Franţa este înainte de alegeri, iar cea mai bună veste pe care preşedintele Emmanuel Macron le-o poate da francezilor este că economia lor a atins anul trecut cea mai mare viteză de creştere din ultima jumătate de secol. În Germania postalegeri, germanii au primit o veste şoc: economia lor, cea mai mare din Europa, pare că se îndreaptă din nou spre recesiune. În ultimele trei luni din 2021, PIB-ul german a scăzut.

Să fie modelul economic francez mai bun decât cel german? Ani de-a rândul economia Germaniei a fost considerată motorul de creştere al Europei. Va trage de data aceasta continentul în jos odată cu ea?

Economia franceză se poate mândri cu cea mai mare creştere economică din ultimii 50 de ani, de 7%, însă în ultimele trei luni din 2021 şi aceasta a încetinit, chiar semnificativ, la 0,7% faţă de trimestrul anterior. Noul val al pandemiei şi noile restricţii nu au iertat pe nimeni. PIB-ul german a scăzut în trimestrul patru cu 0,7%. De aceea, după cum scrie Bloomberg, perspectiva de creştere pentru întreaga zonă euro se întunecă.

Franţa şi Germania sunt cele mai mari economii ale Uniunii Europene. Dar Franţa este mai puţin expusă la globalizare, pe când economia germană este puternic dependentă de exporturi, în special de exportul de produse a căror fabricaţie necesită parcurgerea de lanţuri de aprovizionare internaţionale lungi. Iar lanţurile de aprovizionare sunt întrerupte de tot felul de penurii şi sincope.

Industria auto a fost probabil cea mai afectată, reducându-şi producţia din cauza lipsei de semiconductori. Diferenţa dintre evoluţiile economice ale celor două state reflectă şi un alt aspect. Franţa este un stat providenţă şi în pandemie nu s-a dezminţit.

Expansiunea economică record a avut drept combustibil creşterea cheltuielilor consumatorilor şi a investiţiilor, semn că guvernul de la Paris şi-a deschis larg cuferele pentru populaţie. Dar preţul acestei generozităţi este creşterea datoriilor şi deficitelor guvernamentale. Spre deosebire de criza precedentă, în cea actuală Comisia Europeană a relaxat regulile de disciplină bugetară, iar Franţa conduce un grup de ţări europene care cer ca acest lucru să se permanentizeze. Toată lumea ştie cât de distructivă, mai ales politic, a fost austeritatea împusă statelor cu datorii mari în criza datoriilor din zona euro şi din UE.

Datoria guvernamentală a Franţei se ridică la aproape 129% din PIB. Cea a Germaniei nu ajunge la 80% din PIB. Berlinul nu mai este atât de încăpăţânat cum era înainte în privinţa disciplinei stricte bugetare, dar nici nu face exces de cheltuieli şi datorii. Îndatorarea a fost încurajată în ultimii ani de politica de relaxare a politicii monetare a BCE, care a împins dobânzile până la cea mai joasă cotă din istorie tocmai pentru a permite economiilor slabe să se împrumute la costuri nesemnificative.

Şi Germania a profitat de situaţie, yieldurile câtorva categorii de obligaţiuni guvernamentale germane stând mult timp în teritoriul negativ. Adică, teoretic, investitorii plăteau pentru ca Germania să le ia banii. Însă aceste vremuri sunt pe ducă.

În Europa de Est băncile centrale majorează dobânzile deja de mai bine de jumătate de an din cauza inflaţiei exagerate. În SUA, banca centrală, cea mai influentă în economia mondială, pregăteşte pentru anul acesta mai multe şarje contra inflaţiei record prin majorări de dobânzi.

BCE a semnalizat că se va abţine cât se va putea de mult pentru a nu pune în pericol revenirea economică. Dobânzile mari, creditul mai scump, tind să frâneze creşterea economică. Dar dacă inflaţia va deveni mai toxică pentru creşterea economiei decât majorările de dobândă?

Până acum scumpirile accelerate au ieşit din toate tiparele tuturor băncilor centrale, mari şi mici.

Cu mai puţin de trei luni până la alegeri, imaginea unei economii rezistente la criză dă bine pentru Macron, un reformist ñ mai ales dacă evoluţia este pusă în paralel cu cea a Germaniei, care se îndreaptă spre cea de-a doua recesiune din perioada pandemiei.

„O creştere de 7% este spectaculoasă, iar în spatele ei stau locuri de muncă, fabrici şi afaceri“, a declarat ministrul de finanţe francez Bruno Le Maire la un post local de televiziune. „Am făcut alegerile economice corecte şi tot ceea ce timp de decenii părea imposibil va fi acum la o aruncătură de băţ dacă vom continua în această direcţie.“

La fel ca Franţa, şi Spania a înregistrat o creştere economică peste aşteptări. Dar, ca şi Franţa, guvernul spaniol a făcut exces de cheltuieli. FMI a redus recent perspectiva de creştere economică pentru zona euro şi a avertizat că inflaţia va persista mai mult timp decât s-a crezut până acum. Pentru Germania, ministerul economiei estimează un avans economic de doar 3,6% în acest an, la o inflaţie tot atât de mare. Un indicator al încrederii în economie realizat de CE a atins în ianuarie cel mai scăzut nivel din ultimele nouă luni. Aşteptările privind angajările au scăzut şi ele, aminteşte Bloomberg. În China şi Asia, restricţiile legate de pandemie riscă să acutizeze sincopele de pe lanţurile de aprovizionare şi să amorţească cererea pentru exportatorii europeni. Viitorul ar trebui privit cu prudenţă, dar nu cu pesimism. „Economia germană va arăta o revenire impresionantă la primăvară“, dacă pericolele geopolitice nu se concretizează, cred analiştii de la ING.