Evergent Investment (EVER), fond de investiţii cotat la Bursa de Valori Bucureşti, cu un randament de 123% în ultimul an, consideră că piaţa de capital din România este, în prezent, supraevaluată în ansamblu şi a construit deliberat o poziţie de numerar semnificativă în ultimii doi ani, adoptând o strategie de aşteptare oportunistă inspirată din filosofia lui Warren Buffett. Cătălin Iancu, CEO-ul fondului, a explicat această abordare într-un interviu la ZF Live, adăugând că Evergent extinde totodată componenta de private equity prin proiecte imobiliare de amploare la Iaşi şi Bucureşti şi printr-o nouă investiţie în aviaţie.

 

Fondul, rebranduit sub numele Evergent Investment în urmă cu patru ani, administrează un portofoliu concentrat, dominat de companii listate - Banca Transilvania, unde deţine puţin sub 5%, şi OMV Petrom, după ce a ieşit din BRD şi s-a repoziţionat strategic pe cele două titluri. Cătălin Iancu respinge diversificarea excesivă ca principiu de gestiune: „Ne-diversificarea este o protecţie contra unei ignoranţe până la un anumit punct de vedere. Dacă ştii într-adevăr ceea ce faci, nu trebuie să te diversifici în zeci de companii."

 

Această concentrare pe un număr redus de emitenţi nu înseamnă însă că fondul rămâne pasiv. De-a lungul timpului, Evergent a realizat rebalansări sectoriale - a vândut Romgaz, a trecut din BRD în BT, a ajustat expunerea pe energie şi industrie. Iancu consideră totuşi că Romgazul este în prezent supraevaluat şi că evoluţia sa bursieră copiază prea mult traiectoria SNP, deşi modelele de business ale celor două companii sunt „destul de diferite".

 

Evaluările actuale de îi par în general prea ridicate. „Vedem destul de multe companii supraevaluate pe bursă", a spus Iancu, adăugând că fondul şi-a construit de unu-doi ani o poziţie de cash semnificativă. Logica este simplă: o dobândă de 6-7% pe instrumentele de trezorerie pe maturităţi scurte asigură un randament decent în timp ce fondul aşteaptă corecţii de piaţă. „Câteodată e bine şi să nu faci ceva", a rezumat CEO-ul.

 

Componenta de private equity, destinată să genereze un randament suplimentar faţă de portofoliul de acţiuni listate, vizează un IRR de cel puţin 15-18% pe durata unui proiect. Iancu recunoaşte că ciclurile reale sunt lungi - „şase-şapte ani, poate cinci în cel mai bun caz" - şi că măsurarea corectă a rentabilităţii trebuie să înceapă de la primul cash out, adică de la achiziţia terenului, nu de la demararea construcţiei.

 

Pe segmentul imobiliar, Evergent are în derulare două proiecte de mari dimensiuni. La Iaşi, fondul a anunţat recent un parteneriat cu ONE United Properties pentru dezvoltarea unui teren de 25.000 de metri pătraţi, foste spaţii industriale, care va permite o suprafaţă construită de peste 80.000 de metri pătraţi - aproximativ 800 de apartamente. Costul estimat al construcţiei este de 80-100 de milioane de euro, iar valoarea de vânzare proiectată depăşeşte 250 de milioane de euro. „Este un proiect care nu ar fi putut fi dezvoltat decât cu sprijinul unui partener care are expertiză şi experienţă", a spus Iancu despre alegerea ONE.

 

La Bucureşti, pe intrarea Străuleşti, Evergent urmează să demareze singur - cu un antreprenor general şi o echipă internă de coordonare - un proiect în trei faze, cu un total de 1.100-1.200 de apartamente. Prima fază cuprinde 460 de unităţi. Autorizaţia de construire a fost obţinută recent, „o raritate în aceste vremuri în Bucureşti", cum a remarcat moderatorul emisiunii. Preţurile de vânzare estimate sunt de 2.000-3.000 de euro pe metru pătrat, ceea ce situează valoarea totală a proiectului în jurul a 300-400 de milioane de euro. Ciclul de execuţie vizat este de maxim doi ani şi jumătate - trei ani per fază, cu construcţie şi vânzări suprapuse parţial.

 

Pe lângă imobiliare, Evergent mai deţine o fermă de afine în expansiune, cu o nouă suprafaţă de 38 de hectare la nord de Bacău, şi o companie din IT. Are de asemenea o participaţie de 15% în Aerostar Bacău, ceea ce îi asigură o expunere indirectă la industria de apărare, fără să urmărească activ noi investiţii în acest sector. Iancu este prudent faţă de energia regenerabilă, pe care o consideră „în redefinire structurală fundamentală", şi preferă să aştepte stabilizarea pieţei înainte de orice implicare.

 

Referitor la Banca Transilvania, unde Evergent rămâne acţionar pe termen lung, Iancu a lăsat deschisă posibilitatea unei extinderi regionale a băncii, dacă managementul ar propune-o: „Încrederea noastră este totală în management. Sunt sigur că iau cele mai bune decizii." El a amintit că există bănci regionale din Europa Centrală şi de Est cu capitalizări de piaţă mult mai mari decât cele opt miliarde de euro ale BT în prezent - sugerând că există spaţiu de creştere dacă banca şi-ar extinde amprenta geografică.

 

Strategia generală a fondului rămâne aceea de a cumpăra la evaluări cu marjă de eroare suficientă, de a creşte odată cu activele şi de a ieşi ulterior, fie printr-un exit strategic, fie prin participarea la runde viitoare de finanţare. „Bine cumpărat e pe jumătate vândut", a rezumat Cătălin Iancu principiul care a ghidat, în opinia sa, toate deciziile de investiţie ale Evergent.