Un mare producător de mâncare pentru animale de companie s-a lansat în misiunea de a înţelege pisicile. Şi probabil că n-a reuşit pe deplin.

În SUA, două companii domină piaţa şi producţia de mâncare pentru animale de companie. Una dintre ele este Mars. Iar gigantul s-a lovit de o problemă. Pisicile îi ajungeau rapid din urmă pe câini în preferinţele americanilor pentru companioni blănoşi favoriţi, însă compania era înţesată cu oameni care nu le înţelegeau pe deplin pe creaturile capricioase şi nestatornice, sau pe stăpânii lor. Astfel că Mars a lansat misiunea de a pătrunde, cu oamenii săi cunoscători de câini, în sufletul şi psihicul pisicilor, scrie The Wall Street Journal. Ca parte a unei operaţiuni interne numite „Cattitude”, producătorul Whiskas şi al recompenselor Temptations a organizat vizite din partea medicilor şi nutriţioniştilor veterinari.

Au existat ofensive cu prezentări PowerPoint. Angajaţii au fost puşi să facă echipe cu stăpâni de pisici. Într-o după-amiază, şefii seniori umblau prin birouri împodobiţi cu urechi de pisică. Scopul: reorientarea întregului colectiv - de la cei care găsesc formulele pentru produse noi până la cei care creează reclame - în jurul uneia dintre principalele surse de angoasă ale stăpânilor de pisici: „nesiguranţa felină”, teama de indiferenţa pisicilor faţă de afecţiunea stăpânilor lor.

(Dacă tastaţi „Pisica mea” în Google, prima sugestie de căutare va fi „mă iubeşte?”.

A doua este „ştie că o iubesc?”) Stăpânii de pisici spun că prea mult timp lumea a tratat în mod greşit animalele cu gheruţe şi pernuţe ca pe nişte câini cu corpuri mai mici şi care au mai puţină nevoie de atenţie. Dar, pe măsură ce Generaţia Z contribuie la creşterea numărului de gospodării cu pisici, cultura felinei este privită cu atenţie tot mai mare. „Trebuie să readucem pisicile în lumina reflectoarelor pe care o merită”, a spus Helen Hastings, o directoare de la Mars care a participat la conducerea operaţiunii Cattitude. Hastings are trei câini, dar spune că iubeşte şi pisicile.

Directorul de marketing Fernando Silva era membru convins al taberei iubitorilor de câini când s-a mutat la Mars. Crescut în Mexic, Silva a spus că acolo era înconjurat de stereotipuri despre pisici: animale distante, reci, care şi-ar fi ales alţi părinţii pentru o recompensă mai bună. Fiecare personaj negativ, inclusiv personajul negativ din Ştrumfi, vrăjitorul Gargamel, are pisică. Lenin iubea pisicile (se spune, în schimb,  că Hitler dispreţuia pisicile sau chiar că îi era frică de ele). Când Mars a lansat Cattitude, Silva s-a cufundat în cultura felină.

A vizitat o duzină de familii cu pisici şi a spus că a fost impresionat de cât de profund oamenii se conectau cu ele ca tovarăşi de viaţă sau egali. „Este o relaţie mai matură”, a spus Silva, vicepreşedinte de marketing pentru marca de mâncare pentru pisici Sheba. „Mulţi oameni ne-au spus: Ar putea ieşi pe uşă oricând vrea pentru a nu se întoarce niciodată, dar m-a ales pe mine.” Astfel de perspective au schimbat strategia publicitară. Echipa s-a îndepărtat de campaniile anterioare care prezentau pisicile ca pe nişte animale regale şi sofisticate şi care le întăreau reputaţia de creaturi arogante.

Acum, fiecare iniţiativă trece printr-un filtru: are aceasta rădăcini în adevărul părinţilor de pisici? Un stăpân adevărat de pisică este acum consultat în fiecare campanie, iar includerea unuia în produsele publicitare este obligatorie. Într-o campanie viitoare numită „Ignor să ador”, premisa este că ai putea fi cel mai iubit om din univers, dar tot te-ai putea teme că pisicii tale nu-i pasă. „Ai putea fi Taylor Swift, emoţionând şi mişcând mase imense de oameni, făcând miliarde de dolari, dar pisica ta s-ar putea să nu vină întotdeauna în fugă la tine când te vede”, a spus Silva. Un element central în abordarea insecurităţii feline este intensificarea cercetărilor privind gusturile care atrag pisicile. Vânător selectiv care nu a fost niciodată complet domesticit, pisica este cunoscută pentru nepăsarea în ceea ce priveşte mâncarea. Dar cercetătorii care studiază preferinţele felinelor pentru mâncare încep să descopere că ceea ce a fost mult timp interpretat ca distanţare ar putea fi de fapt absenţe senzoriale în sistemul de papile gustative.

Scott McGrane, tatăl pisicilor Dexter, Ripley şi Newt, conduce o echipă de ştiinţe senzoriale pentru centrul de cercetare Mars din Marea Britanie, care şi-a propus să înţeleagă ce le place mâncăcioşilor notoriu de mofturoşi şi ce le displace. O descoperire timpurie: pisicile nu pot simţi dulcele, ceea ce explică aparenta lor indiferenţă faţă de anumite recompense. Acum doi ani, McGrane şi echipa sa au făcut o descoperire importantă. Cu ajutorul unui grup de 25 de pisici care îşi arată preferinţele pentru anumite gusturi prin cantitatea de apă aromatizată pe care o consumă, echipa a descoperit că felinele au receptori pentru gustul umami (specific ciorbelor şi alimentelor gătite, contribuie la senzaţia de saţietate) şi kokumi (unii spun că ar fi vorba de un gust de bază în site, pe lângă dulce, acru, sărat, amar şi umami, alţii zic că ar fi vorba mai degrabă de o potenţare a gusturilor, de savoare). Descoperirea ar explica în sfârşit definitiv de ce pisicile sunt atrase de carnea de ton. Cercetătorii experimentează şi cu alte arome şi surse de proteine pentru a oferi pisicilor o experienţă a mâncatului mai satisfăcătoare. Mars a introdus, de asemenea, linguriţe care pot fi linse şi consumate din mâna unui părinte pentru a crea ceea ce compania numeşte un „moment de conectare îmbunătăţit”. Nesiguranţa felină se poate autoîmplini. Dacă tu crezi că pisicii tale nu-i pasă, este mai puţin probabil să încerci să o copleşeşti cu ceva bun.

Acesta ar putea fi motivul pentru care câinii primesc mult mai multe recompense. Mars a lansat o campanie în luna mai care evidenţiază „decalajul de recompense” prin cifre: câinii sunt cu aproape 32% mai predispuşi să primească recompense zilnice decât pisicile în gospodăriile care au numai pisici sau numai câini; în gospodăriile cu ambele tipuri de animale, doar 38% dintre părinţi au spus că nu oferă acelaşi număr de recompense. Iubitorii de pisici de la Mars spun acum că se simt mai vizibili într-un loc de muncă care este un rai canin, unde câinii angajaţilor se pot plimba pe holuri. Compania organizează sesiuni regulate de yoga cu pisici în birourile sale din Franklin, Tennessee. Colegii distribuie meme cu pisici pe Teams şi WhatsApp.

O echipă a cumpărat jachete din blugi asortate şi le-a împodobit cu autocolante pe care se poate citi „I Love Cats” (Iubesc pisicile). Tiffany Bierer, care lucrează în cercetare şi dezvoltare, a spus că operaţiunea Cattitude a determinat-o să fie vizibil mai deschisă în ceea ce priveşte dragostea pe care o poartă pisicilor sale, Olaf, Weber şi Svea. Bierer a adus câteva dintre decupajele gigantice cu pisici ale campaniei şi le-a expus prin birourile departamentului de cercetare şi dezvoltare. Uneori, ea încă mai participă la întâlniri purtând urechi de pisică şi a făcut odată o prezentare de vânzări costumată în pisică. „Este foarte uşor să-i vezi pe iubitorii de câini pentru că îşi aduc cu ei câinii, nu-i aşa?”, a spus ea. „Dar nu i-ai putut cunoaşte pe oamenii pisicilor până nu a apărut Cattitude.” Dar dacă puterea ar sta în număr, oamenii pisicilor ar domina lumea stăpânilor de animale de companie.

O arată un studiu realizat tot de Mars cu participarea a 20.000 de persoane din 20 de ţări. Acesta a ajuns la concluzia că există peste un miliard de animale de companie la nivel global şi că devenim o lume obsedată de animalele de companie. Iar stăpânii de animale de companie sunt în mod clar devotaţi copiilor lor blănoşi, mai mult de o treime (37%) dintre proprietarii de câini şi pisici considerând că animalele lor de companie sunt cel mai important lucru din viaţa lor.

Procentul este chiar mai mare în rândul Generaţiei Z (45%) şi al Millennials (40%). Există şi o preferinţă pentru pisoi şi căţeluşi: 84% dintre câini şi pisici sunt dobândiţi înainte de vârsta de 12 luni. Cele mai întâlnite rase de câini la nivel global sunt labrador (6%), chihuahua (6%) şi golden retriever (5%), iar cele mai frecvente rase de pisici sunt persane (16%), british shorthair (11%) şi siameze (9%). Astăzi, pisicile sunt mai numeroase decât câinii ca animale de companie, iar mai mulţi bărbaţi decât femei (52% bărbaţi faţă de 48% femei) sunt părinţi de pisici.  Câinii şi pisicile joacă roluri esenţiale în viaţa oamenilor. Dintre cei mulţumiţi de animalele lor de companie, proprietarii de câini apreciază dragostea necondiţionată (50%) şi sentimentul că familia este întreagă (49%), în timp ce proprietarii de pisici apreciază divertismentul (48%) şi reducerea stresului (44%) pe care le aduc prietenii lor cu mustăţi şi coadă.    

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru