Cum a descoperit Germania una dintre cele mai mari rezerve de litiu din lume
Sub solul din centrul Germaniei se află o resursă care ar putea rezolva problemele de independenţă energetică ale Europei. Cantitatea estimată de metal ar putea alimenta peste 800 de milioane de maşini electrice.
În Saxonia, o regiune cunoscută pentru infrastructura sa de gaze, cercetătorii au identificat o vastă formaţiune subterană. Aceasta conţine concentraţii neobişnuit de mari de litiu. Litiul este cel mai uşor metal cunoscut în natură, scrie Il Messaggero.
Datorită conductivităţii sale electrice incredibile, litiul este o componentă cheie în baterii. Se foloseşte pentru maşini electrice, smartphone-uri şi laptopuri.
Cererea de litiu continuă să crească rapid. Producţia de vehicule electrice impulsionează această creştere. Descoperirea ar putea fi decisivă pentru asigurarea accesului la materia primă. Europa nu va mai fi nevoită să recurgă la surse străine. Dependenţa excesivă de importuri este o vulnerabilitate strategică gravă. Aceasta plasează Europa într-o poziţie de subordonare. Situl german oferă Europei un punct de sprijin. Piaţa este dominată de sărurile din America de Sud şi rafinăriile chinezeşti.
Confirmarea rezervelor de litiu a atras imediat atenţia. Politicienii, observatorii din industrie şi concurenţii globali au reacţionat prompt.
Situl din regiunea Altmark conţine puţin peste 8 milioane de tone de litiu pur. Această cantitate este suficientă pentru a alimenta peste 800 de milioane de maşini electrice. Este una dintre cele mai mari resurse de litiu dintr-un singur sit cunoscute global. Preţioasa resursă se găseşte într-un acvifer adânc. Acesta este situat între 3.200 şi 4.000 de metri sub suprafaţă. Conţine săruri geotermale îmbogăţite. Concentraţia medie de litiu este de aproximativ 375 miligrame pe litru. Această cifră provine din cercetări geochimice prezentate la conferinţa anuală EAGE. Îmbogăţirea provine din descompunerea mineralelor mica care conţin litiu. Acestea sunt încorporate în fragmente de rocă vulcanică. Mineralele eliberează litiu în acviferele din jur de milioane de ani. Doar o mică parte din litiu provine din evaporarea apei de mare în trecut. Profilul geologic susţine fezabilitatea producţiei pe termen lung.
Descoperirea de la Altmark se înscrie în contextul Legii europene privind materiile prime critice. Uniunea a adoptat-o în martie 2023. Cadrul de reglementare vizează reducerea dependenţelor strategice. Sunt impuşi parametri care trebuie îndepliniţi până în 2030. Cel puţin 10% din materiile prime critice trebuie extrase în UE. 40% trebuie prelucrate în UE. 15% trebuie obţinute prin reciclare. Nu mai mult de 65% din orice materie primă strategică poate proveni dintr-o singură ţară terţă.
Proiectele strategice pot beneficia de autorizaţii accelerate. Termenul este de 24 de luni pentru permisele de extracţie. Pentru instalaţii de prelucrare şi reciclare este de 12 luni.
În prezent, cea mai mare parte a litiului este extras din „triunghiul litiului". Acesta cuprinde câmpurile de sare din Chile, Argentina şi Bolivia. Aceste regiuni utilizează metode de evaporare solară. Necesită aproximativ două milioane de litri de apă per tonă de litiu. Procesul durează mai mult de un an. Impactul asupra mediului şi al societăţii este enorm. O anchetă realizată de Harvard International Review a evidenţiat tensiuni în comunităţile din Bolivia. În Argentina, liderii indigeni şi-au exprimat îngrijorarea. Acestea privesc contaminarea apelor subterane şi acordurile inadecvate de redistribuire a veniturilor.
Proiectul Altmark funcţionează într-o fostă zonă industrială. Are un impact redus asupra mediului. Procesul de extracţie în circuit închis reduce semnificativ consumul de apă. Evită poluarea suprafeţei. Dacă devine profitabil, proiectul ar putea servi drept model. Producţia de litiu cu impact redus ar putea fi replicată în regiunile energetice din Europa.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro













