Redăm cererea de reexaminare formulată de Ilie Bolojan:

În data de 5 aprilie 2025, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 (PL-x nr. 444/2024). Legea are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor prin instituirea unor măsuri privind contractele de concesiune a serviciului de utilitate publică de distribuţie a gazelor naturale.

În contextul în care extinderea reţelei de distribuţie a gazelor naturale reprezintă o prioritate de dezvoltare a localităţilor, asumată inclusiv de Guvern, intervenţia legislativă vizează o serie de responsabilităţi şi sarcini ale concesionarilor serviciilor publice de distribuţie a gazelor naturale, „pentru crearea unui cadru legislativ care să permită unităţilor administrativ-teritoriale promovarea obiectivelor de investiţii prin programul «Anghel Saligny»”.

În forma iniţiatorilor, adoptată tacit de Senat în calitate de primă Cameră sesizată, propunerea legislativă introduce noi cazuri de încetare de drept a contractelor de concesiune. Astfel, în situaţia în care ANRE nu emite autorizaţia de înfiinţare a sistemului de distribuţie a gazelor naturale în termen de un an de la data semnării contractului de concesiune, fie din pasivitatea concedentului sau concesionarului de a solicita autorizaţia, fie din cauze tehnice sau juridice motivate, contractul de concesiune a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale încetează de drept.

De asemenea, în situaţia în care nu se obţin autorizaţiile specifice prevăzute de legislaţia în vigoare pentru desfăşurarea activităţii, în termen de un an de la data semnării contractului de concesiune, din cauza pasivităţii sau dezinteresului acestuia privind solicitarea ori din cauza lipsei îndeplinirii condiţiilor legale de autorizare, concesiunea încetează de drept în ziua următoare împlinirii acestui termen, fără acordul părţilor contractuale, iar constatarea se realizează de ANRE.

Aceste dispoziţii ar urma să fie aplicate şi entităţilor formate din mai multe unităţi administrativ-teritoriale (UAT), asociaţii de dezvoltare intercomunitară şi concesionarilor care au obţinut autorizaţiile/licenţele specifice doar pentru o parte dintre UAT-urile sau o parte dintre localităţile componente ale UAT-urilor, dacă în urma solicitărilor primite nu au realizat extinderea sistemului de distribuţie a gazelor naturale, potrivit legii.

Totodată, în cazul contractelor de concesiune în derulare, încheiate cu cel puţin un an înainte de data intrării în vigoare a legii, concesionarii au obligaţia să obţină autorizaţiile/licenţele în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, sub sancţiunea încetării de drept a contractului, iar în cazul contractelor cu o vechime mai mare de 5 ani pentru care nu s-a solicitat eliberarea autorizaţiilor/licenţelor, solicitarea depusă la ANRE trebuie însoţită de un nou acord exprimat prin hotărârea consiliului local al unităţilor administrativ-teritoriale.

Prin raportul comisiilor de fond din Camera Deputaţilor, Cameră decizională, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, respectiv Comisia pentru industrii şi servicii, au fost aduse o serie de amendamente, prin care s-a stabilit că ANRE retrage în maximum 60 de zile „drepturile şi obligaţiile conferite prin licenţa de operare a sistemului de distribuţie” doar pentru UAT-urile care fac obiectul încetării contractului de concesiune. Pentru contractele mai vechi de 5 ani, s-a instituit un termen de 30 de zile în care concesionarul trebuie să solicite adoptarea unei hotărâri a consiliului local, sub sancţiunea încetării de drept a contractului, iar lipsa acesteia în 60 de zile de la solicitare determină, la rândul său încetarea de drept a contractului. Totodată, au fost exceptate de la aplicarea noii soluţii legislative contractele în care autoritatea concedentă este Ministerul Energiei.

Având în vedere conţinutul normativ al legii transmise la promulgare, apreciem că se impune reanalizarea acesteia de către Parlament, pentru motivele dezvoltate în cele ce urmează.

La art. II din legea supusă reexaminării sunt introduse norme tranzitorii, potrivit cărora:

„(1) Dispoziţiile art. 104 alin. (63) şi (71) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi concesionarilor care au obţinut autorizaţiile/licenţele specifice prevăzute de legislaţia în vigoare doar pentru o parte dintre unităţile administrativ-teritoriale sau o parte dintre localităţile componente ale unităţilor administrativ-teritoriale, dacă în urma solicitărilor primite nu au realizat extinderea sistemului de distribuţie a gazelor naturale, în condiţiile legii.

(2) În cazul contractelor de concesiune a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale care au fost încheiate cu cel puţin un an înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi pentru care nu au fost obţinute autorizaţiile/licenţele specifice prevăzute de legislaţia în vigoare, concesionarii au obligaţia să solicite Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, să obţină aceste autorizaţii/licenţe şi să le comunice în copie, concedentului, în termen de 90 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în caz contrar concesiunea încetând de drept.

(3) În cazul contractelor de concesiune cu vechime mai mare de 5 ani, pentru care nu s-a solicitat eliberarea autorizaţiilor/licenţelor specifice prevăzute de legislaţia în vigoare, solicitarea acestora de către concesionari, depusă la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în termenul prevăzut de alin. (2), trebuie însoţită de o nouă hotărâre a consiliului local al unităţilor administrativ-teritoriale concedente privind acordul menţinerii concesiunii. Concesionarul este obligat să solicite, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, adoptarea unei noi hotărâri a consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale, în caz contrar concesiunea încetând de drept. Lipsa adoptării unei noi hotărâri a consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale, în termen de 60 de zile de la solicitarea scrisă a concesionarului, determină încetarea de drept a contractului de concesiune”.

Astfel, potrivit art. I pct. 1-2 din legea supusă reexaminării, cu referire la art. 104 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 se introduc patru noi alineate, respectiv (63) şi (71) – (73) cu următorul cuprins:

„(63) În situaţia în care ANRE nu emite autorizaţia de înfiinţare a sistemului de distribuţie a gazelor naturale, prevăzută la alin. (61), în termen de un an de la data semnării contractului de concesiune, fie din pasivitatea concedentului/concesionarului, privind solicitarea acesteia, fie din cauze tehnice sau juridice motivate, contractul de concesiune a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale încetează de drept”.

„(71) În situaţia în care concesionarul nu obţine autorizaţiile specifice prevăzute de legislaţia în vigoare în termen de un an de la data semnării contractului de concesiune, din cauza pasivităţii sau dezinteresului acestuia privind solicitarea ori din cauza lipsei îndeplinirii condiţiilor legale de autorizare, concesiunea încetează de drept în ziua următoare împlinirii acestui termen, fără a fi necesară exprimarea acordului de voinţă a părţilor contractuale. Orice act sau orice înţelegere ulterioară dintre concedent şi concesionar va face obiectul unui nou contract de concesiune încheiat în condiţiile legii.

(72) Prevederile alin. (63) şi (71) se aplică şi autorităţilor concedente formate din mai multe autorităţi ale administraţiei publice locale, aflate sau nu într-o formă de asociere.

(73) Constatarea încetării contractului de concesiune, prevăzută la alin. (63), (71) şi (72), se face de către ANRE care, la solicitarea oricărei părţi contractuale, va comunica acest fapt, în scris, în termen de maximum 30 de zile de la solicitare”.

În prezent, potrivit art. 104 din Legea nr. 123/2012, serviciul de utilitate publică de distribuţie a gazelor naturale se concesionează pentru una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, iar concesiunea este exclusivă. Autoritatea concedentă poate fi reprezentată de unităţi administrativ-teritoriale sau asocieri ale acestora. Totodată, cadrul general privind regimul juridic al contractelor de concesiune a serviciului de utilitate publică de distribuţie a gazelor naturale, procedurile pentru acordarea concesiunilor, precum şi conţinutul-cadru al caietului de sarcini al contractului sunt stabilite de Guvern, prin Hotărârea de Guvern nr. 209/2019. Astfel, în vederea înfiinţării sistemului de distribuţie a gazelor naturale, concedentul/concesionarul are obligaţia obţinerii în prealabil a autorizaţiilor specifice prevăzute de legislaţia în vigoare, iar după adjudecarea concesiunii, în vederea desfăşurării activităţii, concesionarul solicită autorizaţiile/licenţele specifice prevăzute de legislaţia în vigoare. De asemenea, concedentul serviciului de utilitate publică de distribuţie a gazelor naturale/UAT poate decide, iar operatorul sistemului de distribuţie a gazelor naturale este obligat să accepte extinderea zonei concesionate pentru una sau mai multe localităţi aparţinătoare unităţii administrativ-teritoriale din cadrul căreia, pentru cel puţin o localitate, serviciul a fost deja concesionat.

Având în vedere cadrul legal în vigoare reprezentat de Legea nr. 123/2012, legislaţia subsecventă aplicării acesteia, securitatea raporturilor juridice şi a modalităţilor deja existente pentru executarea obligaţiilor contractuale, dar şi faptul că unele extinderi ale reţelelor de distribuţie a gazelor naturale sunt finanţate prin programe naţionale precum Programul Naţional de Investiţii „Anghel Saligny” - prin care s-a urmărit asigurarea accesului la servicii esenţiale al întregii populaţii, creşterea calităţii vieţii şi evitarea riscului de depopulare în comunităţile subdezvoltate - apreciem necesară reanalizarea soluţiilor legislative propuse de încetare de drept a contractelor aflate în derulare.

În condiţiile în care legea se va aplica atât contractelor viitoare, cât şi celor în derulare, dispoziţiile legii trebuie să îndeplinească standardele referitoare la calitatea legii, astfel cum acestea decurg din principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Având în vedere motivarea propunerii legislative, potrivit expunerii de motive şi conţinutului raportului Camerei decizionale, domeniul de reglementare şi impactul acesteia, apreciem că legiuitorul trebuia să ţină cont de dispoziţiile art. 6 şi 7 din Legea nr. 24/2000 referitoare la necesitatea instituirii unor reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, apreciem că se impunea şi se impune evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări, astfel încât să se asigure o fundamentare adecvată a noilor soluţii, ceea ce presupunea identificarea şi analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementările propuse.

Având în vedere că efectul noilor soluţii legislative se va extinde inclusiv asupra contractelor de concesiune deja încheiate, în condiţiile în care părţile şi-au asumat o serie de drepturi şi obligaţii într-un context determinat şi în considerarea capacităţii concrete de realizare a obiectivelor concesiunii, noile reguli ar putea afecta securitatea raporturilor juridice.

Apreciem, de asemenea, că este necesar să se reevalueze dacă termenul de un an instituit prin completările aduse art. 104 din Legea nr. 123/2012 este suficient, din punct de vedere obiectiv, pentru aplicarea sancţiunii încetării de drept a contractului de concesiune, inclusiv în situaţia demonstrării unor piedici obiective, juridice sau tehnice, pentru derularea procedurilor administrative prevăzute de lege. Acest lucru este necesar cu atât mai mult cu cât unele investiţii de extindere a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale sunt finanţate prin programul naţional „Anghel Saligny” sau prin alte finanţări europene sau naţionale, iar în cazul specific al concesiunii serviciului de distribuţie a gazelor naturale, cadrul legal secundar prevede soluţii legislative pentru situaţia în care sunt incidente motive independente de voinţa părţilor contractante. Totodată, trebuie ca soluţiile legislative propuse de legea supusă reexaminării să ţină cont de cadrul legal existent, respectiv Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi Ordonanţa de urgenţă nr. 95/2021 pentru aprobarea Programului naţional de investiţii "Anghel Saligny", astfel încât voinţa legiuitorului primar sau delegat deja exprimată - cea de a crea un cadru de realizare a unor obiective de investiţii care să contribuie la dezvoltarea României şi de a asigura alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor finali - să nu fie afectată.

În egală măsură, soluţiile legislative propuse trebuie să fie corelate cu atribuţiile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) şi cu procedurile desfăşurate la nivelul acestei autorităţi. Potrivit art. 104 alin. (73) nou introdus, constatarea încetării contractului de concesiune în noile cazuri reglementate de legea supusă reexaminării se face de către ANRE care, la solicitarea oricărei părţi contractuale, va comunica acest fapt, în scris, în termen de maximum 30 de zile de la solicitare.

Pentru respectarea standardelor de calitate a legii şi a principiului securităţii raporturilor juridice, ar fi trebuit să se stabilească natura juridică a actului emis de ANRE, mecanismele de contestare a acestuia, respectiv dacă noua atribuţie a ANRE, în cazul menţinerii sale, se exercită din oficiu sau la solicitarea părţilor, având în vedere că norma în discuţie face trimitere doar la comunicarea soluţiei la cererea oricărei părţi.

Luând în considerare domeniul în discuţie, apreciem necesară reevaluarea impactului reglementărilor art. II alin. (1) din legea supusă reexaminării şi din perspectiva asigurării continuităţii furnizării de gaze pentru clienţii finali în cazul localităţilor - pentru care extinderea reţelelor de distribuţie a fost deja realizată, urmând să fie puse în funcţiune - dar care ar putea fi afectate de încetarea de drept a contractelor de concesiune, cauzată de neîndeplinirea obligaţiei de extindere a sistemului pentru alte localităţi ale respectivei unităţi administrativ-teritoriale sau chiar pentru alte unităţi administrativ-teritoriale aflate într-o asociere, sub forma asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară. Potrivit art. 106 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, modificat prin legea supusă reexaminării, consecinţa imediată a încetării contractului de concesiune este retragerea licenţei de operare pentru unităţile administrativ-teritoriale vizate. În acest context, pentru claritatea reglementării, apreciem necesară şi clarificarea sintagmei „retragerea drepturilor şi obligaţiilor conferite prin licenţa de operare”, în condiţiile în care retragerea operează cu privire la licenţa de operare, ANRE neputând retrage sau acorda drepturi, acestea fiind efecte juridice ale acordării sau retragerii unei licenţe.

Nu în ultimul rând, este necesară stabilirea cu claritate a sensului sintagmei „din cauza pasivităţii sau dezinteresului acestuia”, astfel încât norma să poată fi aplicată în mod coerent şi unitar.

În ceea ce priveşte termenele instituite de art. II alin. (2) şi (3) din lege, apreciem că se impune reanalizarea şi clarificarea obligaţiilor părţilor şi entităţilor implicate în procedură, astfel încât să se valorifice efectele ieşirii din pasivitate a concesionarului, independent de culpa sa, ceea ce ar asigura supravieţuirea contractului de concesiune. Astfel, apreciem necesară clarificarea sintagmei „să solicite Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, să obţină aceste autorizaţii/licenţe şi să le comunice în copie, concedentului, în termen de 90 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Pe de o parte, este necesară clarificarea acestor obligaţii în cazul unor proceduri aflate în derulare, din perspectiva etapelor acestora şi a termenului aplicabil, iar pe de altă parte, posibilitatea îndeplinirii tuturor acestor trei operaţiuni în interiorul termenului de 90 de zile, deşi obţinerea autorizaţiei nu reprezintă un element ce ţine exclusiv de voinţa concesionarului.

De asemenea, în ceea ce priveşte art. II alin. (3) din legea supusă reexaminării, norma este neclară întrucât cumulând termenul de 30 de zile în care concesionarul are obligaţia de a solicita un nou acord exprimat prin hotărâre de consiliu local, cu cel de 60 de zile în care consiliul local are posibilitatea să adopte o nouă hotărâre, se ajunge la împlinirea termenului maximal de 90 de zile la care trimite sintagma „în termenul prevăzut de alin. (2)”.

În plus, pentru respectarea cerinţei ca legea să fie opera comună a celor două Camere ale Parlamentului, este necesar ca şi Senatul, în calitate de primă Cameră competentă, să evalueze oportunitatea modificărilor nou introduse la Camera Deputaţilor, Cameră decizională.

Totodată, în situaţia menţinerii sancţiunii încetării de drept a contractului, este necesară clarificarea efectelor încetării de drept în raport cu drepturile şi obligaţiile stabilite în prezent, potrivit contractului-cadru reglementat de Hotărârea Guvernului nr. 209/2019 pentru aprobarea Cadrului general privind regimul juridic al contractelor de concesiune a serviciului de utilitate publică de distribuţie a gazelor naturale, procedurile pentru acordarea concesiunilor, conţinutul-cadru al caietului de sarcini, prin raportare la restituirea prestaţiilor în vederea repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Nu în ultimul rând, pentru coerenţa reglementării, apreciem că intervenţiile legislative asupra art. 104 şi art. 106 din Legea nr. 123/2012 trebuie să fie corelate şi cu termenul de 60 de zile prevăzut de art. IV alin. (1) din legea supusă reexaminării pentru actualizarea cadrului legal secundar privind regimul juridic al contractelor de concesiune a serviciului de utilitate publică de distribuţie de gaze naturale, „în conformitate cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege”.

În concluzie, soluţiile legislative propuse trebuie să asigure, pe de o parte, accesul tuturor cetăţenilor la servicii esenţiale de furnizare a gazelor naturale la standarde de calitate şi siguranţă, inclusiv în zone izolate, iar pe de altă parte, sancţionarea neexecutării obligaţiei legale şi contractuale de extindere a sistemului de distribuţie a gazelor naturale, cu luarea în considerare a segmentelor de reţea deja dezvoltate şi a continuităţii în furnizarea serviciilor.

Faţă de argumentele expuse mai sus, şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012.