LA BURSA DE VALORI BUCUREŞTI (BVB), principalul operator bursier de pe piaţa locală de capital, sunt listate 78 de companii româneşti cu o capitalizare de 15 miliarde de euro, care generează tranzacţii zilnice de sub 7 milioane de euro. Statistici deloc îmbucurătoare dacă este luat în calcul faptul că România are o economie de peste 140 miliarde de euro şi depozite bancare de 44 miliarde de euro. Bursa de la Bucureşti nu este doar foarte mică în comparaţie cu economia, ci şi în comparaţie cu nevoile pe care le au companiile. Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom, cea mai mare companie din România, cu o capitalizare bursieră de 6 miliarde de euro, a declarat într-un interviu că bursa de la Bucureşti nu este o alternativă de finanţare pentru o companie de talia Petrom, care derulează în fiecare an investiţii de un miliard de euro.

"Din păcate, nevoile noastre de finanţare sunt mult prea mari pentru bursa românească, aşa cum este ea la această oră. În primul rând, strategia noastră de finanţare prevede să avem circa un miliard de euro anual pentru investiţii. Pe moment avem surse proprii de finanţare care ne permit derularea proiectelor planificate", a spus directorul general al Petrom, companie ale cărei acţiuni se situează zilnic în topul celor mai tranzacţionate.

O bursă mică înseamnă că o companie nu poate obţine întotdeauna cel mai bun preţ atunci când scoate la vânzare un pachet de acţiuni şi că sumele pe care le poate atrage din piaţă sunt relativ mici pentru că investitorii prezenţi în piaţă nu au suficientă forţă financiară. Iar rulajele zilnice cu acţiuni de circa 7 milioane de euro, din care aproape jumătate sunt generate de acţiunile Fondului Proprietatea, sunt un indicator edificator în acest sens.

Drept urmare, din 2008 nicio companie privată nu a mai avut curaj să atragă bani de pe bursă prin derularea unei oferte iniţiale de acţiuni, în timp ce investitorii, unii dintre ei loviţi din plin de scăderile din 2008, alţii sătui să tranzacţioneze aceleaşi acţiuni, au strâns tot mai mult rândurile. Nici brokerii, altădată invidiaţi pentru sumele mari câştigate şi pentru adrenalina de la locul de muncă, nu o duc prea bine. Au mai rămas mai puţin de cincizeci de case de brokeraj în piaţă, cu douăzeci mai puţine decât în 2007.

DECLINUL BURSEI DIN ULTIMII ANI ar fi trebuit să îi împingă pe acţionarii şi conducătorii Bursei de Valori Bucureşti la masa de lucru pentru a face un plan prin care să scape piaţa de la dispariţie. În schimb, declinul bursei i-a învrăjbit pe acţionari şi pe conducători, fiecare dând vina pe celălalt. Brokerii au fost şi acţionari şi conducători ai bursei din 2005, când au primit-o cadou.

Demiterea directorului general Victor Cionga din 29 martie stă drept dovadă pentru cât de încinse sunt conflictele dintre acţionari şi management. Cionga este al doilea executiv demis de la BVB pe motiv de neîndeplinire a obiectivelor, în condiţiile în care predecesorul său, Valentin Ionescu, a avut un mandat de doar un an, până în noiembrie 2011.

Neoficial însă circulă mai multe ipoteze cu privire la cauzele care au dus la revocarea lui Victor Cionga din funcţie. Printre acestea se numără cheltuielile pe care le-ar fi făcut acesta prin angajarea unor consilieri şi firme de avocatură. Dan Paul, vicepreşedintele BVB, ar fi prezentat un raport cu privire la aceste cheltuieli, considerate de acesta nejustificate. Raportul urmează să fie analizat de un auditor independent. Victor Cionga şi-a motivat aceste cheltuieli prin faptul că "aceşti profesionişti au acoperit o lipsă de expertiză pe care am constatat-o în BVB, lucru asupra căruia am informat CA-ul".