Goji Românesc, proiect agricol fondat acum 14 ani de Adrian Nicolae, caută parteneri strategici sau investitori pentru a extinde la nivel naţional şi european producţia şi procesarea fructelor de goji, originare din Tibet şi Himalaya, tot mai căutate datorită efectelor antioxidante. Antreprenorul a pornit de la producerea de fructe, apoi s-a extins la producerea materialului săditor certificat.

„Goji Românesc este un proiect matur, validat tehnic şi agronomic, greu de replicat pe termen scurt. Următoarea etapă de dezvoltare presupune resurse suplimentare şi o structură care poate accelera extinderea, menţinând stan­dardele profesionale şi direcţia strategică“, a spus Adrian Nicolae. În cazul unei tranzacţii sau al unui parteneriat, fon­datorul spune că are disponibilitatea de a rămâne implicat într-o perioadă de tran­ziţie, pentru transferul de know-how şi asigu­rarea continuităţii operaţionale.

Acesta spune că un busi­ness de nişă are ne­voie de timp, capital şi know-how pentru a se dez­volta şi crede că aface­rea poate fi scalată pe ori­zontală. De exemplu, ar putea fi achiziţionată de un procesator, care să fo­lo­sească materia primă în propria fabrică, sau de o pepinieră interesată să vân­dă material săditor mai mult.

El consideră că mo­mentul este foarte bun, deoarece consumul de fruc­te a crescut. „De exem­plu, partenerul său din Bra­şov, Goji Repu­blic, este deja pre­zent în 70-80 de farmacii cu pro­duse procesate, mai exact cosme­ti­ce. Goji Republic se ocupă de plan­taţia organică de goji în Codlea.

„Goji Românesc acoperă întregul lanţ de valoare al cul­turii de goji: producerea de material săditor certificat, dez­vol­tarea tehnologiei de cultură, administrarea planta­ţiilor, postproducţie, produse finite şi poziţionare strategică de brand. De-a lungul timpului, proiectul a inclus înfiinţarea şi autorizarea primei pepiniere din România care a produs şi comercializat legal plante de goji, precum şi dezvoltarea primei plantaţii de goji certificate ecologic din România“, a explicat Adrian Nicolae.

Cel mai important, din punctul său de vedere, este că are proprietatea intelectuală, prin omologarea şi brevetarea a două soiuri româneşti de goji, Kronstadt si Anto, adaptate condiţiilor pedoclimatice locale. În paralel, au fost înregis­trate mărci comerciale şi rezervate domenii web, care susţin poziţionarea proiectului ca referinţă naţională în acest seg­ment de nişă. „Proiectele de cercetare, proprietate intelec­tuală şi brand, devin tot mai relevante.“

Adrian Nicolae a dezvoltat iniţial centre de colectare, care funcţionau în urmă cu cinci ani la Braşov.

A încercat ulterior să deschidă un centru de colectare şi în Bucureşti, însă s-a lovit de reticenţa buyerilor supermarketurilor, care preferau goji de import, mai ieftine. De asemenea, antreprenorul a încercat să acceseze fonduri pentru construcţia unei fabrici, investiţie estimată la 150.000 de euro, însă demersul nu a fost finalizat.

El a iniţiat proiectul producţiei de goji într-o perioadă în care, pe piaţa locală, nu existau informaţii tehnice validate, material săditor certificat sau un cadru legal clar pentru această cultură. Obiectivul iniţial a fost crearea unei baze legale, tehnice şi profesionale solide, care să permită dezvoltarea unei nişe agricole inexistente până atunci în România.

Proiectul este susţinut şi prin Asociaţia Naţională a Producătorilor de Goji (ANPG), creată ca instrument de reprezentare, dialog instituţional şi furnizare de expertiză pentru cultivatori, autorităţi şi parteneri. Ea a avut colaborări cu institute de cercetare pomicolă din România şi s-a implicat în cercetare ştiinţifică, inclusiv studii privind multiplicarea in vitro a plantei de goji.

La nivel european, piaţa fructelor de goji este dominată de importuri din Asia, caracterizate de trasabilitate limitată, calitate variabilă şi lipsa soiurilor protejate şi adaptate climatic. În acelaşi timp, producătorii europeni au acces redus la material săditor certificat şi la tehnologii validate pentru această cultură.

În acest context, Goji Românesc se poate poziţiona ca o platformă cu potenţial de scalare prin dezvoltarea unei reţele naţionale şi europene de furnizare de material săditor certificat, înfiinţarea de plantaţii proprii sau în parteneriat, pe baza unei tehnologii de cultură testate, crearea unui sistem de colectare a fructelor, dezvoltarea unor linii de produse finite cu valoare adăugată ridicată, care să ajungă şi la export.