Într-o ţară în care vacile au fost timp de secole parte din peisajul agricol, fermierii olandezi încearcă acum ceva aproape de neimaginat: cultivarea orezului.

Experimentul are loc pe terenuri mlăştinoase dintre Amsterdam şi Haga, scrie Euronews. Cercetătorii speră că noua cultură ar putea ajuta la rezolvarea unei probleme de mediu tot mai serioase: uscarea şi scufundarea solurilor de turbă.

Proiectul este deocamdată unul pilot şi se desfăşoară pe o suprafaţă de 0,6 hectare. Organizatorii speră să obţină aproximativ trei tone de orez cu bob scurt, potrivit pentru prepararea sushi-ului sau a risotto-ului.

Cercetătorii testează aproximativ 30 de soiuri de orez provenite din Rusia, China, Japonia şi Uzbekistan. Scopul este să descopere care dintre ele se adaptează cel mai bine condiţiilor din Olanda. Fermierul Sander Roeleveld, care se consideră un „pionier”, cultivă orez într-un teren umed dintre Amsterdam şi Haga. Pentru el, experimentul are o miză mai mare decât obţinerea unei recolte.

„Scopul meu este să arăt că pe terenurile umede există şi alte posibilităţi decât iarba”, explică fermierul. O astfel de schimbare este dificilă într-o ţară în care creşterea vacilor are o tradiţie de sute de ani.

Însă încălzirea climei schimbă condiţiile agricole. Terenurile care au fost folosite pentru creşterea animalelor trebuie acum gestionate diferit, iar orezul ar putea deveni una dintre alternative.

Miza experimentului este legată de solurile de turbă. Aproximativ o zecime din suprafaţa Olandei este acoperită de astfel de terenuri. Pentru a putea fi folosite ca păşuni, acestea sunt drenate şi menţinute relativ uscate.

Problema este că, atunci când turba se usucă, începe să elibereze dioxid de carbon. În acelaşi timp, terenul se tasează şi poate coborî cu câţiva centimetri pe an în zonele cele mai afectate. Potrivit Universităţii Wageningen, emisiile de gaze cu efect de seră provenite din solurile de turbă reprezintă aproximativ 2-3% din totalul emisiilor Olandei.

Cercetătorii consideră că soluţia este menţinerea terenurilor umede. Dar apare o problemă pentru agricultură: dacă terenul rămâne inundat, fermierii nu mai pot folosi păşunile în acelaşi mod.

Aici intervine orezul. Spre deosebire de iarba folosită pentru hrana bovinelor, orezul poate fi cultivat în condiţii umede. Julian Helfenstein, cercetător la Wageningen University and Research, spune că proiectul încearcă să rezolve simultan două probleme.

Pe de o parte, cultivarea orezului ar permite adaptarea agriculturii la un climat mai cald. Pe de altă parte, menţinerea apei în sol ar putea limita degradarea turbei şi emisiile de dioxid de carbon. Cercetătorii compară deja emisiile de CO2 şi metan produse de cultura de orez cu cele rezultate din menţinerea păşunilor.

Rezultatele de până acum sunt considerate promiţătoare, însă proiectul este încă în faza experimentală. Problema nu este exclusiv olandeză. Solurile de turbă reprezintă o provocare şi în alte regiuni din nordul Europei, inclusiv în Germania, Belgia şi statele baltice.

Experimentul a atras deja atenţia restaurantelor locale. Asociaţiile implicate în proiect spun că există interes pentru un orez produs local şi comercializat ca produs premium. Un soi provenit din nordul Japoniei pare să fie cel mai bine adaptat condiţiilor olandeze. Primele teste au oferit deja şi o surpriză culinară. Persoanele care au gustat orezul cultivat experimental în Olanda spun că acesta este potrivit pentru sushi. Există chiar şi ideea ca producţia locală să fie folosită în viitor pentru sake.

Proiectul este însă mult mai important decât apariţia unui nou produs pe rafturile magazinelor. Pentru cercetători, întrebarea este dacă o cultură care nu a mai fost produsă în mod tradiţional în Olanda poate permite agriculturii să se adapteze schimbărilor climatice, protejând în acelaşi timp terenurile vulnerabile.