Adrian Porumboiu este mult mai cunoscut de romani drept fost arbitru international de fotbal sau poate drept tatal regizorului Corneliu Porumboiu - mai putin drept cel mai important cultivator de grau nu numai din Romania, ci si din Europa. "Cultiv 24.000 de hectare de grau, 12.000 de hectare de rapita, floarea-soarelui, soia si porumb. Sunt cel mai mare producator de grau din Europa, ca suprafata cultivata", sustine Porumboiu.

O anvergura europeana pare a avea si Constantin Stanciu, actionar si director la Leoser, societate ca administreaza 90 de hectare de sere incalzite la Popesti Leordeni. "Este cea mai mare societate de acest tip", sustine Stanciu.

In comparatie cu ce lucreaza Adrian Porumboiu sau alti mari proprietari agricoli, suprafetele cultivate de Ioan Benea cu cartofi sau de Mihai Petrosu cu legume ii califica pe acestia doar drept fermieri de anvergura mai redusa; de fapt, in cazul celor doi este vorba de atingerea unor praguri de eficienta. Indiferent insa de suprafata cultivata, eroii articolului de fata sunt cei mai importanti producatori de grau, cartofi sau legume din tara.

Cum ajungi regele graului sau al cartofului? In cazul unui cultivator de grau, in tot cazul, trebuie mai intai sa constati ca nu devii capitalist daca detii doar niste spatii goale. "Cand am devenit proprietar la Comcereal Vaslui nu aveam ce sa pun in acele silozuri. Trebuia sa ma ajut singur, pentru ca agricultura romaneasca era toata in faliment, toate societatile de stat erau in faliment. Cine sa-mi umple depozite cu cereale, pentru ca eu am zis ca vreau sa fiu numai depozitar? Sa fac nunti in depozite?", isi aminteste Adrian Porumboiu. Pasul urmator a fost sa cumpere terenuri abandonate, nelucrate de sase, sapte ani. "Am investit foarte mult in acele terenuri, iar acum suprafetele si fermele vegetale arata la nivel european, nu-i niciun fel de diferenta", sustine presedintele grupului Racova Com Agro Pan.

In timp, Porumboiu a traversat o serie de etape ale afacerii. "La inceput au fost lucruri hazoase, pentru ca, nefiind agronom de meserie, au fost cateva gafe memorabile pe care le-am facut" - si o povesteste amuzat pe cea mai memorabila: "In 2003 a fost o seceta cumplita. Te uitai pe cer - nimic, eram innebuniti. Aveam trei elicoptere pe care le foloseam pentru erbicidat. Vazandu-ma atat de trist, comandantul pilotilor vine intr-o seara si-mi spune: stati linistit, ca rezolvam, putem sa stropim cu elicopterele. Eu m-am aprins, la 12 noaptea am chemat directorii, le-am explicat ce mi-a zis comandantul. Acestia s-au uitat lung la mine, la care directorul imi face semn: domnule, sa va spun ceva - nu se poate cu 100 de litri sa stropiti suprafetele pe care le aveti". Tarziu, Porumboiu si-a dat seama ca cel care-i vanduse un asemenea pont era dupa vreo doua seri de sprit. Acum, inginerii agronomi ii spun ca a devenit "periculos", fiindca a inceput sa se priceapa.

Miza cea mare jucata de Adrian Porumboiu a fost ca a integrat activitatile holdingului sau agricol. "Daca ramaneam doar pe agricultura, eram jucator de loto. Dar nu putem vorbi de asa ceva, pentru ca eu am toata industria alimentara, de la ferme vegetale, ferme zootehnice, un circuit intreg - putini au reusit asta in Romania si chiar in Europa", spune el. Exporta doar produse finite, iar graul il foloseste ca materie prima pentru productia interna, ceea ce va face si cu rapita, dupa deschiderea unei fabrici de biodiesel.

"In firma la mine sunt peste 30 de angajati mult mai destepti ca mine. Cei care fac o munca indispensabila mie sunt platiti foarte bine, altii bine si altii mai putin bine. Dar la mine in firma lucreaza oameni care isi au un rost, nu care vin la munca de dragul de a avea un serviciu", declara fostul arbritru.

Nu-si face griji in privinta celui care ii va prelua afacerea, pentru ca este deja ajutat de fiul cel mic, care e director in grup, economist la origine ca si Porumboiu si caruia incearca sa-i predea intreaga afacere. Ordinele de marime cu care lucreaza Racova Com Agro Pan cer, intr-adevar, oameni care sa stie sa le administreze. Pe partea de investitii, 35 de milioane de euro se vor duce pe capacitati de productie ce urmeaza sa intre in functiune in urmatoarele luni de zile: doua ferme zootehnice, fabrica de biodiesel (18 milioane de euro), triplarea capacitatii de productie, o fabrica de paine la Barlad.

Daca e sa comparam suprafetele de care dispune Adrian Porumboiu, peste 40.000 de hectare de teren, cu intregul teren de fotbal, atunci Ioan Benea este un jucator de careu de 7 metri: are acum in jur de 600 de hectare de teren, din care cultiva anual, prin rotatie, cate 160 de hectare cu cartofi. Suficient cat sa-l propulseze in top, desi concurenta, societati din Brasov, Harghita si Neamt, cultiva suprafete apropiate, de 150-160 de hectare.

Benea inca mai incearca sa-si recupereze pierderea de jumatate de milion de euro suferita in anul 2000, cand vremea nefavorabila i-a distrus recolta si era cat pe-aci sa-l scoata din joc. Este actionar majoritar la societatea Hibridul din Harman din 1992, dar lucreaza in agricultura de peste 30 de ani. In 2000 a iesit din impas imprumutandu-se la banci, dar a decis sa reduca si suprafata cultivata, de la 1.600 ha teren la 600 de hectare. "Sunt zile in care ma aflu pe camp si la birou de dimineata pana seara. Oricum, acasa petrec foarte putin timp. Lucrez de peste 30 de ani in agricultura, sotia tot aici lucreaza, ne mai completam, merge ea mai devreme acasa si-si mai vede de treburile gospodaresti, pentru ca locuim aici, in Harman. Si fiul meu este aici. Daca nu vezi campul doua zile, in cele doua zile poti pierde banii investiti intr-un an", spune Ioan Benea.

Investitiile le face in general din profit si, cu exceptia situatiei din 2000 cand a apelat la banca, incearca sa evite aceasta institutie. "Lucrez cu cash si, cu toate ca rulez 7-8 milioane de euro prin banca anual, cand ma duc sa iau un credit, imi zic ca riscul e mare si nu prea...", spune oarecum dezamagit Benea.  "Noi suntem de vina, producatorii agricoli, recunosc, pentru ca nu suntem organizati cum trebuie. Romanul are oroare de cooperativa, dar asocierile sunt o perspectiva foarte buna pentru a fi competitivi pe piata."

Managerul Leoser, Constantin Stanciu, vorbeste si el de nevoia de asociere. "Micii producatori nu inteleg ca singura lor sansa este sa se asocieze si sa lucreze cu facturi si cu TVA." E vorba de contracararea concurentei neloiale, dar si de faptul ca productiile ar fi mai mari daca cultivatorii ar pune aceeasi samanta si ar folosi aceleasi insecticide - uniformitatea productiei fiind un avantaj si pentru procesatorii de legume pentru industria de conserve. Cele 90 de hectare de sere din Popesti-Leordeni nu mai sunt acum ce-au fost candva, dar mentin totusi societatea printre primele locuri din Europa.

Grabit, Stanciu nu a stiut daca e bine sa isi dezvaluie sau nu povestea de manager. De 36 de ani in domeniul agriculturii, Constantin Stanciu a ajuns sa fie regele cresterii legumelor in sere incalzite, conducand chiar, dupa propria apreciere, "societatea cea mai mare din Europa". Nu s-a plictisit pentru ca nu face chiar in fiecare zi acelasi lucru, munca de manager alternand cu cea de inginer agronom. "Merg in sere de la un capat la altul la cel putin doua zile", adauga Constantin Stanciu.

Inainte de 1989 a avut o perioada de cativa ani cand a lucrat in afara tarii. Dupa Revolutie a fost director general al societatii la care in prezent este actionar. Leoser a mai pierdut din hectarele detinute prin divizarea societatii, dar a ramas totusi un brand puternic, pentru ca produce anual peste 45-50.000 de tone de legume in serele pe care le cultiva.

Stanciu considera ca ia deciziile de afaceri in cunostinta de cauza si cauta mereu sa adopte noutatile. "Nu putem ramane la informatiile de acum zece ani, nici macar la cele de anul trecut. Producatorii de legume de sera trebuie sa-si schimbe mentalitatea. Ei trebuie nu numai sa accepte, ci sa caute ei insisi cele mai noi tehnologii", mai spune managerul Leoser. Pentru compania pe care o conduce a  investit peste un milion de euro intr-un sistem performant de irigare prin picurare. "Am fost in principalele tari producatoare de legume din Europa si am vazut ce tehnologii se utilizeaza si ce productii se obtin acolo. Fara investitii si tehnologii moderne nu vom putea sa ne batem la productii cu tarile din UE." Pentru Constantin Stanciu, anul 2000 al lui Ioan Benea a cazut in 2004, cand grindina a distrus 62 de hectare in totalitate si 28 de hectare in proportie de aproape 60%. Recuperarea pagubelor s-a facut intr-un an de zile, dupa multe nopti nedormite si multe calcule. Culturile de tomate fusesera distruse complet, iar cele de castraveti, ardei gras si vinete au avut si ele pagube mari. Valoarea totala a pierderilor, incluzand investitiile in noi culturi de legume, s-a ridicat la 4 milioane de euro, acoperite in parte printr-un credit bancar.

Spre deosebire de Constantin Stanciu, braileanul Mihai Petrosu prefera spatiile deschise. Sa ajungi sa cultivi 500 de ha in camp cu legume inseamna un mare curaj, pentru ca esti la discretia fenomenelor naturii, spune Petrosu. Absolvent de horticultura, Petrosu a ajuns in Braila dupa repartitia primita de la facultate, la statiunea legumicola. Din 1990 pana in 1995 a fost sef la o ferma din zona, dupa care a hotarat sa arendeze pamantul si asa a venit si constituirea societatii sale. "O afacere de familie, la care eu detin 80% din actiuni, sotia 10%, iar cei doi baieti ai mei cate 5%". Si baietii sai sunt studenti la horticultura, urmand sa extinda afacerea de familie in domenii conexe actualei societati. "Baiatul cel mare si-a infiintat in primavara societatea Petrosu Serv, care se ocupa cu distributia de rasaduri si de pesticide, luandu-mi mie o grija si o parte din atributii", mai spune Petrosu.

Suprafata cultivata de societate a crescut de la an la an, incepand cu 190 de hectare si ajungand in anul 2000 la 750 ha de legume. Din cele 500 ha detinute in prezent, 100 sunt proprietate personala, restul sunt in arenda sau in asociere in participatiune, iar inca 10 ha apartin Institutului de Legumicultura de la Vidra, cu care are un parteneriat pentru producerea de seminte autohtone. De ce a renuntat la 250 de hectare? "Pentru ca era mai mult decat puteam duce. Si acum, suprafata pe care o cultiv este enorma pentru legume", adauga Petrosu. Faptul ca produce 7-8.000 de tone de legume proaspete anual este pe undeva si un dezavantaj, pentru ca nu mai poate colabora cu segmentul de retail: acestia cer cantitati mici, periodic, iar Petrosu produce mult si in functie de ciclul de cultivare a legumelor respective. A colaborat pana in 2005 cu Metro, Cora, Billa, dar spera ca astfel de colaborari vor fi reluate de unul din baietii sai, pentru ca momentan nu are personal pe care sa il aloce exclusiv acestui segment de piata.

Cea mai mare parte din productie se duce catre fabricile de conserve. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la an la an si a ajuns la 1,5 mil. euro in 2006, comparativ cu 1 mil. euro in 2005. "Nu stiu nici daca e mult, nici daca e putin pentru un cultivator de legume, pentru ca pe mine nu ma intereseaza ce fac altii. Eu vreau sa imi fac treaba bine la mine si stiu ca mai mult de-atat nu se poate", spune Petrosu.

Concentrarea pe un produs sau domeniu aleasa de Ioan Benea, Constantin Stanciu sau Mihai Petrosu nu este proprie marilor investitori din agricultura, ei fiind, intr-un fel, doar regii cei mici - care concureaza cu imparatii, mari proprietari de terenuri de talia lui Adrian Porumboiu, a lui Stefan Poenaru (Agrofam Holding Fetesti), Mihai Anghel (Cerealcom Dolj) sau Ioan Niculae (InterAgro). Acestia au mers pe structuri integrate, pe diversificarea culturilor, unitati de prelucrare si de vanzare. Ceilalti, cum o dovedesc povestile afacerilor lor, raman dependenti de vremea nefavorabila si constransi la eforturi financiare uneori eroice pentru a izbuti sa faca investitiile in tehnologie de care au nevoie pentru a rezista in fata concurentei din UE. Si chiar cei mai mari fermieri ai tarii recunosc ca Romania nu ofera unui intreprinzator sansele unui business stabil. Vorba lui Adrian Porumboiu: "Daca ramaneam doar pe agricultura, eram jucator de loto".