Ce pregătire academică au şefii băncilor mari din România. Meseria de bancher uneori are, alteori nu are în spate şcoli de finanţe-bănci

Autor: Claudia Medrega Postat la 30 martie 2021 415 afişări

Absolvirea unei facultăţi de finanţe-bănci ar putea părea o condiţie necesară pentru a deveni bancher şi mai ales pentru a ajunge în top managementul unei bănci. Însă, realitatea contrazice uneori această presupunere.

Ce pregătire academică au şefii băncilor mari din România. Meseria de bancher uneori are, alteori nu are în spate şcoli de finanţe-bănci

Cu o bogată experienţă în domeniul financiar-bancar, pe piaţa din România şi/sau în străinătate, bancherii au ocupat mai multe poziţii până să ajungă în top, pe poziţiile de şefi de bănci.

Absolvirea unei facultăţi de finanţe-bănci ar putea părea o condiţie necesară pentru a deveni bancher şi mai ales pentru a ajunge în top managementul unei bănci. Însă, realitatea contrazice uneori această presupunere.

Meseria de bancher nu are în spate neapărat şcoli de finanţe-bănci.

În România, în timp ce unii şefi ai băncilor mari au făcut facultăţi de finanţe-bănci, finanţe-contabilitate sau au studiat economia, alţii au făcut facultăţi de drept sau chiar Politehnica.

Un exemplu de bancher, devenit şef de bancă mare, care nu a făcut în tinereţe o facultate cu profil economic este Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România şi şeful Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). El este absolvent al Facultăţii de aeronautică din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti.

Oprescu îşi dorea în timpul facultăţii să ajungă un inginer bun în cercetare sau eventual la Tarom, specializat pe câteva din aeronavele mari, vestice, care erau în operare la acea dată, BAC şi  Boeing.

„Unul din lucrurile cu care te obişnuiai repede era să îţi derulezi viaţa profesională pe repede înainte, pentru că fiind deja pe un anumit traiect profesional abaterile laterale erau programate să fie, eventual, nesemnificative.  Ştiai că vei fi un inginer de aviaţie, puteai spera să fii unul foarte bun şi să lucrezi la nişte proiecte importante, cum erau cele legate de preluarea tehnologiei vestice de producţie a BAC1-11 (ROMBAC în varianta românească) sau să lucrezi pentru asimilarea unor produse mai complexe din domeniul avionicii, domeniul meu de specialitate. Altfel spus, era destul de puţină surpriză împletită în traiectul profesional şi, pentru un bun analist, puteai spune cu un grad destul de mare de certitudine cam ce poziţie şi ce responsabilităţi ai fi ajuns să ai la 30 – 40 sau 50 de ani urmând această cale.  Puţini dintre noi, spre niciunul, am fi ghicit ce vom ajunge la aceste vârste, pentru că viaţa are darul ei de a-ţi servi tot felul de răscruci noi atunci când crezi că eşti pe drumul cel mai stabil, nu-i aşa?“

Sergiu Oprescu mărturiseşte că, uitându-se la foştii colegi, toţi cei care au emigrat, şi ei sunt majoritatea, lucrează în aviaţie, iar ceilalţi, puţini care au rămas în România, sunt în diverse alte poziţii şi domenii, dar nu în aviaţie.

Între timp, Sergiu Oprescu a făcut şi studii postuniversitare în domeniul bancar la Universitatea din Colorado SUA şi a urmat mai multe programe executive la Harvard Business School, Stanford şi London Business School.

Sergiu Oprescu a venit la conducerea executivă a Alpha Bank în 2007, după ce a fost membru al boardului băncii româneşti cu capital grecesc din 2005. În 2015, Oprescu a devenit şi preşedinte al consiliului director al ARB.

Sergiu Oprescu povesteşte că în niciun caz nu şi-ar fi imaginat că la 32 de ani o să devină unul din primii brokeri din România şi o să tranzacţioneze pentru fonduri de investiţii americane şi nu numai, pe o Bursă de Valori care îşi reluase activitatea după aproape 5 decenii de lockdown (că tot am învăţat cuvântul acum), sau că la 37 de ani o să fie preşedintele acelei Burse de Valori, iar la 44 de ani o să fie  CEO al unei bănci sistemice în România.

Un alt bancher, devenit şef de instituţie de credit mare, care nu a pornit în tinereţe cu o facultate cu profil economic este Steven van Groningen, care a terminat Facultatea de drept în Leiden, în Olanda, şi a ajuns în cele din urmă preşedinte&CEO la Raiffeisen Bank, o bancă de top 10 în România.

Pasionat de canotaj, cu tată şi bunic şi străbunic bancheri, avea în facultate doar o idee vagă despre viitorul de după ce va termina cu sportul şi cu studiile. Iar o carieră în banking cu siguranţă nu era un vis pentru el. Şi cert este că nu i-a trecut niciodată prin cap că o să ajungă să conducă una dintre cele mai importante bănci din România.

„Vorbim de acum 40 de ani, destul de mult timp în urmă. Eram preocupat mai mult de canotaj decât de studiile mele. Ştiu exact care era visul meu atunci. Voiam să ajung la Jocurile Olimpice şi am ajuns în 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. În schimb, aveam doar o idee vagă despre ce voi face după ce termin cu sportul şi cu studiile. Tatăl meu era preşedinte la o bancă regională, la fel cum fusese şi bunicul meu şi străbunicul meu, dar să fac o carieră în banking cu siguranţă nu era un vis pentru mine. Oricum, la 22 de ani, indiferent ce îţi doreşti, porneşti de la nişte idei destul de vagi, pentru că nu ai cum să ştii exact despre ce este vorba. Pot să spun însă cu certitudine că nu mi-a trecut niciodată prin cap că o să ajung să conduc una din cele mai importante bănci din România.“

Olandezul Steven van Groningen conduce Raiffeisen Bank România din 2002, imediat după preluarea de către austrieci a Băncii Agricole. Grupul austriac i-a prelungit de mai multe ori mandatul de director executiv-CEO al Raiffeisen Bank România. El este unul dintre cei mai longevivi bancheri de pe piaţa românească, adunând aproape două decenii în poziţia de CEO pentru o bancă de top, ceea ce este mai puţin uzual.

Cu o bogată experienţă în domeniul financiar-bancar pe piaţa din România şi/sau în străinătate, bancherii au ocupat mai multe poziţii până să ajungă în top, pe poziţiile de şefi de bănci.

Şi-au construit carierele în cadrul unui singur grup bancar, sau în mai multe grupuri financiare, unde au ocupat de-a lungul anilor diferite poziţii.

Printre bancherii care au făcut de la început studii economice se regăseşte Ömer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, cea mai mare bancă de pe piaţa locală după active, care a studiat în Ankara, în Turcia, la Facultatea de Ştiinţe Economice.

„Nu aveam planuri foarte clare, mă gândeam la studii postuniversitare şi îmi surâdea ideea să predau la o facultate cu profil economic, la o universtate mare din America sau Marea Britanie. Visurile acestea costau prea mult – cel puţin pentru mine şi părinţii mei – şi tocmai de aceea am ales să lucrez. Studiile din Turcia m-au făcut să mă simt destul de pregătit pentru primul pas în carieră în domeniul financiar, aşa încât am avut joburi în Izmir, Istanbul, iar apoi în Moscova. Iar de 20 de ani, în România. Am amânat astfel planul pe care îl aveam la 22 de ani, dar nu am renunţat la visul iniţial“, povesteşte turcul Ömer Tetik.

Pe tineri, şeful Băncii Transilvania îi sfătuieşte să pună pe primul loc educaţia continuă, să aibă curiozitate şi curaj pentru că – pe lângă multe provocări – timpurile de acum pot aduce oportunităţi foarte mari. „Le mai recomand să se specializeze într-un domeniu care le place şi de care sunt pasionaţi pentru că, ştiţi cum se spune, dacă faci ceea ce îţi place, nu o să munceşti nicio zi din viaţă.“

Şi Sergiu Manea, CEO al BCR, a doua bancă mare din România, a făcut studii economice şi visa din tinereţe să devină bancher şi trader pe bursă.

„Am început să lucrez înainte de terminarea facultăţii la o bancă, într-o poziţie entry level în departamentul de Instituţii Financiare, primul meu salariu fiind mic, chiar şi pentru acele timpuri. Eu visam să devin bancher şi trader pe bursă, fascinat fiind de universul de pe Wall-Street. Am ajuns trader, am avut ocazia să simt energia şi tumultul evoluţiei burselor, lucrând în companii din Viena şi Londra, dar, în timp, aspiraţiile mele au evoluat. Cred că am ajuns în locul potrivit în care am şansa să contribui la bunăstarea şi prosperitatea românilor, chiar dacă această afirmaţie ar putea părea exagerată sau departe de situaţia reală. Cred cu tărie că activitatea bancară onestă şi corectă poate contribui la atingerea independenţei financiare la care românii aspiră de 30 de ani“, susţine şeful BCR.

În toamna anului 2015, Sergiu Manea ajungea la conducerea BCR la vârsta de 43 de ani, el fiind primul român pe care austriecii de la Erste au mizat să ducă banca înainte.

Francezul François Bloch, care este CEO al BRD- Groupe Société Générale în prezent, a studiat în Franţa la „Grande École“, adică echivalentul unei universităţi specializate şi ezita între o carieră în asigurări, ca actuar, şi una în finanţe, ca trader.

„Eram, aşadar, student la Şcoala Naţională de Statistică şi Administrare Economică (ENSAE), care este legată de INSEE (echivalentul INSSE din România). Ca să-mi plătesc o parte din studii, lucram ca asistent al profesorului de informatică la Ecole Polytechnique Féminine. Din punct de vedere profesional, ezitam între o carieră în asigurări, ca actuar, şi una în finanţe, ca trader. Visam să contribui la schimbarea societăţii, la fel ca toţi tinerii de vârsta mea, să am mai puţine constrângeri, să petrec mai mult timp cu prietenii, să profit de viaţa la Paris, dar şi să-mi întemeiez o familie. Astăzi sunt CEO-ul BRD, căsătorit şi tată a trei copii. Sper că banca pe care o conduc are un impact pozitiv asupra societăţii“, a mărturisit şeful BRD-SocGen, care a preluat la sfârşitul anului 2016 conducerea celei de-a treia cea mai mare bancă de pe piaţa românească după active.

Mihaela Bîtu, CEO al ING Bank România, bancă ajunsă pe locul patru în topul instituţiilor de credit de pe piaţa locală, a studiat Finanţe-Contabilitate şi dorea de la început să lucreze în domeniul bancar.

În primii ani de după Revoluţie, Mihaela Bîtu povesteşte că era plină de speranţă şi entuziasm, deşi era perioada mineriadelor, iar în plan economic situaţia era foarte proastă.

„Hiperinflaţia, dezbaterile despre a privatiza sau nu, dispariţia unor pieţe de export tradiţionale şi, mai ales, trecerea de la economia planificată la economia de piaţă erau subiectele dezbătute aprins la acea vreme. Îmi doream să pot contribui în orice fel, cât de mic, la reconstrucţia şi modernizarea ţării. Îmi alesesem deja profesia. Fiind studentă la Finanţe-Contabilitate, ţinta mea era să lucrez în domeniul bancar, ceea ce s-a şi realizat, întâi într-o bancă românească, mai târziu în ING, înfiinţată în 1994. Nu gândeam la vârsta aceea că voi ocupa într-o bună zi o poziţie de CEO, dar am avut mereu convingerea că ambiţia, munca şi îndrăzneala de a accepta noi provocări te pot duce departe.“

Cu o carieră de 25 de ani în ING, românca Mihaela Bîtu a fost promovată în vara anului 2019 de olandezi pe poziţia de CEO al ING România, după circa un deceniu în care a fost director general adjunct, coordonând operaţiunile corporate ale acestei bănci.

Bogdan Neacşu, director general al CEC Bank din 2019, a terminat ASE-ul la începutul anilor 2000. „Noi, tinerii din acele vremuri, aspiram la joburi în multinaţionale, să lucrăm cu investitori străini, să avem un salariu decent, ocazia de a promova în carieră şi să aducem în România produse şi servicii, dar şi modele de organizare a businessului din afară.“

Primul job a fost într-o firmă de consultanţă Soter&Partners, începând din 2002, îşi aminteşte Neacşu, iar salariul era în jurul a 100 de dolari. „Pare puţin acum, însă la vremea respectivă era apropiat de salariul mediu pe economie, ceea ce era bine pentru un prim loc de muncă. Acolo am avut ocazia să interacţionez cu investitori străini, să descopăr lumea finanţelor şi a fiscalităţii. Şi am învăţat ceva foarte important: că tot ce faci trebuie să fie cu un scop – să ajungi la o decizie şi să ai rezultate.“

Şeful CEC Bank mărturiseşte că în acele vremuri nu avea un obiectiv foarte clar pentru ce dorea să facă în viitor.

„Eram încă în plină tranziţie şi într-o fază în care descopeream cum funcţionează economia. Dacă mă uit înapoi, unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-am primit de la unul dintre profesorii mei de la Finanţe - Bănci – a fost că trebuie să experimentez, să încerc diferite lucruri. Din fiecare experienţă am avut de învăţat şi cumva lucrurile s-au aşezat în timp. Mi-am dat seama că investiţiile sunt importante pentru dezvoltarea economiei şi că sistemul bancar este esenţial în acest sens. Deci sunt printre cei norocoşi care au ocazia să lucreze în domeniul care-i pasionează şi să aibă satisfacţia propriei munci şi a rezultatelor.“

Gyula Fatér, CEO al OTP Bank România, bancă plasată pe locul nouă în topul românesc după active, a studiat economia la Budapesta, în Ungaria şi la început ezita între a fi jurnalist sau a lucra într-o companie de comerţ exterior.

„Era 1988, ultimul an înainte de sfârşitul comunismului în Ungaria. Observam schimbările, dar nu credeam cu adevărat că urmează ceva nou. Ezitam între a fi jurnalist sau a lucra într-o companie de comerţ exterior, aceasta fiind o poziţie la modă în comunism. Dar pentru ultima variantă nu existau perspective reale. Poziţiile cheie erau ocupate de tovarăşi «de încredere» şi să mă alătur partidului nu era o opţiune atrăgătoare pentru mine. Visam la o carieră care să-mi permită să cunosc ţări şi culturi diferite.“

Prima opţiune a lui Gyula Fatér, aceea de a fi jurnalist, s-a năruit când a făcut un stagiu de practică şi a constatat că, din păcate, nu scria suficient de bine, după cum povesteşte şeful OTP Bank România.  În ceea ce priveşte cea de-a doua opţiune, aceea de a lucra într-o companie de comerţ exterior, şi aceasta a fost scoasă din calcul odată cu căderea comunismului: „nu mai erau necesari experţi în comerţul exterior.“

Dar mai târziu aveau să apară noi oportunităţi. „Am absolvit în 1990 şi mi-am dat seama că, în noua eră, nimeni nu are mai multă experienţă decât mine în noul tip de afaceri. Şi am profitat de ocazie, am identificat un sector financiar foarte interesant şi plin de potenţial. M-am familiarizat cu bursele de mărfuri şi valori, apoi cu managementul activelor şi am devenit CEO la 26 de ani. Am învăţat foarte multe de atunci, inclusiv din greşeli. Întotdeauna am făcut lucruri foarte interesante, nu aş avea motive să mă plâng“, spune Gyula Fatér.

Ufuk Tandogan, CEO al Garanti BBVA România acum, susţine că era pasionat de economie şi banking şi îşi aminteşte că în ultimul an de facultate simţea că are multe de realizat. „Eram în ultimul an de facultate şi mi se părea că am întreaga lume în faţă şi multe de realizat. A fost o perioadă a visurilor şi a ambiţiei. Îmi doream să schimb lumea, să îmi aduc contribuţia şi să aduc plusvaloare în viaţa oamenilor. Eram foarte pasionat de economie şi banking, îmi doream să călătoresc, să descopăr lucruri noi. Mă simt norocos că am reuşit să fac toate aceste lucruri în anii care au urmat.“

În opinia şefului Garanti BBVA România, experienţa nu ţine de provocările pe care le întâmpinăm, ci de modul în care ne gestionăm pe noi înşine pentru a trece cu bine peste acestea.

Traian Halalai, preşedintele executiv al EximBank, a terminat Facultatea de Finanţe-Bănci la ASE şi oscila între o carieră în sistemul bancar şi una academică, la catedră. „Cum mediul universitar îmi era deja cunoscut, după absolvire, am vrut să văd cum stau lucrurile în practică şi m-am angajat într-o bancă. După numai trei luni însă, am revenit la ASE ca asistent universitar predând disciplinele «Pieţe de capital» şi «Modelare financiar-monetară». A fost o perioadă efervescentă, alimentată de energia sălilor pline cu studenţi entuziaşti, hotărâţi să schimbe lumea. Dar, cum viaţa este o înşiruire de conjuncturi şi multe depind de o decizie de moment, după trei ani am decis să fac din nou trecerea către lumea reală a finanţelor. O lume din care fac parte şi astăzi, asta dacă, poate, cine ştie, într-o zi nu mă voi întoarce iar la catedră“, povesteşte Halalai.

Henk Paardekooper, CEO al First Bank, şi-a finalizat studiile la Universitatea din Rotterdam, în ţara natală, Olanda, şi urma să îşi continuie studiile ca ofiţer militar. Cu siguranţă Henk Paardekooper nu visa că va deveni CEO-ul First Bank România. „La acea vârstă, nu mă preocupa foarte tare ce va aduce viitorul. Mă bucuram de viaţă, studiam din greu şi mă distram, ca majoritarea celor de 20 de ani. Eram totuşi foarte determinat să fac performanţă atât la şcoală, cât şi în sport şi în celelalte activităţi pe care le desfăşuram cu tinerii de vârsta mea. Determinarea şi dorinţa de a face lucrurile din ce în ce mai bine au fost factorii care m-au motivat, nu planurile de carieră“, spune Henk Paardekooper.

Daniela Iliescu, CEO al Patria Bank, a terminat ASE şi îşi aminteşte că în ultimul an de facultate scria zi şi noapte aplicaţii pentru obţinerea unei burse pentru un Master în UK sau USA şi dădea diverse examene internaţionale.

„La absolvirea facultăţii, când aveam deja câteva oferte de bursă pentru master, mi-am schimbat planurile şi am decis să rămân în România – aveam deja oferte de muncă în BIG4. Am considerat că este mai important să încep să câştig şi ceva experienţă profesională şi practică în viaţa economică, cu gândul că voi aduce conceptele teoretice suplimentare mai târziu. S-a şi întâmplat, după 10 ani, când am absolvit un executive MBA.“

Şefa Patria Bank mai povesteşte că nu crede că şi-a dorit neapărat să ajungă „ceva anume“, ci mai degrabă să creeze impact acolo unde este la un moment dat - să fie „cineva“ care are realizări, de care să fie mulţumită şi pentru care să primească apreciere.

Sergiu Manea, CEO al BCR: Am început să lucrez înainte de terminarea facultăţii la o bancă, într-o poziţie entry level în departamentul de Instituţii Financiare, primul meu salariu fiind mic, chiar şi pentru acele timpuri. Eu visam să devin bancher şi trader pe bursă, fascinat fiind de universul de pe Wall-Street.

François Bloch, CEO al BRD- Groupe Société Générale: Eram, aşadar, student la Şcoala Naţională de Statistică şi Administrare Economică (ENSAE), care este legată de INSEE (echivalentul INSSE din România). Ca să-mi plătesc o parte din studii, lucram ca asistent al profesorului de informatică la Ecole Polytechnique Féminine.

Mihaela Bîtu, CEO al ING Bank România, Fiind studentă la Finanţe Contabilitate, ţinta mea era să lucrez în domeniul bancar, ceea ce s-a şi realizat, întâi într-o bancă românească, mai târziu în ING, nou înfiinţată în 1994. Nu gândeam la vârsta aceea că voi ocupa într-o bună zi o poziţie de CEO, dar am avut mereu convingerea că ambiţia, munca şi îndrăzneala de a accepta noi provocări te pot duce departe.

Bogdan Neacşu, director general al CEC Bank: Mi-am dat seama că investiţiile sunt importante pentru dezvoltarea economiei şi că sistemul bancar este esenţial în acest sens. Deci sunt printre cei norocoşi care au ocazia să lucreze în domeniul care-i pasionează şi să aibă satisfacţia propriei munci şi a rezultatelor.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
banci,
romania,
bancheri,
banca,
facultate

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.