Cauza radicalizării protestelor este legea promulgată la 16 ianuarie de preşedintele Viktor Ianukovici, prin care se interzice amplasarea de corturi sau scene neautorizate în zone publice (metoda patentată de indignaţii spanioli în 2011 şi adoptată şi de protestatarii ucraineni) şi se introduce răspunderea penală pentru calomnierea oficialilor guvernamentali.

Opoziţia a convocat un miting la Kiev spre a cere abolirea noii legi şi demisia guvernului, însă manifestaţia a devenit  violentă, până acolo încât unul dintre liderii opoziţiei, fostul boxer Vitali Kliciko, le-a cerut protestatarilor să înceteze temporar confruntările până la încheierea negocierilor cu preşedintele Ianukovici pentru rezolvarea crizei. Negocierile, în cursul cărora Ianukovici s-a arătat dispus să modifice controversata lege şi să procedeze la o remaniere guvernamentală, au eşuat însă, întrucât opoziţia nu doreşte remaniere, ci plecarea de la putere a regimului, astfel încât luptele de stradă au reizbucnit în forţă, fără perspective imediate de liniştire a situaţiei.

Cancelariile occidentale au ameninţat cu sancţiuni şi şi-au exprimat din nou îngrijorarea faţă de îndepărtarea Ucrainei de UE, în timp ce parlamentul de la Moscova a denunţat "încercarea de lovitură de stat" orchestrată de opoziţia ucraineană şi "amestecul flagrant al Occidentului în treburile interne ale Ucrainei", care i-ar încuraja pe extremişti la violenţe.

Unii comentatori occidentali au speculat că inflexibilitatea lui Ianukovici, care nu doreşte deloc să-şi împingă ţara spre statutul de vasal al Rusiei, ci doar să folosească alternativa rusească spre a obţine avantaje în negocierile cu Bruxellesul, ar putea duce la încurajarea violenţelor chiar de către Moscova cu scopul de a dezmembra Ucraina, astfel încât măcar estul acesteia să ajungă sub influenţă rusească. Din acest motiv, SUA şi UE s-ar abţine de la acţiuni mai ferme contra lui Ianukovici, întrucât esenţială n-ar fi din punctul lor de vedere înlocuirea acestuia cu un (de altfel inexistent) lider credibil al opoziţiei, ci întoarcerea lui Ianukovici la sentimente mai bune faţă de Vest.