♦ Bucureştiul se înscrie în top 50 cele mai bune oraşe din Europa în care să închiriezi un apartament Airbnb. Cu peste 5.300 de proprietăţi listate pe platforma de rezervări, proprietarii din Bucureşti pot ajunge şi la un venit anual de 14.600 de euro ♦ Tariful mediu de cazare pe zi este aproape dublu pentru apartamentele din Mamaia, de circa 102 euro, decât cele din Bucureşti, unde tariful mediu e de 58 de euro.

Un oraş mic de provincie, cu istorie în industria extractivă şi prelucrătoare, este astăzi depopulat şi cu puţine per­spective de viitor. Orşova, oraşul aflat la Cazanele Dunării, mai are doar 8.500 de locuitori în cifrele oficiale, restul au plecat pentru un trai mai bun şi mai multe oportunităţi. Ce mai au cei rămaşi?

Turismul este colacul de salvare pentru cei care au rămas totuşi într-un oraş care nu a ţinut pasul dezvoltării economice cu alte zone ale României. O bună parte dintre lo­cui­tori se susţin din turism, un sector dez­voltat chiar şi aşa mult prea timid, care le oferă o sursă de venituri cel mult jumătate de an, cât durează sezonul turistic.

Cu banii pe care îi câştigă în lunile calde, trăiesc tot anul.

Vara este sezonul care dă impresia că oraşul nu suferă de o depopulare masivă şi prinde iar viaţă prin turiştii care vin în vacanţe la Cazanele Dunării.

Pe lângă micile hoteluri, pensiuni şi uni­tăţi de cazare, în oraş locuitorii au început să îşi ofere apartamentele turiştilor, prin listarea lor pe platforma Airbnb.

Un apartament de două camere situat în centrul oraşului, chiar cu vedere către Dunăre, costă 34.000 de euro, sigur că acest preţ poate creşte şi în funcţie de suprafaţă şi de renovările făcute. Întrebarea care poate apare e cine să îl mai cumpere într-un oraş în care oamenii pleacă şi prea puţini vin. Astfel, pentru apartamentele rămase libere, alter­nativa a început tot mai mult să fie listarea pe Airbnb.

În Orşova sunt 20 de apartamente listate pe Airbnb pentru luna aprilie. Numărul acestora ar putea să crească în perioada verii, în contextul în care atunci este sezonul turistic. Preţul pentru două nopţi de cazare pleacă de la circa 450 de lei şi creşte şi până la câteva mii de lei.

Dacă un apartament cu un tarif mediu de 50 euro are un grad de ocupare de 40%

pe an, atunci proprietarul poate face circa 7.300 de euro pe an, însă trebuie luate în calcul şi cheltuielile pe care le are.

În loc să vândă apartamentul, pe termen mediu şi lung pare mult mai rentabil să închirieze pe Airbnb.

O astfel de „afacere“ a devenit tot mai rentabilă şi în multe alte oraşe ale ţării. Pentru locuitorii din oraşele mici precum Orşova, Airbnb a devenit o sursă de trai, pe când în marile oraşe, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Braşov, e o investiţie.

Airbnb a luat un avânt puternic în ultimii ani în România, şi nu doar, iar cei care au un apartament în plus preferă să îşi listeze proprietatea pe una dintre platformele de rezervări pentru a obţine un venit în plus. Numărul apartamentelor listate pe Airbnb şi Booking a crescut într-un ritm similar cu cererea venită din partea turiştilor. Fie că e vorba de preţuri pe alocuri mai mici, fie de flexibilitatea pe care o oferă o proprietate de tip Airbnb, turiştii caută tot mai mult să rezerve un apartament în locul unei camere de hotel. Odată cu cererea a apărut şi oferta.

Bucureştiul, în topul european al celor mai bune oraşe pentru Airbnb

Bucureştiul este, poate, cel mai bun exem­­plu de cum a crescut acest trend al a­parta­men­telor Airbnb în ultimii ani. În zona cen­trală a oraşului, aproape că nu există clă­dire de locuinţe care să nu aibă la intrare cutie pentru chei cu cifru, semn că acolo se închi­riază apartamente în regim hotelier. Totuşi, astfel de apartamente sunt în tot oraşul.

Capitala se înscrie în top 50 cele mai bune oraşe din Europa în care să închiriezi un apartament Airbnb. Cu peste 5.300 de proprietăţi listate pe platforma de re­zervări, proprietarii din Bucureşti pot ajunge şi la un venit anual de 14.600 de euro, potrivit datelor Airbtics.com.

Capitala numără prin­tre cele mai multe pro­prie­tăţi listate dintre destinaţiile ţării ra­portat la întreg anul.

Totuşi, în sezonul turis­tic Con­stanţa poate număra chiar mai multe apartamente pe Airbnb decât Bucureştiul.

De altfel, tariful mediu de ca­zare pe zi este aproape dublu pentru a­partamentele din Mamaia, de circa 102 euro, decât cele din Bucureşti, unde tariful mediu e de 58 de euro.

Constanţa şi Mamaia sunt două destinaţii turistice unde s-au con­struit clădiri întregi cu aparta­mente de închiriat pe termen scurt, aşa-numitele apartho­teluri, lucru care arată că şi investitorii pariază pe acest segment al pieţei. Totuşi, aparthoteluri au apărut şi în Bu­cureşti, Braşov şi Cluj-Napoca.

Tocmai în Constanţa şi Bucureşti apar­tamentele Airbnb au devenit o afacere. Proprietarii nu îşi închiriază apar­tamentele doar pentru a avea un venit din care să trăiască, ci a devenit chiar o mo­dali­ta­te de a-şi investi banii. O afacere care în multe cazuri nici nu e fiscalizată şi tocmai din acest punct Airbnb a devenit o problemă.

Cu toate că ideea plat­formei a pornit tocmai de la acest lucru, ca proprie­tarii să aibă un venit în plus prin închirierea unei ca­me­re sau a unui întreg apar­tament. În scurt timp, ea s-a transformat într-o opor­tu­nitate de investiţii în multe zone turistice.

O lege prea permisivă

România, spre deosebire de multe ţări europene, are o legislaţie permisivă privind apartamentele Airbnb. Există o lege care regle­mentează activitatea proprietarilor care îşi listează apartamentele pe Airbnb. Persoa­nele fizice îşi pot clasifica apartamentul cu doar câteva acte, anume actul de proprietate, o cerere standardizată, copia actului de identitate şi acordul asociaţiei de proprietari şi acordul proprietarilor cu care persoana fizică are pereţi comuni. Mai mult, singura contribuţie pe care aceşti proprietari o plă­tesc la stat este 10% din veniturile obţinute din activitatea de închiriere pe un an.

Şi contrar zicalei populare, unde e lege e tocmeală. În primele şase luni ale anului trecut, apar­tamentele şi camerele de închi­riat pe termen scurt, listate atât pe Airbnb, cât şi pe Booking, au înregistrat 4,1 milioane de înnoptări, po­trivit datelor de la Eurostat, care colectează datele direct de la platfor­me, fiind luate în calcul absolut toate apar­tamentele listate.

Datele de la Eurostat sunt direct co­lec­ta­te de la platforme şi arată, de fapt, cât repre­zintă această piaţă în totalul turismului local. Spre comparaţie, în aceeaşi perioadă a anu­lui trecut unităţile clasificate din Româ­nia, fiind aici incluse hote­luri, pensiuni şi alte unităţi de cazare, au avut 5,7 milioa­ne de înnoptări, potrivit datelor Institutului Naţio­nal de Statistică, care colectează date doar de la unităţile clasificate.

Dacă raportăm datele din cele două surse, piaţa Airbnb este la 70% din piaţa totală de turism din România. Practic, dacă am aduna ambele pieţe, atât legală, cât şi ilegală, toată piaţa de turism locală aproape că s-ar dubla, ceea ce arată de fapt amploa­rea fenome­nului Airbnb pe plan local.

O problemă europeană

În alte oraşe europene, Airbnb este o reală problemă care a condus chiar la o criză a lo­cu­inţelor. Mulţi proprietari şi-au listat aparta­mentele pe Airbnb în oraşele turistice, iar o­ferta pentru locuitorii care îşi caută chirii s-a redus semnificativ.

Comisia Europeană a prezentat la fi­na­lul anului trecut un plan la nivelul UE desti­nat combaterii crizei locuinţelor, iar primul pas în această di­recţie este reglementa­rea închirierilor pe termen scurt care ar putea presupune un număr limitat de nopţi în care locuinţa poate fi închiriată în regim turistic.

Astfel de măsuri au fost deja adoptate la nivelul unor oraşe din Europa precum Paris şi Viena, care limitează numărul zilelor în care poa­te fi un apartament închiriat. Poate cea mai restrictivă politică o are Barcelona, care şi-a propus ca până în 2028 să elimine com­plet apartamentele închiriate pe termen scurt.

Nu este o problemă doar a României

România încă nu se con­fruntă cu o criză a locu­inţelor şi Airbnb nu este o problemă care să afecteze viaţa românilor, având în ve­dere că încă nu este o desti­naţie turistică care să poată atrage un turism de masă. Totuşi, operatorii din piaţa hotelieră au acuzat încă de la începuturile trendului Airbnb în piaţă că o astfel de activitate reprezintă o concu­renţă neloială pentru hotelierii care nu doar că se conformează legilor în vigoare şi contri­buie la bugetul de stat prin plata taxelor şi im­pozitelor, dar oferă şi un nivel al standar­delor care vine după sine cu costuri în plus.

Pentru a deschide un hotel este nevoie de circa 14 avize şi certificate, de o sumă im­portantă de bani care se ridică chiar şi la zeci de milioane de euro, plus investiţiile anuale care trebuie realizate pentru a păstra un nivel de calitate. Acestora li se adaugă cos­turile operaţionale, cu forţa de muncă, cură­ţenia, alimentaţia publică şi ce facilităţi mai oferă hotelul respectiv. Pe lângă acestea, există diverse controale periodice pe care hotelierii le primesc de la instituţiile statului pentru a se asigura că proprie­tarii respectă legile în vigoare. Mai mult, hotelierii plătesc circa 30% din veniturile totale încasate către taxe şi impozite.

Totuşi, problema fiscaliză­rii nu există doar în Româ­nia, multe oraşe europene precum Madrid, Praga, Nisa sau altele au apartamente Airbnb care trec pe sub radarul autorităţilor.

O ecuaţie tot mai greu de rezolvat

În Bucureşti, Constanţa şi Braşov, cele mai turistice zone din ţară, Airbnb ar putea deveni o reală problemă care să afecteze piaţa imobiliară, însă până atunci fenomenul este o problemă din perspectiva evaziunii fiscale. Totuşi, problema este, în special, în rândul celor care au mai multe apartamente şi au făcut din această activitate un real business şi nu mai e considerat doar un câştig din care să trăiască proprietarii.

Pentru oraşe precum Orşova, unde turismul a rămas ultima şansă, închirierea apartamentului poate să le asigure un nivel de trai mai bun într-un oraş care pare să nu le mai ofere nicio altă oportunitate.

Cu aceste două exemple – Bucureşti şi Orşova – o întrebare, probabil fără răspuns, este dacă Airbnb este sau nu bun.