativ 19% din profitul brut estimat, la care se adaugă impozitul pe profit (16%), ceea ce duce la o cotă efectivă de impozitare de aproximativ 35% – un nivel considerabil mai ridicat decât media europeană în sectorul bancar.

Această creştere semnificativă a poverii fiscale reduce capacitatea băncii de a reinvesti în dezvoltare, digitalizare, incluziune financiară şi extindere în zone defavorizate, punând presiune pe sustenabilitatea modelului de afaceri. Totodată, afectează şi competitivitatea faţă de instituţiile bancare de mari dimensiuni, care beneficiază de economii de scară şi de o structură diferită a veniturilor.

2. Cum se structureaza aceasta crestere a taxei bancare in functie de marimea bancii?

Majorarea taxei pe cifra de afaceri aplicată sectorului bancar românesc de la 2% la 4% are un impact fiscal profund inegal în funcţie de dimensiunea instituţiei de credit, afectând în mod disproporţionat băncile mici şi mijlocii. Deşi formal aplicată uniform, această taxă generează efecte economice şi financiare regresive, punând sub semnul întrebării sustenabilitatea unor modele de business care deservesc exact segmentele slab bancarizate ale economiei.

1. O taxare aparent uniformă, dar cu impact profund inechitabil

În realitate, structura de venituri, marjele şi capacitatea de absorbţie fiscală diferă fundamental între băncile mari şi cele medii sau mici. Analize recente, bazate pe media performantelor financiare din respectivele categorii, arată că:

• Pentru băncile mari, taxa pe cifra de afaceri implică o pierdere medie de 7% din profitul net anual (la 2% taxa pe cifra de afaceri), ajungând la 14% la nivelul de 4% taxa pe cifra de afaceri.

• Pentru băncile medii, pierderea urcă la 25% din profitul net (la 2% taxa pe cifra de afaceri), respectiv 50% după majorare.

• În cazul băncilor mici, impactul este dramatic: pierderi de 33% din profit la nivelul anterior, respectiv până la 67% în noul regim. Pentru băncile foarte mici, majoritatea înregistrează deja pierderi operaţionale, ceea ce transformă taxa într-un factor agravant semnificativ.

Această structurare implicit regresivă a taxei reduce competitivitatea băncilor mici şi mijlocii, care oricum operează cu costuri de finanţare mai ridicate, baze de capital mai limitate şi marje mai strânse.

2. O impozitare fără precedent în Uniunea Europeană

Dacă raportăm taxa pe cifra de afaceri la profitul brut al băncilor, rezultă o formă de suprataxare indirectă a profiturilor:

• Băncile mari: impozitare efectivă suplimentară de 12%, la care se adaugă 16% impozit pe profit → total 28%

• Băncile medii: 42% taxare cumulată

• Băncile mici: peste 71%  Pentru băncile mici, impactul este puternic distorsionat de pierderile înregistrate de una dintre instituţii, ceea ce reduce profitabilitatea medie a segmentului. Astfel, ponderea taxei pe cifra de afaceri ajunge la aproximativ 55% din profitul brut, la care se adaugă 16% impozit pe profit, rezultând o cheltuială fiscală totală de peste 71% din profit — un nivel fără echivalent în Uniunea Europeană.Prin comparaţie, cea mai mare rată de impozitare totală a sectorului bancar în UE (inclusiv taxe suplimentare) este în prezent sub 40%. În România, acest prag este depăşit în cazul băncilor medii şi mici, generând un mediu fiscal profund distorsionat, care penalizează exact instituţiile responsabile cu promovarea incluziunii financiare şi a diversificării intermedierii.

3. Lipsa mecanismelor de protecţie – un semnal negativ pentru stabilitatea financiară

Spre deosebire de alte state din Europa Centrală şi de Est (Ungaria, Cehia, Slovacia), România nu a introdus mecanisme de compensare sau de ajustare a impactului fiscal. În alte jurisdicţii, astfel de taxe excepţionale au fost:

• temporare, legate de pandemie sau criza energetică;

• plafonate, pentru a limita deteriorarea capitalizării;

• calculate doar pe profiturile excepţionale (de exemplu, creştere semnificativă a venitului net din dobânzi);

• sau deductibile condiţionat, în funcţie de reinvestirea în titluri de stat sau capital propriu.

Lipsa acestor elemente în legislaţia românească generează insecuretate fiscala si lipsa totala de predictibilitate şi poate afecta încrederea investitorilor şi acţionarilor instituţionali în sectorul bancar.

4. Efecte colaterale în economie: reducerea creditării şi ieşiri de pe piaţă a unor jucatori

Această suprataxare are consecinţe directe asupra capacităţii băncilor medii şi mici de a finanţa economia reală:

• Scăderea capacităţii de creditare pentru IMM-uri, agricultura şi antreprenoriat local;

• Închiderea unor unităţi teritoriale, în special în mediul rural şi în oraşe mici;

• Îngheţarea investiţiilor în digitalizare, securitate cibernetică şi inovare;

• Creşterea marjelor de creditare, cu impact negativ asupra costului finanţării pentru clienţi;

• Posibile fuziuni sau exituri ale unor bănci mici, ceea ce ar duce la o piaţă mai concentrată şi mai puţin competitivă.

Concluzie: Este nevoie de o abordare fiscală diferenţiată, sustenabilă şi echitabilă

Aplicarea unei taxe pe cifra de afaceri fără a ţine cont de dimensiunea, specificul şi profitabilitatea băncii riscă să submineze tocmai diversitatea şi robusteţea sistemului bancar. O abordare modernă, inspirată din bunele practici europene, ar trebui să includă:

• mecanisme de ajustare în funcţie de dimensiune şi rentabilitate;

• măsuri de protecţie pentru instituţiile orientate spre incluziune financiară; si

• claritate legislativă care să asigure un cadru previzibil pentru investitori.

România are deja cel mai scăzut nivelde intermediere financiară din UE (nu stiu sa existe unul mai scazut). Accentul ar trebui pus pe stimularea finanţării economiei reale, nu pe descurajarea instituţiilor care o susţin activ. Propunerea Patria Bank S.A. este de a limita nivelul total de taxare efectivă pe profit — incluzând impozitul pe profit de 16% plus impactul taxei pe cifra de afaceri — la aproximativ 30%. Această plafonare ar asigura un echilibru între necesarul de venituri fiscale şi sustenabilitatea financiară a băncilor, prevenind astfel erodarea capitalului şi capacitatea de creditare a acestora.

În acest fel, se creează un cadru fiscal echitabil, care sprijină diversitatea şi stabilitatea sistemului bancar, protejează băncile medii şi mici şi contribuie la o economie sănătoasă, printr-un acces facil şi constant la finanţare.

3. Cum si din ce va fi platita aceasta crestere a taxei bancare? Cat va fi transferata clientilor si cat va fi preluata de banca?

Majorarea taxei pe cifra de afaceri de la 2% la 4% creează o presiune fiscală suplimentară semnificativă asupra sistemului bancar românesc, iar întrebarea esenţială care se ridică este: cum va fi absorbit acest cost – de bănci sau de clienţi?
O povară dificil de echilibrat Pentru băncile mici şi mijlocii, precum Patria Bank, spaţiul de absorbţie internă a unei asemenea taxe este mult mai limitat decât în cazul băncilor mari, care beneficiază de economii de scară şi diversificare a veniturilor. Totuşi, Patria Bank abordează această schimbare cu responsabilitate şi echilibru, căutând soluţii care să minimizeze impactul asupra clienţilor şi să menţină în acelaşi timp stabilitatea financiară şi sustenabilitatea operaţională.

Creşterea poverii fiscale va fi acoperită, într-o formulă mixtă, printr-o combinaţie de măsuri:

• Reducerea cheltuielilor operaţionale, acolo unde este posibil, prin digitalizare şi eficientizare internă;

• Reconfigurarea politicilor de preţ pentru anumite produse, cu un control strict asupra eventualelor ajustări de costuri suportate de clienţi;

• Optimizarea structurii de finanţare, inclusiv ajustarea dobânzilor la depozite sau a marjelor la credite, însă doar în măsura în care nu afectează accesul echitabil la finanţare;

• Raţionalizarea investiţiilor în proiecte non-critice, fără a compromite dezvoltarea digitală sau calitatea serviciilor.

În mod inevitabil, o parte din costul acestei taxe va ajunge – direct sau indirect – să fie reflectată în condiţiile comerciale ale produselor şi serviciilor bancare. Totuşi, Patria Bank îşi propune ca această parte să fie cât mai redusă posibil, în special pentru segmentele vulnerabile sau pentru clienţii tradiţionali din zonele slab bancarizate, pentru care banca reprezintă adesea singura alternativă viabilă de finanţare.

Patria Bank îşi asumă o parte semnificativă a poverii fiscale, inclusiv prin reducerea profitabilităţii şi reevaluarea planurilor de investiţii. Într-un context fiscal ostil, banca rămâne angajată în menţinerea unei relaţii de încredere şi predictibilitate cu clienţii săi, fără a compromite misiunea de susţinere a incluziunii financiare, a antreprenoriatului local şi a dezvoltării regionale.

4. Cresterea taxei bancare va afecta si capitalul Patria Bank? Va fi necesar capital suplimentar?

Majorarea taxei pe cifra de afaceri la 4% generează, fără îndoială, un impact financiar direct asupra rezultatelor băncii, însă nu afectează în mod critic soliditatea capitalului sau capacitatea Patria Bank de a-şi respecta angajamentele faţă de clienţi, investitori sau autorităţi de reglementare.

Patria Bank are o capacitate adecvată de absorbţie a acestui impact fiscal din resursele interne disponibile, fără a necesita majorări de capital sau măsuri extraordinare de capitalizare. Indicatorii actuali de adecvare a capitalului rămân la un nivel confortabil în raport cu cerinţele prudenţiale ale Băncii Naţionale a României şi cerintelor de reglementare la nivelul UE.

Cu toate acestea, este important de subliniat că efectul cumulat al acestei poveri fiscale suplimentare erodează progresiv capacitatea băncii de a-şi accelera planurile de dezvoltare, de a extinde creditarea în segmente strategice sau de a investi în mod susţinut în transformarea digitală şi în infrastructura operaţională.

Creşterea taxei bancare nu generează un risc  de capitalizare pentru Patria Bank, dar creează un context restrictiv, în care resursele care altfel ar fi fost direcţionate spre finanţarea economiei reale, susţinerea IMM-urilor sau dezvoltarea infrastructurii bancare trebuie realocate pentru conformarea fiscală. Banca îşi păstrează, totuşi, stabilitatea financiară şi capacitatea de a gestiona acest impact cu prudenţă şi responsabilitate, menţinând angajamentul faţă de clienţi şi parteneri.

Nivelurile excesiv de ridicate de impozitare aplicate unor institutii bancare – in special in Romania – pot conduce la scaderea atractivitatii pentru acordarea de credite, realizarea de investitii sau chiar mentinerea prezentei locale a unor jucatori financiari.
Acest efect apare deoarece reducerea profitului (si implicit a capitalului bancii) cu o unitate monetara se propaga semnificativ in economie. Concret, o scadere de o unitate in capitalul bancii determina, in medie, o contractie de aproximativ 12 unitati in activele totale, avand in vedere un efect de levier tipic de 12:1.

Din aceasta reducere a bilantului, se estimeaza ca aproximativ 25%-30% afecteaza expunerea in titluri de stat, iar circa 60% – echivalentul a peste 7 unitati – se reflecta in scaderea volumului de credite acordate companiilor si populatiei.

In acest context, este important de subliniat ca Romania si Guvernul si-au asumat ca obiectiv prioritar cresterea investitiilor si implementarea unui program amplu de reforme. Pentru atingerea acestor obiective, accesul la finantare devine esential, in special pentru antreprenorii locali, care au nevoie, mai mult ca oricand, de solutii de creditare stabile si accesibile.

Sistemul bancar are un rol central in sustinerea economiei si in implementarea programului de guvernare. O deteriorare a capacitatii bancilor de a finanta economia – cauzata de un regim fiscal excesiv – risca sa contravina chiar obiectivelor strategice asumate de Guvern in materie de crestere economica, investitii si modernizare structurala.

5. In conditiile in care mesajul Guvernului Bolojan este de a creste incasarile la buget prin toate formele , iar cresterea taxei bancare este una dintre ele, care ar fi fost propunerea Patria Bank in aceasta privinta?

În contextul majorării Taxei pe Cifra de Afaceri (TCA) la 4%, considerăm necesar ca autorităţile să analizeze oportunitatea ajustării mecanismului de aplicare a acestei taxe, în vederea evitării unor distorsiuni structurale în sistemul bancar şi a susţinerii unei dezvoltări echilibrate a sectorului financiar. În acest sens, formulăm următoarele propuneri concrete:

a) Stabilirea pentru bancile mici si foarte mici, cu o cota de piata de sub 1% in functie de Total Active, a nivelului Taxei pe Cifra de Afaceri la 1% din Cifra de Afaceri, avand ca argument major cel putin eliminarea in substanta a taxarii diferentiate intre jucatorii sectorului

La nivelul impactului asupra Bugetului de Stat estimam o reducere cu 80 milioane lei a sumelor colectate. Consideram insa ca prin asigurarea unor masuri echitabile vor exista efecte pozitive la nivelul activitatii de creditare a bancilor care vor determina pe termen lung sustinerea creditarii companiilor si implicit cresterea activitatii acestora, ducand in final la elemente taxabile pentru autoritati; sau

b) Pastrarea nivelului curent de taxare dar cu stabilirea unor limite maxime de taxare ca % raportat la profitul brut – de exemplu o limita maxima de 30% pentru toti jucatorii bancari
 

De asemenea, indiferent de modalitatea de taxare aleasa, este crucial ca aceasta taxa suplimentara sa fie limitata in timp ca aplicare, pana la 30 iunie 2027, avand in vedere si declaratiile autoritatilor ca aceasta constituie o masura temporara pana la reechilibrarea bugetului public si faptul ca initial taxa a fost stabilita in anul 2023 cu aplicabilitate limitata in timp pana la finalul anului 2026. Aceasta a doua solutie are avantajul de a pastra o abordare uniforma, nedistorsionanta asupra taxarii in sistemul bancar.

6. Cum merge Patria Bank in acest an, cum a fost activitatea de creditare in prima parte a anului? Ce sectoare merg, ce domenii sunt in scadere?

În 2025, Patria Bank şi-a continuat strategia de creştere sustenabilă, cu un accent clar pe creditarea economiei reale şi consolidarea relaţiilor cu clienţii din segmentele Micro, IMM, Corporate şi retail. Activitatea de creditare a rămas un pilon esenţial al modelului nostru de business, adaptat la realităţile antreprenoriale şi la dinamica pieţei.

Patria Bank a raportat creşteri solide în creditare, atât pe zona companiilor cât şi pe segmentul retail, după cum urmează:

• Vânzările de credite noi către companii au crescut cu 56% faţă de T1 2024, cu avansuri de peste 70% pe segmentul IMM în vânzările de credite noi faţă de T1 2024. Acest trend reflectă eficienţa abordării bancii orientate spre realităţile antreprenoriale locale, unde Patria joacă un rol important de finanţator pentru afacerile aflate în creştere

• În zona retail, creditarea a fost impulsionată de produse adaptate contextului actual, de exemplu, +72% creştere la creditele negarantate şi +57% la cele garantate comparativ cu trimestrul 1 din 2024. Această dinamică indică o capacitate mare de ajustare la nevoile pieţei, prin produse adaptate şi campanii eficiente.

În acelaşi timp, contextul macroeconomic marcat de incertitudini legate de evoluţia dobânzilor, inflaţie şi fiscalitate – a condus la o prudenţă sporită în evaluarea riscului şi la o selecţie mai riguroasă a proiectelor finanţate. Sectoarele cu volatilitate crescută sau expuse unor riscuri ciclice precum real estate-ul comercial sau anumite industrii de consum – au înregistrat o activitate de creditare mai temperată.

În ansamblu, Patria Bank îşi menţine traiectoria pozitivă, concentrându-se pe finanţări cu impact real în economie, consolidarea portofoliului de clienţi şi echilibrarea creşterii cu o gestionare riguroasă a riscului.

7. De ce actionarul principal al Patria Bank vrea sa-si vinda participatia? Cat conteaza cresterea fiscalitatii, cresterea reglementarilor, cat conteaza perspectiva unei scaderi economice in decizia a vinde acum, de a iesi din Patria Bank?

Acţionarul majoritar al Patria Bank – fondul de investiţii Emerging Europe Accession Fund Cooperatief U.A. (EEAF) – evaluează în prezent o serie de opţiuni strategice privind viitorul său în bancă, inclusiv vânzarea totală sau parţială a participaţiei. Decizia nu este una iminentă, iar momentul concret al unei eventuale tranzacţii nu a fost stabilit.

Această analiză este firească în ciclul de viaţă al unui fond de private equity, care urmăreşte creşterea valorii investiţiei prin dezvoltare instituţională, eficientizare operaţională şi consolidare a poziţiei pe piaţă, urmată de un exit planificat.
Totuşi, contextul actual din România influenţează fără îndoială evaluarea acestor opţiuni:

• Creşterea presiunii fiscale asupra sectorului bancar, în special prin majorarea taxei pe cifra de afaceri, afectează profitabilitatea structurală şi randamentele pentru acţionari, ceea ce poate accelera decizia de exit pentru un investitor cu orizont pe termen mediu.

• Intensificarea reglementărilor – inclusiv cerinţe de capital, costuri de reglementare şi implementarea unor standarde prudentiale mai exigente – implică investiţii suplimentare şi reduc flexibilitatea operaţională, în special pentru băncile de talie medie si mica.

• Perspectivele de încetinire economică, atât la nivel naţional cât şi european, pot reduce ritmul de creditare, afecta calitatea activelor şi creşte incertitudinea privind evoluţia veniturilor bancare.

Pe de altă parte, Patria Bank se află într-un punct favorabil din perspectiva performanţei financiare, a digitalizării şi a structurii capitalului, ceea ce poate oferi un moment oportun pentru valorificarea investiţiei într-un scenariu de piaţă în care interesul pentru active bancare bine poziţionate rămâne activ.

Astfel, decizia de explorare a unui potenţial exit reflectă mai degrabă logica unui ciclu de investiţii matur şi necesitatea reevaluării strategiei în raport cu noile condiţii de piaţă, decât o retragere precipitată. În funcţie de evoluţiile macroeconomice şi interesul din partea investitorilor strategici sau financiari, EEAF va decide dacă şi cum va materializa această opţiune.

8. Pot bancile mici si mijlocii sa faca fata consolidarii sistemului bancar romanesc, are sens economic pentru ele sa ramana independente, au suficienta masa critica si capital  pentru a face fata evenimentelor  care vor veni?

Pentru băncile mici şi mijlocii din România, capacitatea de a-şi menţine independenţa într-un context de consolidare accelerată a sistemului bancar este condiţionată de o serie de factori critici: soliditatea bazei de capital, atingerea unei mase critice operaţionale, coerenţa strategică şi abilitatea de a inova într-un mediu tot mai competitiv şi puternic reglementat.

Independenţa poate avea sens economic doar pentru acele instituţii care reuşesc să-şi definească un model de afaceri sustenabil, să se poziţioneze clar într-o nişă de piaţă şi să răspundă cu agilitate transformărilor tehnologice şi cerinţelor clienţilor. În lipsa acestor condiţii, presiunea eficienţei, a cerinţelor de capital şi a costurilor de reglementare va favoriza absorbţia sau fuziunile, într-un proces de consolidare care va continua să se intensifice.

Totuşi, băncile care reuşesc să combine o înţelegere profundă a nevoilor clienţilor cu investiţii inteligente în digitalizare, viteză decizională şi o guvernanţă solidă pot rămâne actori relevanţi în peisajul bancar românesc, chiar şi într-un ecosistem dominat de jucători de talie mare.