Care este povestea cunoscutului cântec „Bella Ciao”. Italienii îl cântă în fiecare an pe 25 aprilie, dar puţini se gândesc la felul în care s-a născut acesta

Autor: Ioana Matei Postat la 23 aprilie 2021 201 afişări

Care este povestea cunoscutului cântec „Bella Ciao”. Italienii îl cântă în fiecare an pe 25 aprilie, dar puţini se gândesc la felul în care s-a născut acesta

În fiecare an pe data de 25 aprilie, italienii se adună în jurul unor mese de lemn şi lângă grătare cântând „Bella Ciao” de mai multe ori, cu mâna dreaptă pe inimă. Cântecul a fost o modalitatate de  exprimare a rezistenţei anti-fasciste în perioada celui de Al Doilea Război Mondial şi cântarea acestuia a devenit o modalitate de a celebra Ziua Liberării, aniversarea sfârşitului regimului fascist şi a ocupaţiei naziste în 1945.

Dacă ne referim la datele mai recente - în aprilie şi martie 2020, sub primul lockdown al Europei, „Bella Ciao” s-a auzit din nou, venind dinspre acoperişuri, ferestre şi balcoane, deasupra străzilor goale din Roma, Milano şi Bologna.

Istoria acestui cântec este însă mult mai lungă de atât. Primii autori au fost crescătorii italieni de orez din secolul al XIX-lea - femeile care cultivau orez în Valea Po - aflată în nord-estul ţării, care cântau pentru a se lamenta în legătură cu munca grea. Versurile iniţiale descriau „insectele şi ţânţarii”, coloana vertebrală deformată a lucrătorilor (se numeau mondine), chinul de a-şi irosi tinereţea muncind. Ritmul repetitiv al melodiei pare a fi creat pentru a sugera orele lungi de muncă şi nevoia de a face timpul să treacă mai repede.

În adaptarea de război, cuvintele „bella ciao” erau cântate de trei ori în cel de al doilea rând al versurilor din refren, dar identitatea acelei „bella” de la care îşi iau rămas bun femeile care cultivau orezul rămâne neclară. Ar putea fi vorba despre tinereţea lor, despre libertatea lor sau chiar despre ele însele.

În 1940, un autor necunoscut a adaptat cântecul pentru mişcarea de rezistenţă italiană, spunând povestea unui tânăr care îşi părăseşte prietena pentru a se alătura miliţiei partizane şi, probabil, pentru a-şi lua adio de la ea. Versiunea aceasta este mult mai pesimistă: „Ia-mă fiindcă simt moartea apropiindu-se. Dacă mor ca partizan, trebuie să mă îngropi sus pe munte, la umbra unei flori frumoase, iar cei care trec pe lângă mine vor exclama ”Ce floare frumoasă, aceasta este floarea partizanului care a murit pentru libertate”.”

Sursa: FT

Urmărește Business Magazin

ALEPH STORY: Ponderea contractelor de muncă plătite cu salariul minim a crescut de la 7,5% în 2011 la 31,5% în 2019. O discuţie cu Adelina Mihai, jurnalist şi Dan Pavel, editor-prezentator ŞTIU

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.