„Vortexul polar” sună a ceva nou, misterios şi extrem de periculos. Dar, în realitate, „vortexul polar” este un fenomen atmosferic normal, studiat de zeci de ani, fără de care iarna nici nu ar arăta cum o ştim noi. Panica vine mai degrabă din modul în care este prezentat în mass-media decât din ceea ce se întâmplă efectiv în atmosferă, spun specialiştii consultaţi de Mediafax.

Vortexul polar nu este o anomalie, ci o parte integrantă a circulaţiei atmosferice la scară planetară.

Vortexul polar este o zonă vastă de aer foarte rece care se roteşte în jurul unuia dintre poli (Nord sau Sud), la altitudini mari. Poate fi imaginat ca un „inel” de vânturi puternice ce înconjoară regiunea polară.

Meteorologii disting în general două componente:

Vortexul polar stratosferic – situat la aproximativ 15–50 km altitudine, în stratosferă.
Vortexul polar troposferic – mai jos, în troposferă, stratul în care se formează vremea de zi cu zi (nori, fronturi, precipitaţii).

Se formează şi se întăreşte în fiecare iarnă, când zona polară se răceşte puternic. Vortexul este menţinut de contrastul mare de temperatură dintre regiunile polare şi cele tropicale.

De ce contează dacă vortexul este puternic sau slăbit?

Starea vortexului polar influenţează traiectoria curenţilor de altitudine (jet stream) şi modul în care masele de aer rece sau cald se deplasează între latitudini.

Pe scurt într-un limbaj mai uşor de înţeles: Un vortex puternic şi compact tinde să menţină aerul foarte rece aproape de Polul Nord. Astfel dacă nu există alţi factori majori este de aşteptat ca zona Europei să aibă parte de o iarnă mai blândă.

Un vortex slăbit, deformat sau fragmentat permite aerului rece să „evadeze” mai uşor către latitudini medii, precum Europa sau America de Nord. Astfel zona noastră poate avea parte de episoade mai reci.

Dar nu vortexul este cel ce provoacă temperaturile scăzute şi ninsorile. Ci masa de aer ce pătrunde la latitudini mai joase ( favorizată de vortexul slăbit) şi uneori se încarcă cu precipitaţii din Marea Mediterană şi Marea Neagră.

Impactul asupra vremii din România şi din restul Europei depinde de modul în care se rearanjează sistemele de presiune şi curenţii de altitudine (jet stream).

Câteva scenarii tipice:

Vortex polar puternic şi bine organizat

aerul extrem de rece rămâne concentrat la poli, iar în Europa Centrală şi de Est iernile pot fi, în medie, mai blânde şi mai umede, cu circulaţie vest–est.

Vortex polar slăbit / deformat şi blocaje atmosferice

apar anticicloni persistenţi (de exemplu, asupra Groenlandei sau Scandinaviei) care deviază curenţii de altitudine şi permit aerului rece din Arctica sau Siberia să pătrundă mai uşor spre Europa.

în aceste configuraţii, regiuni precum România pot experimenta episoade de ger sau perioade cu temperaturi semnificativ sub media climatologică.

Vortexul polar face parte din circulaţia atmosferică obişnuită a sezonului rece. Existenţa sa nu este un motiv de îngrijorare, ci o realitate fizică fără de care iarna, aşa cum o cunoaştem, ar arăta cu totul diferit.

România are un climat temperat-continental. Valurile de frig, gerul, episoadele cu temperaturi sub −10 °C sau −15 °C iarna sunt fenomene normale, chiar dacă în unele ierni apar mai rar sau pe perioade mai scurte. Prezenţa lor nu contrazice tendinţele climatice pe termen lung.

O eventuală slăbire sau deformare a vortexului: nu implică în mod automat temperaturi record, nu are ca efect direct „prăbuşirea” sistemului climatic şi poate avea efecte diferite de la o regiune la alta. Unele zone pot înregistra episoade reci, altele pot rămâne la valori apropiate sau chiar uşor peste normal.

Apariţia unor valuri de frig iarna nu contrazice tendinţa de încălzire globală. Climatul pe termen lung se încălzeşte, dar variabilitatea pe termen scurt se păstrează sau chiar se accentuează.