Cu sau fara abonament, pretul gazului creste, pentru ca autoritatile trebuie sa tina pasul cu ritmul scumpirii utilitatilor promis Uniunii Europene si FMI-ului. Acum, gazul romanesc e de doua ori mai ieftin decat cel european - dar si salariile sunt de zece ori mai mici decat cele din UE.

O noua vedeta a aparut in ultimele saptamani in economia romaneasca. Nu canta, nu danseaza si nu da interviuri: e metrul cub de gaz. Felul in care se factureaza a incins atmosfera intr-atat, incat sindicalistii au fost pe punctul de a iesi in strada.

Introducerea abonamentului in factura, masura pusa la cale acum mai bine de doi ani, i-a nemultumit pe cei care au un consum redus de gaz si care au constatat ca factura lunara, pe timp de vara, se dubleaza o data cu introducerea abonamentului. Ca sa evite o "rascoala a gazului", autoritatile au revenit, eliminand abonamentul. Au crescut, in schimb, pretul gazelor naturale cu aproximativ 1.000 lei/metru cub.

Tariful cu abonament, valabil pentru lunile aprilie si mai, este de 4.800 lei/mc (fara TVA) la Distrigaz Nord si de 5.117 lei/mc (fara TVA) la Distrigaz Sud. La asta se adauga un abonament de circa 4.500 de lei pe zi. Din luna iunie insa, s-a revenit la modalitatea anterioara de tarifare, iar pretul unui metru cub de gaz s-a majorat la aproximativ 7.000 de lei (fara TVA). De fapt, asa-numitele "costuri fixe" ale distribuitorilor, adica abonamentul, au fost reincluse in pretul metrului cub de gaz.

Ideea abonamentului, care a starnit atat de multe proteste, nu este nici macar o noutate (legea exista din 2003) si nici vreo inventie romaneasca. Abonament la gaze exista in majoritatea tarilor din Europa, inclusiv la cele intrate acum un an in Uniune, si reflecta - dupa cum spun unii operatori din sistemul energetic - plata unui serviciu, adica a accesului la gaz.

Cat de corecta a fost transpunerea romaneasca a legislatiei din UE - aceasta e o chestiune care suporta discutii. Problema ar fi ca modificarea sistemului de tarifare nu a fost explicata de autoritati consumatorilor, lucru recunoscut, de altfel, de Stefan Cosmeanu, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN). Daca s-ar fi facut o campanie de informare, unii consumatori ar fi constatat, spre exemplu, ca factura pe timpul iernii ar fi fost mai mica in varianta cu abonament, chiar daca cea din timpul verii ar fi fost mai mare.

Masura renuntarii la abonament nu pare, insa, sa fie una permanenta. Cosmeanu a spus, recent, ca exista posibilitatea revenirii la aceasta forma de taxare, insa cu o mai buna delimitare a consumatorilor. Varianta este cu atat mai plauzibila cu cat restul Europei a adoptat, deja, acest sistem. In Cehia, spre exemplu, abonamentul lunar costa 37 de coroane (1,21 de euro) pentru cei care folosesc gazul doar pentru aragaz. Daca, insa, consumul este mai mare (aragaz si apa calda), abonamentul ajunge la 1,8 euro.

Cehii care folosesc gaz pentru gatit, caldura si apa calda trebuie sa achite, lunar, un abonament de aproape 8 euro, potrivit autoritatii cehe de reglementare in dome-niul energetic. Spre comparatie, statul roman impunea unei persoane care folosea gazul numai pentru gatit un abonament lunar de 3,7 euro. In cazul celor care au centrala proprie, adica folosesc gazul atat pentru gatit cat si pentru caldura si apa calda, abonamentul romanesc ar fi costat aproape 10 euro (cu doi euro mai mult decat in Cehia).

Daca in Cehia abonamentul la gaz este mai ieftin decat cel propus pentru Romania, vecinii nostri din Ungaria au ales alta metoda. Pretul metrului cub de gaz este inferior celui "romanesc". Asa se face ca in Ungaria, la un consum sub 1.500 de metri cubi de gaz pe an (adica numai consumul unui aragaz), costul metrului cub este de 0,16 euro fara TVA (5.800 de lei), potrivit autoritatii din domeniul energetic din Ungaria.

La un consum intre 1.500 si 3.000 de metri cubi, tariful ajunge la 0,18 euro. Nici taxele la gaz nu sunt la fel de mari. Daca in Romania TVA-ul este de 19%, in Ungaria este de numai 15%.

Conform cerintelor europene, pretul gazului va trebui sa ajunga la media din Uniunea Europeana (adica aproape dublu fata de cat este la noi in momentul de fata), in vreme ce salariile romanesti nici macar nu se apropie de cele europene.