Fondurile de pensii private (Pilon II), acolo unde sunt 8,2 milioane de participanţi, dintre care 4,3 milioane sunt contributori activi, sunt cei mai mari investitori ai Bursei de Valori Bucureşti, acumulând participaţii consistente în ultimii ani în cele mai importante companii listate.

Cele mai recente date – la 28 februarie 2025, arată că valoarea deţinerilor acestora în acţiuni listate pe piaţa reglementată era de 6,9 miliarde de euro, adică 94,2% din totalul expunerii lor pe acţiuni. Această concentrare masivă a investiţiilor în piaţa locală ridică o serie de semnale de alarmă legate de lichiditate şi adâncimea bursei, în contextul în care free-float-ul real devine tot mai restrâns, spun analiştii.

„Free-float-ul oficial al bursei din Bucureşti nu este oricum unul prea ridicat. La sfârşitul lunii februarie 2025, valoarea free-float-ului oficial al companiilor listate pe piaţa reglementată reprezenta circa 38% din capitalizarea bursieră”, explică Mihai Caruntu, vicepreşedinte al AAFBR.

„Ponderea deţinerilor fondurilor de pensii pilon II în free-float-ul pieţei reglementate a BVB reprezintă la rândul lor tot circa 38%. Astfel, un calcul simplu ne dezvăluie că, dacă facem abstracţie de participaţiile deţinute de fondurile de pensii pilon II, atunci free-float-ul real al BVB ar fi, la data calculului, în jur de 24% din capitalizarea bursieră totală a pieţei reglementate”.

Cât de lichidtă mai este bursa atunci? Caruntu avertizează că, în principiu, participaţiile fondurilor de pensii nu se mai întorc în piaţă decât într-o măsură relativ mică, ceea ce duce la o „canibalizare” a lichidităţii. Cu alte cuvinte, pe măsură ce fondurile de pensii devin acţionari majori în tot mai multe companii listate, acţiunile respective se tranzacţionează mai rar, iar lichiditatea scade.

Datele susţin acest fenomen. În cazul celor mai lichide şi importante companii listate la BVB, fondurile Pilon II deţin participaţii cumulate care depăşesc adesea 40% din free-float. La MedLife, de exemplu, fondurile au ajuns la 40,6% din acţiuni, ceea ce reprezintă peste 65% din free-floatul real. La OMV Petrom deţin 13,9% din companie, ceea ce înseamnă jumătate din acţiunile disponibile în piaţă. Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz, Electrica, Aquila, Digi, Sphera, Teraplast sau TTS sunt toate în aceeaşi categorie: companii mari, dar cu free-float tot mai îngust şi dominat de deţinerile fondurilor Pilon II. În multe cazuri, acestea controlează peste jumătate din acţiunile disponibile public.

Tendinţa de acumulare a continuat şi după listarea Hidroelectrica din 2023. De atunci şi până în februarie 2025, fondurile Pilon II şi-au mărit semnificativ participaţiile la Aquila (+6,9 puncte procentuale), Sphera (+5,6 pp), MedLife (+3,9 pp), TTS (+3,8 pp), Electrica (+3,7 pp), Hidroelectrica (+2,2 pp), Romgaz (+2,1 pp), Digi (+2,1 pp), OMV Petrom (+0,5 pp). Tot în această perioadă, au intrat în portofoliile fondurilor şi companii noi: Antibiotice Iaşi, Arobs şi Premier Energy.

Problema este că, în lipsa unui aport constant de noi emitenţi, acest model riscă să ajungă într-un punct de blocaj. Pe de o parte, contribuţiile la Pilon II cresc constant, ceea ce generează noi fluxuri de capital care trebuie investite. Pe de altă parte, numărul companiilor listate eligibile pentru astfel de investiţii este limitat. Căruntu consideră că BVB ar trebui să genereze anual cel puţin 300-500 milioane euro în oferte publice noi pentru a putea absorbi capitalurile provenite din Pilon II. Deocamdată, singura ofertă majoră post-Hidroelectrica a fost cea a Premier Energy, în valoare de aproximativ 113 milioane euro.

În lipsa unei adânciri semnificative a pieţei, investiţiile fondurilor Pilon II vor fi forţate să se îndrepte către bursele externe. O estimare a Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), citată de Căruntu, arată că în următorii cinci ani activele fondurilor Pilon II ar putea creşte cu 25-30 miliarde de euro. Practic, în doar cinci ani, fondurile şi-ar putea dubla dimensiunea actuală.

„Devine astfel evident că, în următorii ani, în lipsa unor IPO-uri majore la BVB, fondurile de pensii pilon II nu vor avea încotro şi vor investi tot mai semnificativ pe bursele de acţiuni dezvoltate din Europa pentru a plasa capitalurile de la viitorii pensionari în condiţii de lichiditate adecvată”, punctează Căruntu.

Unele fonduri au început deja acest proces: FPAP Aripi are deja 23% din expunerea pe acţiuni plasată pe pieţele externe. Însă altele, precum FPAP NN şi Metropolitan Life, sunt încă 100% expuse pe piaţa locală, ceea ce subliniază urgenţa diversificării ofertei de acţiuni listate.

Căruntu subliniază că relevanţa unei burse nu este dată de capitalizare sau de numărul de companii listate, ci de valoarea efectivă a tranzacţiilor. „Pentru o piaţă de instrumente financiare nimic nu contează mai mult decât lichiditatea. Orice alt obiectiv al unei burse de valori este secundar şi se substituie obiectivului de lichiditate.”

Prin urmare, deşi fondurile de pensii sunt o poveste de succes pentru BVB, ele pun în acelaşi timp presiune pe sistemul de piaţă să se dezvolte mai rapid. Fără o ofertă constantă de noi emitenţi, fondurile riscă să depăşească capacitatea de absorbţie a bursei româneşti şi să îşi mute treptat banii în afara ţării. Iar asta ar fi o oportunitate pierdută nu doar pentru piaţa de capital, ci şi pentru economia românească în ansamblu.

 ​