În ultimii ani, factorii de decizie din domeniul climei şi energiei s-au convins singuri că lumea se îndepărtează irevocabil de combustibilii fosili. Ştire de ultimă oră: Nu este aşa.

Consensul era că petrolul, gazele naturale şi cărbunele vor atinge un vârf înainte de sfârşitul acestui deceniu. Se dezbătea doar viteza declinului ulterior, dar concluzia era aceeaşi: Sfârşitul erei combustibililor fosili era aproape.

Raportul anual pregătit de Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA), care reprezintă punctul de vedere al celor mai bogate ţări din lume, arată o alternativă: Decenii întregi de utilizare puternică a combustibililor fosili, cu o creştere a cererii de petrol şi gaze în următorii 25 de ani.

Ideea că se apropie un vârf al cererii de combustibili fosili a prins contur în mare parte datorită IEA, al cărei raport anual World Energy Outlook încearcă să imagineze viitorul printr-o serie de scenarii. Exerciţiul este util, dar nu reprezintă prognoze. Ele se bazează pe ipoteze legate de dezvoltare economică, creşterea populaţiei, voinţă politică, progrese tehnologice şi preţuri. Nu e un glob de cristal, dar scenariile oferă perspective importante.

Mult timp, IEA a publicat un scenariu principal bazat pe politicile existente – numit, deloc surprinzător, „Current Policy Scenario (CPS)”.

Modelul avea însă limitări serioase: A subestimat constant energia solară şi eoliană. Astfel, în 2020, IEA a renunţat la el, parţial sub presiunea ţărilor europene şi a activiştilor verzi. CPS a fost înlocuit cu „Stated Policies Scenario (STEPS)”, care lua în calcul nu doar politicile curente, ci şi propunerile de politici, chiar dacă măsurile necesare nu erau complet finalizate. Pe scurt, combina politici cu promisiuni politice. Ulterior, a apărut şi „Announced Pledges Scenario (APS)”, care presupunea că toate politicile şi obiectivele climatice vor fi implementate integral şi la timp.

Cele două scenarii noi au schimbat radical traiectoria cererii de combustibili fosili şi a emisiilor de CO₂ — prognozând un vârf al consumului până în 2029, urmat de un declin (mai lent în STEPS, mai rapid în APS). Sub APS, declinul era atât de pronunţat încât a dat credibilitate ideii că mii de miliarde de dolari în rezerve fosile vor rămâne neexploatate. Factorii de decizie occidentali au ajuns să creadă că aceste scenarii echivalau cu o prognoză, deci că cererea va scădea inevitabil.

Anul acesta, IEA reia publicarea „Current Policy Scenario”, în parte din cauza presiunilor administraţiei Trump, arătând că nici cererea de petrol, nici cea de gaze nu vor atinge un vârf în acest deceniu, contrar ipotezelor anterioare.

Potrivit draftului, sub politicile actuale, „consumul de petrol şi gaze naturale va creşte până în 2050”. Consumul de cărbune ar urma să atingă un vârf în anii 2030, dar în 2050 ar fi cu peste 50% mai mare decât se estimase anterior.

Vârful consumului a devenit Sfântul Graal al dezbaterii energetice. Dar anul precis contează mai puţin decât forma curbei de consum şi după acel vârf. Important este drumul, nu doar punctul maxim.

În cazul petrolului, CPS arată o creştere continuă a consumului chiar şi în anii 2040. Deşi rata anuală de creştere în următorii 25 de ani va fi mult sub cea istorică, „petrolul rămâne cel mai important combustibil la mijlocul secolului”, spune draftul. Pe locul doi se află energiile regenerabile, urmate de gaze şi cărbune.

Important de reţinut: IEA va publica şi alte scenarii, care vor arăta traiectorii alternative, iar CPS nu este o prognoză, ci o fotografie a viitorului posibil dacă politicile rămân neschimbate. În trecut, acest scenariu a subestimat regenerabilele şi a favorizat sursele tradiţionale, deci, dacă istoria se repetă, ar putea fi greşit, poate semnificativ.

Să sperăm că aşa va fi. Lumea este foarte, foarte departe de obiectivul de a limita creşterea temperaturii globale la 1,5°C peste nivelurile preindustriale, aşa cum s-a convenit în Acordul de la Paris din 2015.