♦ Lăptăria cu Caimac, brandul local de lactate administrat prin compania Agroserv Măriuţa, are astăzi 235 de angajaţi şi lucrează cu peste 450 de companii, din care un procent important este al micilor afaceri ♦ În 2025, Agroserv Măriuţa a avut venituri de peste 100 milioane lei, depăşind pentru prima dată acest prag, potrivit datelor Ministerului de Finanţe. Spre comparaţie, în 2020, firma a încasat circa 49 milioane lei, de două ori mai puţin.

O sticlă de lapte aşezată pe raftul unui maga­zin e ultima staţie a unui produs, înainte de a ajunge în mâinile consumatorilor, însă drumul până la raft e unul lung şi plin de parteneriate, colaborări şi muncă. În spatele unei sticle de lapte se află o fermă, terenuri agricole, oameni care cultivă, medici veterinari, transportatori, producători de ambalaje, furnizori de piese şi ma­teriale, companii de servicii, maga­zine şi mici afaceri care folosesc la rândul lor laptele în propriile produse.

Lăptăria cu Caimac, brandul local de lactate administrat prin compania Agroserv Măriuţa, are astăzi 235 de angajaţi şi lucrează cu peste 450 de companii, din care un procent important este al micilor afaceri. Este imaginea în linii mari a unui business care, deşi şi-a construit un model integrat, îşi produce hrana animalelor, creşte vaci şi procesează laptele, nu poate şi nici nu îşi propune să funcţioneze singur.

De altfel, pe măsură ce creşte, Lăptăria cu Caimac antrenează în jurul său un număr tot mai mare de alte afaceri.

„Este foarte important să se dezvolte un ecosistem sănătos de companii locale care colaborează cât mai extins. Este esenţial să se dezvolte companii pentru că ele plătesc consumul şi salariile consumatorilor“, spune Adrian Cocan, cofondator al Lăptăriei cu Caimac.

Evoluţia unui business ca Lăptăria cu Caimac se vede în cifrele pe care compania le obţine de la an la an. În 2025, Agroserv Măriuţa a avut venituri de peste 100 milioane lei, depăşind pentru prima dată acest prag, potrivit datelor Ministerului de Finanţe. Spre comparaţie, în 2020, firma a încasat circa 49 milioane lei, de două ori mai puţin.

Totuşi, în spatele acestei evoluţii nu sunt doar nişte cifre care dau încredere investitorilor privind potenţialul companiei, în condiţiile în care Agroserv Măriuţa este şi listată la Bursa de Valori Bucureşti. E mult mai mult.

În spatele unui produs se află o întreagă economie de dimensiuni mici şi medii, firme care livrează piese, anvelope, asigură servicii de igienizare, fac analize de laborator, livrează ambalaje ori diferite materii prime sau cumpără smântână pentru a o transforma în prăjituri şi îngheţată.

Lăptăria cu Caimac, la fel ca multe alte businessuri, este o afacere interconectată, în care ea se află în mijloc şi sute de alte puncte sunt conectate la produsul pe care producătorul îl scoate pe uşile fabricii. Unele îi vând ceva, altele cumpără, afaceri mici sau mari, dar împreună formează lanţul prin care un litru de lapte devine, dincolo de produsul de la raft, o activitate economică pentru zeci de alte companii.

O poveste integrată

Povestea Lăptăriei cu Caimac nu a început pe rafturile supermarketurilor, ci compania din spatele brandului are o istorie mai veche. Agroserv Măriuţa a fost înfiinţată în 1994, care a pornit din agricultură şi ulterior a făcut pasul către zootehnie şi procesarea laptelui.

În 2005, compania a intrat în zootehnie, iar în anii următori a construit un model integrat care avea să devină baza brandului Lăptăria cu Caimac. În 2018 a fost inaugurată fabrica de procare a laptelui şi a apărut brandul care avea să transforme compania într-unul dintre cele mai cunoscute nume româneşti de pe rafturile de lactate.

Brandul a fost pornit tocmai de la ideea ca o cât mai mare parte din drumul laptelui să fie controlată. Agroserv Măriuţa lucrează terenuri agricole, produce cereale şi alte culturi folosite în hrana animalelor, creşte vacile şi procesează laptele în fabrica proprie. Ferma şi fabrica sunt amplasate în Drăgoeşti, judeţul Ialomiţa, astfel încât laptele să parcurgă o distanţă cât mai scurtă de la vacă la fabrică.

„Noi suntem foarte integraţi, ne producem singuri hrana animalelor, creştem vacile, procesăm laptele“, explică Adrian Cocan.

Astfel, materia primă principală vine din propria fermă, acolo unde antreprenorii sunt nevoiţi să apeleze la alţi furnizori pentru anumite componente din hrana animalelor.  „Nu cumpărăm materii prime pentru fabrică, iar în fermă cumpărăm în general şroturile pentru hrana vacilor. Furnizorii însă sunt mari, multinaţionale care procesează floarea soarelui, spre exemplu”, explică el.

Atunci când vine vorba despre multe dintre celelalte achiziţii, compania se uită şi către furnizorii locali. Anvelope, piese de schimb, servicii, materiale pentru curăţenie şi igienizare sunt doar câteva dintre exemple. Altfel spus, faptul că o compania şi-a integrat tot mai mult din lanţul de aprovizionare nu înseamnă că poate funcţiona fără alţi furnizori, ci dimpotrivă.

„Oriunde a fost posibil am cumpărat de la furnizori locali, iar calitatea a fost criteriul principal. Un alt element esenţial este lanţul de aprovizionare scurt, care reduce riscurile de a rămâne fără produse în cazul unor întârzieri“, spune el.

Integrat, dar tot împreună

Pentru Lăptăria cu Caimac, un furnizor local poate însemna un partener mai flexibil şi un lanţ de aprovizionare mai scurt. Pentru furnizorul mic, un contract cu un producător mai mare poate însemna exact inversul: mai multă stabilitate şi predictibilitate.

Un astfel de exemplu este Mihaela Faur, proprietara businessului Bunătăţi Uscate, de la care Lăptăria cu Caimac cumpără leurdă uscată şi de unde a mai achiziţionat şi alte produse în trecut. Colaborarea dintre cele două companii durează de aproximativ cinci ani, iar pentru furnizor relaţia este importantă tocmai pentru că presupune o anumită continuitate.

„Genul de colaborări cu firme mai mari şi cu antreprenoriate mult mai mari decât noi e o sursă de predic­tibi­litate pentru noi. Cumva, am si­gu­ranţa că an de an îmi ia o oarecare cantitate“, spune Mihaela Faur.

Pentru un producător mic, o astfel de predictibilitate poate conta mai mult decât pare. Faur spune că în relaţiile cu unele băcănii mici sau magazine de cartier problema încasării banilor poate deveni mai complicată, iar în ultima perioadă simte un dezechilibru inclusiv în sectorul agroalimentar. În acest context, un client mai mare şi cunoscut poate oferi nu doar un volum de vânzări, ci şi o mai mare siguranţă că marfa livrată va fi plătită.

Pentru Bunătăţi Uscate, Lăptăria cu Caimac nu reprezintă singură baza businessului, însă este una dintre colaborările care oferă predicti­bilitate. Compania produce şi vinde şi propriile produse finite şi are relaţii cu mai mulţi clienţi, inclusiv alte companii mari.

Viteza de reacţie şi flexibilitatea, pilonii relaţiilor dintre brandurile locale

Nu e nevoie ca un producător să cumpere totul din proximitate pentru ca economia locală să funcţioneze, însă este suficient ca acolo unde există competenţă şi calitate, companiile să se aleagă între ele.

„Am externalizat doar acolo unde companiile specializate puteau face o treabă mai bună. Sau în cazul în care peste ceea ce facem noi simţim nevoia de încă o validare, cum e cazul serviciilor de laborator la care apelăm în plus faţă de ceea ce realizăm intern“, spune Adrian Cocan.

Pentru Lăptăria cu Caimac, alegerea furnizorilor locali are însă şi o raţiune foarte practică. Un lanţ de aprovizionare mai scurt înseamnă mai puţine riscuri şi mai multă viteză de reacţie.

„Un alt element esenţial este lanţul de aprovizionare scurt, care reduce riscurile de a rămâne fără produse în cazul unor întârzieri.“

Viteza este poate chiar mai importantă decât proximitatea atunci când vine vorba despre relaţia dintre două afaceri mici. În business, uneori diferenţa dintre un partener bun şi unul foarte bun nu este preţul, ci cât de repede reacţionează. De altfel, aceste parteneriate funcţionează pe criteriul flexibilităţii.

„Rapiditatea este un criteriu la care ne uităm când ne alegem furnizorii, flexibilitatea e alt element important“, spune Adrian Cocan atunci când vorbeşte despre ce caută compania în relaţia cu partenerii săi.

Adrian Cocan dă un exemplu care arată foarte clar diferenţa dintre colaborarea cu o companie mare şi cea cu un producător local.

Lăptăria cu Caimac şi-a dorit o sticlă care să poarte logo-ul companiei într-o formă inspirată de vacă. Pentru producătorul de ambalaje, un gigant internaţional, schimbarea nu a fost una care să poată fi făcută rapid.

„Am dorit sticla cu logo-ul nostru în forma de vacă. Producătorul e un gigant, a durat doi ani“, povesteşte Cocan.

Aproximativ doi ani a durat şi schimbarea designului capacelor, astfel încât acestea să fie pregătite pentru reciclare şi reutilizare. Pentru o companie mare, fiecare modificare implică proceduri, volume, testări şi planificări care pot prelungi foarte mult timpul de implementare.

În schimb, în relaţia cu micii producători locali, lucrurile pot arăta complet diferit. Companiile care folosesc, de exemplu, smântâna Lăptăriei cu Caimac în patiserie, cofetărie sau gelaterie şi-au putut adapta aproape imediat activitatea la posibilităţile logistice ale producătorului de lactate.

„La polul opus, producătorii locali care folosesc smântâna noastră, spre exemplu, în patiserie/cofetărie sau gelaterii şi-au adaptat aproape imediat programul în funcţie de posibilităţile noastre logistice. Şi noi, la rândul nostru, am făcut toate eforturile să ne mulăm pe nevoile clienţilor“, spune Cocan.

Astfel, este o colaborare în care fiecare parte încearcă să se adapteze la nevoile şi posibilităţile celeilalte.

Produsul lor, materia primă a altora

În jurul Lăptăriei cu Caimac există şi producători locali care cumpără produsele companiei pentru a le transforma apoi în alte produse. Sunt, în principal, afaceri mici precum patiserii, cofetării sau gelaterii.

„Avem multe zeci de parteneri locali atât ca furnizori, cât şi clienţi. Producători sunt de ordinul zecilor. Majoritatea sunt mici, însă acolo unde este posibil îi susţinem ca să reuşească“, spune antreprenorul.

Sprijinul despre care vorbeşte nu se rezumă doar la relaţia comercială. Unul dintre lucrurile pe care Lăptăria cu Caimac a încercat să le facă pentru aceşti parteneri a fost să îi aducă în faţa propriei comunităţi de consumatori.

„Unul dintre elementele centrale a fost să prezentăm produsele lor către comunitatea noastră de consumatori. E un pas esenţial, să se facă cunoscuţi“, explică el.

Pentru o companie mică, accesul la consumator poate fi una dintre cele mai dificile componente ale dezvoltării. Un antreprenor poate avea un produs bun, poate să aibă capacitatea de producţie şi chiar să aibă clienţi fideli, dar extinderea afacerii presupune să ajungă la oameni noi. Atunci când un brand cunoscut îşi foloseşte propria comunitate pentru a face cunoscut un partener, atunci parteneriatul trece dincolo de relaţia comercială.

O comandă devine, astfel, şi o posibilitate de vizibilitate, iar vizibilitatea poate aduce alte comenzi. Este, de fapt, efectul de multiplicare pe care îl poate avea un business asupra altor businessuri.

Următoarea etapă poate crea noi verigi

Lăptăria cu Caimac vrea să îşi continue drumul ascendent, iar planurile companiei vor genera noi nevoi în jurul său. Extinderea portofoliului şi intrarea în noi categorii sunt printre obiectivele companiei, alături de automatizarea unor procese astfel încât angajaţii să poată fi folosiţi acolo unde pot aduce mai multă valoare, inclusiv în producţia de brânzeturi fine.

Compania vrea şi să construiască o staţie de spălare a ambalajelor pentru a le putea refolosi. Este un proiect care poate schimba o parte din lanţul logistic şi care presupune noi activităţi în jurul ambalajelor, anume colectare, transport, spălare şi reintrarea acestora în circuit.

Mai mult, compania a obţinut şi o finanţare din fonduri europene pentru un sistem fotovoltaic de 3,3 MW. Pentru un producător din industria alimentară, energia este o componentă importantă din pachetul de costuri, iar antreprenorul spune că energia este un punct critic în accelerarea dezvoltării.

Fiecare astfel de investiţie înseamnă, însă, mai mult decât dezvoltarea companiei care o face. O nouă linie de producţie presupune furnizori de echipamente, servicii de instalare şi mentenanţă. O staţie de spălare a ambalajelor înseamnă logistică şi noi servicii.

Pentru Lăptăria cu Caimac, următoarea etapă înseamnă produse noi, automatizare, ambalaje refolosibile şi energie produsă din surse proprii. Pentru companiile din jurul său, aceste investiţii pot însemna noi comenzi, noi produse şi noi oportunităţi. Iar pentru un furnizor mic, asta înseamnă predictibilitate.

De fapt, aşa se construieşte, în timp, un ecosistem, nu printr-o companie care face totul singură, ci prin sute de businessuri care fac lucruri diferite şi se ajută reciproc să ajungă mai departe. O sticlă de lapte nu este doar produsul Lăptăriei cu Caimac, ci e rezultatul tuturor businessurilor care au contribuit ca ea să ajungă pe raft şi apoi la consumator.