♦ Cazul penei de curent din Spania de pe 28 aprilie a ridicat multe semne de întrebare privind capacitatea sistemelor energetice europene de a gestiona aportul din ce în ce mai mare de energie regenerabilă cu caracter variabil. Dar care este capacitatea actuală a sistemelor energetice europene de a integra eoliene şi solare fără probleme? Un studiu recent încearcă un răspuns.

Eolienele au asigurat anul trecut peste 13% din producţia de energie a României şi au fost a patra cea mai importantă sursă de producţie din mixul energetic local, depăşind la mustaţă cărbunele, care a avut o pondere de 12,93%. Energia hidro rămâne imposibil de depăşit, dar pe termen lung, la nivelul anului 2030 adică, eolienele ar putea ajunge pe podium, înaintea gazului, dacă se vor îndeplini proiecţiile asumate prin Strategia Energetică a României. În acest moment, România are montată o capacitate de circa 3.000 MW în parcuri eoliene, majoritatea fiind rezultatul primului val regenerabil, din perioada 2009-2014. De atunci, piaţa a îngheţat total. 

Revenind la structura mixului energetic local, aşa cum arată datele anuale din rapoartele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), anul trecut a fost cel de-al doilea an în care eolienele au reuşit să se plaseze înaintea cărbunilor.

Această schimbare este cea mai importantă transformare din sectorul energetic local, dominat la un moment dat de energia produsă în termocentrale. Ponderea energiei solare a fost anul trecut de 2,4%, deci în total, eolienele şi solarele au livrat circa 15% din energia din România.

Într-un studiu realizat de Beyond Fossil Fuels (BFF), Ember, E3G şi Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA), ponderea ar putea ajunge la circa 60%, sau cel puţin aceasta ar fi capacitatea sistemului local de a integra surse intermitente.

Franţa, de exemplu, cu un procent generos de energie nucleară, ar putea integra până la 45% energie intermitentă în mixul de producţie, în timp ce statele nordice au procente mult mai mari.