În faţa datoriilor galopante şi cu o presiune tot mai mare pentru consolidarea finanţelor publice, austeritatea devine norma în multe ţări emergente şi în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, contrar credinţei populare, aceste măsuri nu declanşează sistematic valuri de proteste, arată o analiză realizată de COFACE. 

În ceea ce priveşte România, care se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din UE, ţara este pregătită să pună în aplicare al doilea pachet de măsuri fiscale începând cu jumătatea lunii august.  Introdus pentru a reduce deficitul de peste 9% din PIB, acest pachet va pune presiune pe peisajul social, economic şi politic local.

“România ar urma să parcurgă în următorii ani un traseu sinuos pentru care consolidarea fiscală este – putem spune – o „Stea a Nordului”.  Această direcţie va reclama din partea factorului politic provocarea de a defini nu doar o strategie fezabilă, dar şi abilitatea de a obţine şi apoi, apăra, un contract social cu toate forţele impactate (spaţiul corporativ, populaţie, sindicate). Provocarea ar veni din orizontul lung de timp pentru care trebuie securizat acest contract social respectiv cel puţin 4-5 ani.  În acelaşi sens, condiţia sine qua non pentru ca România să reuşească o constituie stabilitatea politică.

În absenţa acesteia, orice narativ cu privire la măsurile de consolidare fiscală, precum şi orice execuţie a acestei strategii (oricât de bine articulate „pe hârtie”) vor călători pe o gheaţă foarte subţire, expunând România la riscul de a nu ajunge la destinaţia dorită, cu implicaţii asupra rating-ului suveran, a costurilor de finanţare, precum şi a tracţiunii în afaceri şi apetenţei investiţionale,” a declarat Bogdan Nichişoiu, Regional (Central & Eastern Europe) Enhanced Information Manager.

Austeritatea: un răspuns global la criza datoriilor

De la criza financiară din 2008, datoria publică mondială aproape s-a dublat, atingând un nivel record de 102.000 de miliarde de dolari în 2024. Această creştere este deosebit de pronunţată în economiile în curs de dezvoltare, unde datoria a crescut de două ori mai rapid decât în ţările avansate. Costul în creştere al datoriei indică apariţia unui val de austeritate sub formă de reduceri bugetare sau creşteri ale impozitelor.

Surse: FMI, Coface. Eşantion de 128 de economii emergente şi în curs de dezvoltare.

O realitate contrastantă între regiuni şi ţări

Impactul austerităţii asupra stabilităţii sociale variază considerabil de la o regiune la alta şi poate fi uneori profund destabilizator. În Ecuador, de exemplu, eliminarea subvenţiilor pentru combustibil în 2019 a paralizat ţara timp de zece zile, forţând guvernul să dea înapoi. În Kenya, creşterea impozitelor în 2024 a provocat revolte care au dus la luarea cu asalt a Parlamentului, forţându-l pe preşedintele Ruto să retragă legea finanţelor şi să intre în dialog cu opoziţia.

Cu toate acestea, ultimul studiu Coface arată că măsurile de austeritate nu declanşează sistematic tulburări sociale. În ţările cu venituri mici din Africa şi Orientul Mijlociu, punerea în aplicare a planurilor de ajustare fiscală este adesea însoţită de o scădere a protestelor.

Ponderea inegalităţii şi a guvernanţei

Acceptarea sau respingerea austerităţii depinde în mare măsură de nivelul de inegalitate şi de încrederea în instituţii. În ţările cu disparităţi sociale accentuate şi plase de siguranţă slabe, tensiunile sunt mai frecvente, după cum arată situaţia actuală din Kenya. În schimb, în contextele în care guvernanţa se îmbunătăţeşte, calmul poate fi restabilit: în Sri Lanka, după o criză politică majoră în 2022, sosirea unui nou guvern anticorupţie în 2024 a contribuit la reducerea tensiunilor.

Reduceri sau impozite: alegeri care contează

Natura măsurilor de austeritate influenţează, de asemenea, reacţiile sociale. În America Latină, unde mai mult de 90% din planuri includ creşteri de taxe, protestele sunt adesea imediate. În schimb, în ţările emergente din Asia şi Europa, guvernele favorizează în general reducerea cheltuielilor publice, ceea ce tinde să provoace mai puţine reacţii sociale pe termen scurt.

Unde se situează Europa şi România?

Austeritatea în Europa emergentă tinde să se bazeze mai mult pe reducerea cheltuielilor. Totuşi, în toate regiunile, consolidarea fiscală combină de obicei atât creşterea veniturilor, cât şi reducerea cheltuielilor. În ceea ce priveşte tulburările sociale, definite ca fiind apariţia unor evenimente precum proteste de stradă, revolte, demonstraţii majore şi alte forme de tensiuni interne, Europa Emergentă nu a înregistrat astfel de evenimente 2 ani la rând (2023 şi 2024), marcând o perioadă de calm.