Instabilitatea politică nu se vede decât în momente de cumpănă.  Când  nimănui nu-i pasă că se schimbă guvernul, este bine.

Este bine? Cinci guverne în patru ani?

*La 4 ianuarie 2017 Sorin Grindeanu este instalat ca prim-ministru, iar la 21 iunie 2017, este demis, printr-o moţiune de cenzură depusă de propriul său partid – o schizofrenie politică neîntâlnită în anii de după căderea comunismului. Acum Grindeanu, care a fost şef peste guvern doar 4 luni, reîntors în partid, ţintind din nou poziţia de premier, ameninţă: cine nu va veni la vot să dărâme guvernul Orban va fi exclus din partid (PSD).

* La 16 ianuarie 2018, Mihai Tudose a demisionat, la presiunea propriului partid, PSD. Mandatul lui a fost de cinci luni şi jumătate. A plecat din PSD, a câştiga un mandat de europarlamentar în partidul lui Victor Ponta, s-a reîntors în PSD, îl înjură acum pe Ponta, şi scrie articole despre cât de mişto este social-democraţia.

* La 4 noiembrie 2019, Viorica Dăncilă este demisă din poziţia de premier, cu largul concurs al propriulul său partid, PSD. Un mandat de zece luni.

*La 5 februarie 2020, guvernul liberal al lui Ludovic Orban este demis. Mandat: 3 luni.

*La 14 martie 2020, guvernul Orban este reistalat, cu ajutorul total al PSD.

* Astăzi, 31 august 2020, acelaşi guvern va fi demis/nu va fi demis, cu susţinerea/nesusţinerea PSD.

Nu este cam mult? Cinci-şase guverne în 4 ani?

Situaţia este complet ridicolă. Dar dacă ar fi doar ridicolă, atunci râdem şi gata. Dar nu e doar aşa.

Regimurile nedemocratice se nasc din astfel de momente de silă socială. Nu există un remediu pentru această silă socială. Nu există un remediu paşnic.