Director of Sales & Merchandising, Freshful by eMAG

38 de ani

Cu un parcurs profesional ce include experienţe diverse în HoReCa, banking, FMCG, sport şi e-commerce, a crescut în roluri care îmbină strategia cu execuţia şi oamenii cu cifrele. La Freshful, crede că misiunea depăşeşte livrarea de produse – este despre a oferi timp şi echilibru clienţilor. Nu se defineşte printr-un titlu, ci prin impactul pe care îl are asupra colegilor, clienţilor şi organizaţiei. Este motivat de ideea de a construi – echipe, produse, organizaţii – şi de a dezvolta oameni. Automotivarea, curiozitatea şi inteligenţa emoţională sunt superputerile care îl ghidează în fiecare etapă.

START CU IMPACT

Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne.
Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

Cea mai mare greşeală? Când am crezut că pot face totul de unul singur. Eram la început de drum, plin de entuziasm, încredere şi dornic să arăt că nimic nu îmi stă în cale. Credeam că dacă mă implic suficient, dacă trag tare, pot compensa orice. Am tras prea tare, am luat prea multe decizii singur şi am pierdut din vedere ceea ce contează cu adevărat: echipa.

Lecţia a fost simplă, dar profundă: poţi avea viziune, energie şi ambiţie, dar dacă nu ştii să le pui în slujba unei echipe, nu construieşti nimic durabil. Leadershipul nu e despre a le arăta celorlalţi cât poţi duce tu, ci despre a crea un spaţiu în care toţi pot reuşi împreună.

Greşeală vs. eşec: unde tragi linia?
Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

Greşelile sunt normale, atâta timp cât vin la timpul potrivit.

Într-un moment în care eşti dispus să înveţi, să asculţi, să corectezi. Când greşeala devine un profesor, nu un sabotor. Pentru mine, eşecul începe în clipa în care nu mai înveţi nimic dintr-o greşeală. Să repeţi aceleaşi erori, să le ignori sau să le pui pe seama.

STIL & INFLUENŢĂ

Cum arată stilul tău de leadership?
Şi ce oameni sau momente te-au format ca lider?

Nu cred într-un stil de leadership de tip „one size fits all”. Cred că adevăratul leadership începe în momentul în care înţelegi cu cine stai de vorbă, nu doar ce ai de livrat. Fiecare om are un motor diferit. Unii au nevoie de autonomie, alţii de validare, unii de provocări, alţii de siguranţă. Rolul meu ca lider este să observ, să ascult şi să adaptez felul în care comunic şi susţin oamenii, în funcţie de ce îi mişcă pe ei – nu de ce mi-ar fi comod mie.

Pentru mine, leadershipul nu se reduce la coordonarea echipelor. Înseamnă şi să preiei iniţiativa în momente-cheie, să fii acolo când e greu, să oferi sprijin, direcţie sau doar o întrebare bună, la timpul potrivit. M-au format multe momente şi oameni, dar poate cel mai mult m-au format momentele în care a trebuit să mă opresc şi să ascult. Acolo am învăţat cel mai mult despre ce înseamnă, cu adevărat, să conduci.

Ce curs sau experienţă ţi-a schimbat perspectiva profesională?
Un moment care ţi-a dat direcţie.

Nu un curs, ci o experienţă de viaţă mi-a schimbat cu adevărat perspectiva profesională: naşterea fetiţelor mele. De atunci, am început să văd tot mai multe paralele între rolul de părinte şi cel de lider. În ambele roluri, nu eşti acolo ca să controlezi, ci ca să creezi un cadru de dezvoltare. Ca părinte, vrei să-ţi creşti copilul astfel încât să devină autonom, să-şi construiască propriul drum, dar să ştie că e susţinut. Ca lider, vrei să oferi direcţie, încredere şi spaţiu – să ajuţi oamenii să-şi găsească vocea şi să capete siguranţă în propriile decizii. A doua paralelă m-a marcat poate şi mai profund: în ambele roluri, vine un moment în care te trezeşti singur. Nu pentru că ceilalţi au plecat, ci pentru că ţi-ai făcut treaba bine. Copiii cresc şi merg mai departe, cu paşii lor. Oamenii din echipă devin mai puternici, mai încrezători, şi poate chiar lideri la rândul lor. Iar tu, ca părinte sau lider, rămâi în acel spaţiu liniştit, ştiind că ai plantat seminţele potrivite. De atunci, nu mai văd leadershipul ca pe o funcţie, ci ca pe o o misiune. Nu e despre a fi vizibil, ci despre a fi prezent. Nu e despre a lua decizii pentru alţii, ci despre a-i ajuta să decida singuri.

ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

Ce faci când nu lucrezi?
Un hobby, o pasiune, o recomandare de carte?

Când nu lucrez, îmi încarc bateriile prin sport şi timp petrecut cu familia.

Îmi place foarte mult fotbalul, nu doar pentru mişcare, ci pentru acel sentiment de echipă!

Iar timpul cu familia e cel mai important „proiect” din afara biroului, nu contează locul, ci compania. Ca lectură, recomand cu toată încrederea Multipliers, de Liz Wiseman, o lecţie valoroasă despre cum liderii adevăraţi nu se pun pe ei în prim-plan, ci descoperă talentele şi superputerile celor din jur şi valorizează la maximum oamenii… şi rezultatele.