Manager Customer Experience, Depanero

39 de ani

Raluca Băetu şi-a început cariera în customer support şi a transformat empatia în fundamentul stilului său de leadership. Astăzi coordonează echipe şi construieşte structuri organizaţionale în care oamenii îşi cunosc rostul şi potenţialul. Crede într-un leadership uman, dar adaptat vremurilor, în care tehnologia susţine comunicarea, coerenţa şi dezvoltarea. Spune că cea mai mare satisfacţie profesională o are atunci când transformă echipe aparent incompatibile în comunităţi funcţionale. Nu urmăreşte titluri, ci impactul pozitiv şi durabil asupra celor cu care lucrează.

START CU IMPACT

Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne.
Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

Consider că cea mai mare greşeală a fost când am confundat leadershipul cu controlul absolut. La începutul carierei mele, încercam să fiu liderul perfect: să răspund la toate mailurile, să fiu peste tot, să decid tot. Mă implicam peste măsură, fără să ofer spaţiu echipei. Mi-am dat seama, odată cu un burnout la pachet, că leadershipul nu înseamnă să fii prezent peste tot, ci în locul potrivit.

Lecţia învăţată? O echipă are nevoie de încrederea ta, nu de umbra ta peste fiecare decizie.

Greşeală vs. eşec: unde tragi linia?
Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

Pentru mine, greşeala e o căzătură. Eşecul e să nu te ridici. Greşelile sunt normale, se întâmplă – uneori în serie –, dar eşecul apare când nu înveţi nimic din ele. E ca în relaţii: e normal să nu ne înţelegem mereu, dar dacă nu ne ascultăm şi nu schimbăm nimic, atunci relaţia eşuează. În leadership este la fel – eşecul înseamnă să nu fii prezent pentru oamenii tăi atunci când au nevoie. Nu când ratezi un KPI.

STIL & INFLUENŢĂ

Cum arată stilul tău de leadership?
Şi ce oameni sau momente te-au format ca lider?

Stilul meu de leadership este neconflictual, uman, construit pe încredere. Este despre „Hai să vedem ce putem face”, nu despre „Cine a greşit?”. M-au format multe momente în care nu am ştiut ce să fac şi a trebuit să învăţ. Fiecare greşeală, fiecare om care m-a întrebat „Cum eşti?”, fiecare seară în care am stat şi am reflectat la ce am făcut bine şi la ce nu. M-au format, mai ales, momentele în care nu am avut toate răspunsurile şi a trebuit să ascult, să învăţ, să adaptez. Şi oamenii care au crezut în mine exact când aveam cea mai mare nevoie.

Ce curs sau experienţă ţi-a schimbat perspectiva profesională?
Un moment care ţi-a dat direcţie.

Poate că un prim moment a fost cel în care am ales să urmez cursurile Facultăţii de Psihologie, însă cred că, mai degrabă, cariera mea e un lung „curs de leadership”. Dacă ar fi să aleg un moment, ar fi cel în care mi-am dat seama că echipele nu se construiesc doar pe competenţe, ci şi pe valori comune. Când am înţeles că oamenii rămân unde se simt în siguranţă, nu unde au cele mai multe beneficii.

ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

Job + viaţă personală = echilibru?
Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?

Sunt atentă la mine. La momentele când îmi pierd răbdarea, când mă simt extenuată, când nu mai râd la glumele colegilor. Acela e semnalul meu. Iar echilibrul nu înseamnă 50/50, înseamnă să nu uit cine sunt atunci când închid laptopul. Şi să îmi fac timp pentru mine, chiar dacă uneori asta înseamnă doar 30 de minute de relaxare pe canapea cu un bol mare de îngheţată în braţe şi o lingură.

Ce faci când nu lucrezi?
Un hobby, o pasiune, o recomandare de carte?

Mă consider o persoană normală: fac cumpărături, treburi gospodăreşti, gătesc, citesc. Îmi doresc de ceva timp să recitesc „La răscruce de vânturi” de Emily Bronte, sper că o să şi reuşesc să fac acest lucru anul acesta. Recomandarea mea profesională de lectură este articolul „What Makes A Leader?” de Daniel Goleman. Este un articol clasic, dar extrem de relevant şi astăzi, fiind unul dintre cele mai profunde articole despre leadership. A schimbat fundamental modul în care eu m-am autoevaluat şi format. Dacă trebuie să aleg o pasiune, însă, aleg pescuitul. Desigur, atunci când vremea e favorabilă.