Matt Scanlan ducea o viaţă liniştită în New York lucrând pe Wall Street, însă nu-i plăcea ceea ce făcea aşa că şi-a dat demisia. La o săptămână de la demisie, a primit un telefon de la prietenul său Diederik Rijsemus care se pregătea să meargă într-o călătorie în Mongolia. Deoarece Scanlan nu mai avea o slujbă a decis să meargă alături de prietenul lui.

Au ajuns în Ulaanbaatar, capitala Mongoliei, şi s-au împrietenit cu un jurnalist american care se afla în regiune pentru a face reportaje despre fermierii din Mongolia. Aşa au ajuns să se împrietenescă cu doi localnici: Bodio şi Ishee. S-au înţeles bine şi cei doi mongolezi i-au invitat pe americani să le cunoască familia care trăia la ţară. S-au urcat într-o maşină şi au mers o zi şi o noapte, ca în basme, până când au ajuns la o fermă.

A doua zi, Bodio şi Ishee le-au spus că abia peste o lună se întorc în Ulaanbaatar, iar cei doi fie încercau să-şi găsească singuri drumul prin deşert, fie aşteptau o lună. Timp de o lună au trăit alături de localnici şi acolo aflat că fermierii creşteau capre de la care se adună lâna de caşmir. Lâna se obţine la sfârşitul iernii prin pieptătănatul caprei de Caşmir, obţinându-se 150 de grame/animal.

În timp ce produsele de caşmir se vând pentru foarte mulţi bani, fermierii obţineau doar o sumă foarte mică din această plăcintă. Cei doi au sesizat oportunitatea de a elimina intermediarii, cumpărând chiar ei lâna pentru a produce haine. Astfel, fermierii primeau mai mulţi bani, hainele de caşmir erau vândute mai ieftin, şi, bineînţeles, cei doi obţineau un profit frumos.

Aveau nevoie de bani pentru a cumpăra lâna. "Aveam nevoie de 2,5 milioane de dolari pentru a cumpăra toată lâna de la toţi fermierii din regiune", mărturiseşte Matt. 

Întorşi la New York, cei doi au strâns banii într-un an, a transferat banii din New York în Ulaanbaatr, însă când a ajuns a aflat că nicio bancă nu-i va da suma totală odată, aşa că s-a plimbat la şase locaţii diferite pentru a scoate banii. Apoi au mers cu 2,5 milioane de dolari cash băgaţi în pungi de plastic în deşertul Gobi pentru a plăti fermierii. 

Cu banii au cumpărat 60 de tone de caşmir, adică 23 de camioane pline. O parte din bani i-au strâns de pe Kickstarter şi obiectivul iniţial era de a strânge 20.000 de dolari şi să vândă pulovere cu 140-200 de dolari, dar proiectul a prins foarte bine şi au strâns 103,493 de dolari. Până la 2,5 milioane de dolari e cale lungă, iar cei doi nu au dezvăluit pentru presa americană de unde au obţinut banii. 

Din cele 3 milioane de persoane care trăiesc în Mongolia, în jur de o treime sunt nomazi şi au grijă de cirezi de 250-1000 de animale, inclusiv de caprele care produc lână de caşmir. Nu au o casă şi se mută din loc în loc în funcţie de locurile de păscut pentru animale, potrivit Fast Company.

Industria caşmirului a explodat, iar puloverele şi accesoriile realizate din caşmir sunt extrem de populare în SUA şi Europa. Produsele sunt foarte scumpe, însă fermierii din Mongolia nu au beneficiat de asta din cauza faptului că sunt foarte izolaţi. Negustorii vin la ei odată pe an şi cumpără caşmir pe care-l vând la fabrici. Potrivit lui Scanlan, comercianţii cumpără un kilogram de caşmir cu 20 de dolari pe care apoi îl vând cu 50. "Marginalizează munca pe care fermierii o depun şi cresc preţul arficial al materialului", spune Scanlan pentru publicaţia Fast Company.

Ei au plătit 31 de dolari per kilogram şi au mers cu materialele la fabrici în Italia, China şi chiar Mongolia pentru a putea fi transformate în pulovere, căciuli, mânuşi etc. 

Habar nu aveau cum să facă haine aşa că au apelat la designer-ul Hadas Saar pentru producţia de haine. Aşa a apărut firma Haadam care produce haine din caşmir. Puloverele Naadam se vând cu un preţ de pornire de 99 de dolari şi ajung până la 200 de dolari, mult mai ieftin decât produsele Loro Piana, Brunello Cucinelli sau Portolano.

Scăpând de intermediari, cei doi au reuşit să obţină o marje de profit mari, iar în 2016 venitul ajungea la 6 milioane de dolari.

Naadam s-a angajat să investească 10% din profiturile companiei către programul al World Bank ce asistă fermierii în caz de dezastru natural. De exemplu, în iarna 2009, în Mongolia au murit 9,7 milioane de animale (22% din total), ceea ce a făcut ca PIB-ul ţării să scadă cu 1,6%.