Viktor Orban, autocraticul lider politic al Ungariei din ultimii 16 ani, a fost foarte admirat în România şi dat ca exemplu pozitiv, de adevărat lider politic, pentru retorica lui naţionalistă, populistă, pentru susţinerea maghiarizării capitalului în Ungaria, pentru modul cum s-a ridicat împotriva Bruxelles-ului.

Şi poate, nu în ultimul rând, pentru relaţia lui cu preşedintele rus Vladimir Putin, pentru opinia faţă de războiul din Ucraina, îmbrăţişând soluţia lui Putin, aplaudat pentru faptul că s-a ridicat împotriva lui Zelenski, care vrea război în continuare (!!!), pentru apropierea de Donald Trump, pentru relaţiile şi investiţiile pe care a reuşit să le atragă de la chinezi.

Viktor Orban a fost şi este aplaudat în România pentru faptul că şi-a proiectat imaginea unui lider care îşi susţine ţara, care acţionează în interesul ei strategic etc.

Ce am scris pe această temă în 2023 şi 2024:

Noi îl admirăm pe Viktor Orban, pentru ce lider politic tare este, în timp ce ungurii ne invidiază pe noi, pentru creşterea economică pe care o avem

Ce model politic şi economic preferaţi? Cel al lui Viktor Orban din Ungaria, cu retorica lui naţionalistă, împotriva Bruxelles-ului şi remaghiarizarea economiei, sau modelul românesc, cu Iohannis absent, cu cumetria politică de la noi, cu guvernele de la Palatul Victoria fără nicio strategie?

Duminică, 12 aprilie 2026, Viktor Orban a fost înfrânt zdrobitor în alegeri, peste două treimi din cei care au venit la vot au votat împotriva lui, în cel mai urmărit scrutin parlamentar din istoria Ungariei, dar nu numai în Ungaria ci şi în întreaga lume, având în vedere că în această ţară mică s-au înfruntat marile puteri ale lumii – Rusia, China, SUA de partea lui Orban, iar Europa de partea lui Péter Magyar.

Cum s-a ajuns la acest rezultat, ungurii nu au mai crezut în retorica lui, de ce cei care l-au votat au spus că vor ca Ungaria să fie parte din Europa, să fie cu Europa, nu cu Putin?

Cei care au votat împotriva lui Orban votându-l pe Péter Magyar nu au mai “cumpărat” politica lui Orban?

Din punct de vedere economic, cei 16 ani cu Orban şi mai ales ultimii ani au reprezentat pentru Ungaria un mare regres.

În ciuda remaghiarizării capitalului, în ciuda înlocuirii multinaţionalelor cu firme locale şi chiar cu statul maghiar în economie, rezultatul nu a fost mai bun, ci chiar mai rău.

Cum de toate investiţiile industriale făcute în Ungaria de chinezi, nemţi, ruşi nu au adus oo creştere economică susţinuă, aşa cum a fost „vândută“ maghiarilor de către Viktor Orban?

De ce toate creşterile de salarii pe care le-a „vândut“ Viktor Orban nu s-au văzut în votul de duminică?

Ca o comparaţie simplistă, în 2010, când Viktor Orban a revenit la putere, Ungaria avea un PIB de 132 de miliarde de dolari, iar acum are un PIB de 246 de miliarde de dolari, deci o creştere de 85%. Ca o comparaţie, în aceceaşi perioadă, PIB-ul României a crescut de la 166 de miliarde de dolari la 427 de miliarde de dolari, adică aproape o creştere dublă faţă de cea a Ungariei.

În 2010, Ungaria avea un PIB per capita de 13.000 de dolari, iar România de 8.000 de dolari, o diferenţă de 5.000 de dolari, iar în 2026 PIB per capita în Ungaria a ajuns la 25.000 de dolari, iar în România la 22.000 de dolari, deci o diferenţă de 3.000 de dolari. 

Ce a fost diferit în România în condiţiile în care noi criticăm toată clasa politică, spunem că nu avem lideri politici şi ne uităm cu admiraţie la ceea ce a făcut Viktor Orban?

Nu suntem încă la acelaşi nivel salarial faţă de Ungaria, atât la nivelul salariului minim cât şi la nivelul salariului mediu, dar am recuperat imens în ultimii 16 ani.

Dacă însă ne uităm la PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare, am depăşit Ungaria de vreo trei ani, noi fiind la 78% din media UE, iar ei la 76%. Polonia este la la 81%.

Cum de nu a reuşit Viktor Orban să performeze mai mult din punct de vedere economic, în condiţiile în care a avut toată puterea pe mână, a condus Banca Centrală şi a făcut ce a vrut în business, promovând capitalul maghiar peste tot? Cum de modelul plafonării preţurilor în retail, în benzinării nu a adus creştere economică ci o inflaţie de două cifre? 

De ce o bună parte din unguri consideră că mandatul lui Orban, că politica economică a lui Orban de creştere a capitalului maghiar în economie este plină de corupţie, de îmbogăţire a camarilei lui, şi mai puţin de îmbunătăţire a situaţiei economice a Ungariei şi a locuitorilor? În mod cert există un adevăr în acest lucru, dacă ne uităm cum au votat ungurii.

Acum, lui Viktor Orban i se reproşează chiar că românii o duc mai bine decât ungurii.

Apropierea de Putin, de Trump, de China, nu i-a adus lui Viktor Orban şi o prosperitate economică.

Viktor Orban a dat cu şutul celui mai de succes model economic văzut până acum din toată istoria omenirii – extinderea Uniunii Europene, integrarea fostelor state comuniste şi susţinerea economică a acestora cu fonduri europene.

De-a lungul deceniilor, americanii nu au reuşit să integreze din punct de vedere economic ţările pe care le-au controlat din America Centrală şi de Sud.

Deşi nu ne vine să credem, ungurii din economie şi din business cu care am stat de vorbă se uită cu admiraţie la România pentru că a reuşit să atragă fonduri europene, îmbunătăţindu-şi astfel situaţia economică nu numai a unei anumite camarile, ci şi a unei bune părţi din populaţie.

Fără cele peste 100 de miliarde de  euro fonduri europene din ultimii 20 de ani, România ar fi fost terminată din punct de vedere economic, politic şi social. Nu am fi avut 5 milioane de români în afară, ci 10 milioane.

Viktor Orban a ales să dea cu şutul modelului european, „predându-se“ chinezilor, ruşilor şi chiar americanilor. Toate aceste puteri n-au reuşit însă să vină cu bani, cu suficienţi bani care să ridice Ungaria. De fapt, toate aceste ţări vin să facă un business, şi mai puţin să dezvolte economic o zonă, o ţară cu banii lor.

Aviz amatorilor din România, dacă cineva crede că este mai bine cu alţii, cu alte puteri.

Pentru România nu există alternativă la Uniunea Europeană, la Bruxelles, la modelul Uniunii Europene, la ceea ce pune pe masă Uniunea Europeană într-un mod concret, nu din vorbe.

Retorica naţionalistă, populistă, cuvintele mari vândute publicului nu ţin loc de bani.

Cinic vobind, pentru România perioada Orban a fost extraordinară din punct de vedere politic şi economic, pentru simplul fapt că Orban i-a „îngropat“ pe unguri, dând posibilitatea României să recupereze decalajele.

Confruntându-se cu poziţiile belicoase ale lui Viktor Orban, Bruxelles-ul a susţinut România, a închis ochii la anumite lucruri şi evenimente, ne-a susţinut din punct de vedere financiar şi politic ca să nu se trezească cu încă o ţară cu probleme, mai ales după ce a izbucnit războiul din Ucraina.

Până la alegerile de duminică ungurii l-au votat pe Viktor Orban, l-au ţinut la putere, dar cei 16 ani au devenit prea mulţi, mai ales că în tot acest interval Ungaria a pierdut teren şi a ajuns paria Europei.

Rezultatul alegerilor din Ungaria trebuie să fie un avertisment şi pentru Bucureşti, pentru coaliţia de guvernare, în cazul în care cineva, vreun partid, vreun lider politic, ar vrea să vină cu alte idei de guvernare.

Înainte ca cineva să ceară o schimbare, ar trebui să gândească cum este să rămâi fără bani, şi în primul rând bani europeni, cum este să ajungi paria pe pieţele financiare, cum este să vinzi numai vorbe fără să ai bani în spate. Această retorică nu duce nicăieri.

Nu există alternativă pentru România la Uniunea Europeană, la modelul Uniunii Europene, la Bruxelles, din punct de vedere politic, economic, financiar, social.