Premierul italian Giorgia Meloni rebranduieşte îndelung pro­misul pod al Strâmtorii Mesina drept un coridor strategic NATO pentru a implica într-un final Comisia Euro­peană şi a obţine sprijin atât politic, cât şi financiar, notează Euractiv.

Visul construirii unui pod de trei km care să conecteze Italia conti­nen­tală de Sicilia datează de pe vremea Imperiului Roman. Planuri oficiale au apărut pentru prima dată în anii ’70, însă de-a lungul deceniilor Ponte sullo Stretto a devenit cel mai impor­tant megaproiect nefinalizat al Italiei: un miraj politic reînviat de premieri care doreau să lase o moştenire doar pentru a fi pus din nou în sertar sub povara temerilor de ordin financiar, al mediului şi seismic.

Acum, guvernul lui Meloni face presiuni mai mari ca niciodată să facă tranziţia de la aproape mit la realitate folosindu-se de cuvântul „apărare“ pen­tru a elimina obstacolele respec­tive. Acesta vrea să listeze podul în planul UE ce finanţează coridoare de transport care fac posibilă o desfăşu­rare militară rapidă la nivelul blocului.

Într-o scrisoare trimită în aprilie Comisiei, guvernul italian argumen­tează că podul ar întări poziţia Europei din punct de vedere al apărării facilitând mişcări de trupe din nordul Europei către cele patru baze militare din Sicilia.

Această mişcare ar debloca cash suplimentar din partea UE şi ar permite Italiei să includă proiectul în cheltuielile sale pe apărare.

Însă dacă această repoziţionare îndrăzneaţă va fi suficientă pentru a debloca proiectul depinde de cum va fi acesta perceput de către Bruxelles.

Cartea apărării pe care joacă Meloni ar ocoli un obstacol binecu­noscut: impactul podului asupra mediului.

Roma a trimis o scrisoare Comi­siei declarându-şi intenţia de a clasi­fi­ca podul drept proiect de interes pu­blic, ceea ce i-ar permite să obţină o scutire de la regulile privind mediul.

Un purtător de cuvânt al Comi­siei a arătat însă clar că trebuie totuşi întrunite trei criterii: proiectul trebu­ie să fie vital, să nu existe alternative viabile şi să includă măsuri compen­satorii legate de mediu. Compania de stat italiană Stretto di Messina care se ocupă de proiect a declarat însă pentru Euractiv că toate impacturile asupra mediului au fost evaluate şi va trimite documentele finale.

Dacă acestea vor fi aprobate de Comisie, construcţia poate începe.

Un alt obstacol este însă mai greu de trecut, cel de ordin geologic. Strâmtoarea Messina se află într-un dintre cele mai active seismic zone din Europa. Compania de stat insistă că proiectul ar rezista unor cutremure puternice, însă experţii independenţi rămân precauţi, susţind că siguranţa pe termen lung a podului nu poate fi garantată.

Lăsând temerile legate de mediu şi seisme deoparte, importanţa strategică militară a podului este de asemenea „extrem de discutabilă“, mai ales în contextul apărării în faţa Rusiei, arată Alessandro Marrone, director de securitate şi apărare la Istituto Affari Internazionali.

Pentru a proteja flancul estic al NATO, argumentează Marrone, este mult mai logic să fie mutate mai întâi trupe şi echipamente din porturile italiene de la Marea Adriatică către Albania, Muntenegru sau Grecia şi mai apoi către Bulgaria, România, Slovacia şi Ungaria prin Europa de sud-est.

Asta nu înseamnă că Sicilia nu are importanţă militară. Însă relevanţa acesteia, remarcă Marrone, are mai degrabă legătură cu faptul că bazele sale sunt esenţiale pentru supravegherea aeriană.

Şi în alte ţări au fost realizate megaproiecte de infrastructură de importanţă istorică. În Croaţia a fost construi controversatul pod Peljesac care uneşte o peninsulă croată de continent şi despre care autorităţile bosniace spun că îngreunează accesul Bosniei la mare, cu bani de la UE de către o companie chineză.

Turcia are trei poduri şi două tuneluri pe sub Bosfor şi încă un tunel în construcţie. De asemenea, preşedintele ţării Recep Tayyip Erdogan a inaugurat în 2022 Podul Canakkale, cel mai lung pod suspendat din lume, peste Strâmtoarea Dardanele.