♦ Growceanu, platforma de investiţii în companii private autorizată de ASF, a coborât tichetul minim la 646 de euro la una dintre campaniile deschise acum şi la 1.000 de euro la cealaltă ♦ Clientul de bază vizat rămâne investitorul obişnuit cu Bursa: „Stratul principal pe care am vrea să-l atragem e investitorul care are deja un portofoliu semnificativ pe Bursă”, de sute de mii de euro, pentru că, spune fondatorul, el înţelege mai uşor produsul şi e obişnuit să decidă singur.“

Pragul de intrare în campaniile de finanţare derulate în prezent pe platforma Growceanu este de sub 700 de euro astfel încât şi cineva care are 20.000 sau 40.000 de euro de investit să îşi poată construi un portofoliu de circa 20 de firme, nu doar investitorul cu câteva sute de mii de euro plasate la Bursă. Este pariul pe care îl face Adrian Erimescu cu platforma de investiţii în companii private autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi lansată în iulie, care are acum două campanii deschise, cu închidere în septembrie şi în octombrie.

„Cu 40.000 de euro, cu 20.000 de euro, pot construi un portofoliu de 20 de companii, aplicând aceleaşi principii”, a explicat Adrian Erimescu, fondator şi CEO al Growceanu, în cadrul emisiunii ZF Live.

Clientul pe care platforma îl vizează în primul rând este însă altul. „Stratul principal pe care am vrea să-l atragem e investitorul care are deja un portofoliu semnificativ pe bursă - sute de mii de euro plasate, poate 400.000-500.000 de euro - pentru că el înţelege mai uşor produsele pe care le propunem şi felul în care se face investiţia prin Growceanu”, spune Erimescu. Motivul ţine de felul în care funcţionează produsul: selecţia companiilor aparţine platformei, dar decizia de a investi rămâne a clientului: „Într-o platformă de investiţii, decizia de investiţie o iei tu ca investitor; ai nevoie de capacitatea de a analiza compania listată şi de a lua o decizie”.

Întrebat dacă o astfel de platformă nu se adresează, în fapt, celor care au deja câteva milioane de euro, fondatorul răspunde „şi da, şi nu”. Profilul investitorului de bază rămâne cel descris, spune el, dar produsul a fost construit deliberat şi sub acest nivel: „Am mai făcut un lucru în platformă: am coborât tichetul minim de investiţie la un nivel foarte jos. În Rayscape se poate investi de la 646 de euro, în Urban Spaces de la o mie de euro”. Consecinţa o formulează tot el: „Ce face posibilă treaba asta? Construcţia de portofoliu pentru cineva care are 40.000 de euro de investit, nu 400.000 sau 4 milioane”. Iar argumentul lui se încheie cu o întrebare: „La tichete de 650 de euro - de ce n-aş face asta?”.

Propunerea nu este ca investitorii să îşi vândă acţiunile de la bursă şi să mute banii în companii nelistate. „Randamentul aşteptat în companiile nelistate e mai mare decât pe bursă, desigur. Dar nu e vorba de acest «sau» - nu e vorba de a muta bani din stânga în dreapta”, spune Erimescu. Logica pe care o descrie este cea a alocării pe clase de active: „E vorba de o construcţie de portofoliu: diversific între clase de active, aşa cum pe bursă îmi construiesc un portofoliu diversificat, în mai multe verticale şi stadii de construcţie a companiei”.

Enumerarea lui pune companiile nelistate lângă instrumentele deja familiare: „Am bursa, am imobiliare, am companii nelistate; poate unii au şi crypto, dacă au apetit de risc foarte ridicat; poate unii au făcut doar marele pas din depozite în titluri de stat”. Pentru cei aflaţi la începutul acestui drum, saltul rămâne, în evaluarea lui, prea mare: „Pentru cineva care abia a făcut pasul în titluri de stat, cred că e mai dificil să aşeze toată capacitatea asta de selecţie şi de decizie într-o companie nelistată, dacă nu e deja pe bursă”.

Numărul de firme din portofoliu nu este o preferinţă, ci o consecinţă a matematicii după care se construiesc portofoliile de companii de tehnologie. „Atunci când vorbim de a construi portofolii de companii tech, se aplică acel power law”, spune Erimescu - regula după care câteva investiţii foarte reuşite acoperă pierderile din restul portofoliului. Multiplii vizaţi sunt „de cel puţin zeci de ori suma investită, dacă nu peste 100x” - de peste o sută de ori banii puşi -, „dar tot acest potenţial de randament vine cu riscul ataşat”.

Riscul este cuantificat din start. „E mecanica prin care (...) consideri deja din model că un procent, poate 40% din companii, vor fi write-off”, spune fondatorul Growceanu, folosind termenul din engleză pentru investiţia trecută integral pe pierdere. Randamentul întregului portofoliu vine însă din câteva companii: „Pierzi banii pe ele, dar ai unul, doi, trei câştigători care fac un return semnificativ pentru întreg portofoliul”. De aici şi importanţa numărului: „Pe portofoliile tech e esenţială abordarea asta - numărul de ţinte din portofoliu e esenţial”. Un tichet de câteva sute de euro este exact ce face posibilă împărţirea unei sume mici în 20 de poziţii, în loc de două.

Al doilea instrument prin care platforma încearcă să reducă riscul este compoziţia ofertei. „În platforma nouă Growceanu nu propunem doar ţinte tech, ci şi business-uri clasice, exact ca să balansăm portofoliul şi să scădem riscul la nivel de portofoliu”, spune Erimescu. Este o schimbare faţă de clubul de business angels din care a evoluat platforma, format din investitori individuali care pun bani în companii aflate la început.

Clubul a investit „undeva la 2,7 milioane de euro” în 25-26 de companii, exclusiv de tehnologie. Firmele clasice pe care le caută sunt deja profitabile sau aproape de profit şi prea mici pentru fondurile de private equity, care investesc în companii deja mature. Criteriile, în cifre: un EBITDA - profitul obţinut înainte de dobânzi, impozite, depreciere şi amortizare - „undeva în jurul a 500.000 de euro, în jos sau în sus”, o cifră de afaceri „între un milion şi 7-8 milioane” de euro şi capacitatea de a creşte de cinci până la zece ori în trei-patru ani. Peste toate acestea stă filtrul: „Elementul poate cel mai important în construcţia oricărui portofoliu e selecţia: cum alegi companiile în care investeşti, ce due diligence faci ca investitor” - due diligence fiind verificarea aprofundată a unei companii înainte de investiţie.

Prima dintre cele două campanii deschise este Rayscape, o companie pe care clubul o sprijină şi acum şi care a ajuns pe platformă „de data asta cu tichete mai mici, adică disponibilă unei palete mai largi de investitori”. Ea „aplică inteligenţa artificială ca să-i ajute pe radiologi să interpreteze mai repede şi mai bine radiografii şi scanări de computer tomograf”, spune Erimescu. Firma a pornit din Timişoara iar tracţiunea pe care o descrie el este următoarea: „Vinde astăzi în 17 ţări. Are mai mult de 250 de clienţi - clinici care folosesc zi de zi soluţia lor. (...) Au vânzări de mai bine de un milion de euro anual şi scalează în continuu.” Pe platformă sunt afişate 18 ţări, peste 210 clienţi şi un venit recurent anualizat de peste 1,56 milioane de euro.

Ţinta pe care o menţionează fondatorul Growceanu pentru această campanie este de 300.000 de euro, iar el precizează că platforma acoperă doar o parte din finanţarea companiei: „Compania nu ridică o rundă de 300.000 de euro, ci o rundă de 4 milioane de euro”, iar „noi suntem o componentă din runda asta”. Pe platformă, runda deschisă pentru Rayscape este afişată la o valoare de 1,5 milioane de euro, subscrisă în proporţie de 76,5%, la o evaluare a companiei de 11,2 milioane de euro. Dimensiunea tichetelor ţine de risc: „La companiile tech avem tendinţa de a aduce tichete mai mici, pentru că riscul e mai mare”.

Compania din spatele Rayscape este Mindfully Technologies SRL din Timişoara, potrivit fişei de informaţii publicate pe platformă. Firma a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 3,8 milioane de lei (circa 759.000 de euro), în creştere cu 154,9% faţă de anul anterior, o pierdere netă de 413.000 de lei, în scădere de la 2,6 milioane, şi nouă salariaţi, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor. Compania a raportat pierdere în fiecare an din 2019 până în 2025, iar la finalul lui 2025 avea capitaluri proprii negative, de minus 3,5 milioane de lei - datoriile depăşeau activele. Cifra de afaceri din bilanţ şi venitul recurent anualizat afişat pe platformă sunt doi indicatori diferiţi: primul măsoară vânzările unui an încheiat, al doilea, ritmul anualizat al veniturilor recurente la zi.

A doua campanie este de altă natură. „Avem o companie listată astăzi pe Growceanu, un business imobiliar - se numeşte Urban Spaces Build to Rent”, spune Erimescu. Structura este următoarea: „Fondatorii pun 5 milioane de euro şi mai au nevoie de încă un milion de la investitori de retail. Compania devine asociat în proiectul din Aviaţiei şi cumpără 32 de apartamente, pe care ulterior le operează în regim hotelier”, adică prin închiriere pe termen scurt. Randamentele pe care le anunţă fondatorul sunt proiecţii: un IRR - rata internă de rentabilitate, adică randamentul anualizat al investiţiei - de 15% pe perioada de dezvoltare şi apoi „un randament aşteptat între 7 şi 9%” din operarea apartamentelor. Pe platformă, runda este de 6,5 milioane de euro, subscrisă în proporţie de 85,4%, cu un IRR proiectat de 15,1%.

Societatea emitentă este Spaceholders SA, arată fişa de informaţii publicată pe platformă. Este o societate pe acţiuni înfiinţată pe 30 iunie 2026, cu un capital social de 100.000 de lei. A fost înfiinţată de două firme din Bucureşti, Better City Development SRL şi G Strat Management SRL, administrate de Constantin Brujan şi de Gavril-Marius Zaharia - aceiaşi doi oameni care administrează Urban Spaces Management SRL, firmă de consultanţă în afaceri cu o cifră de afaceri de 2,5 milioane de lei şi un profit net de 1,1 milioane de lei în 2025.

Fondatorul face o distincţie între cele două feluri de a pune bani în imobiliare. „La afaceri imobiliare depinde cum investeşti”, spune el, iar diferenţa pe care o invocă este între a cumpăra singur un apartament şi a deveni acţionar într-o companie operată de profesionişti, „cu randamente mai bune decât aş obţine singur şi cu zero efort pentru mine”. Rezumatul lui: „Ce propunem noi nu e investiţia clasică - iau un apartament şi îl închiriez - ci investiţia într-un business imobiliar, operat de oameni care fac imobiliare de mulţi ani, cu succes”.

Cele două runde se închid la o lună distanţă: „Runda Rayscape se termină pe 20 septembrie, iar runda Urban Spaces pe 20 octombrie”. Urmează altele, spune el: „Vom prezenta, în următoarele săptămâni, şi alte companii în platformă - avem un flux de proiecte în analiză şi vom aduce periodic companiile care trec de procesul riguros de selecţie”. Vor veni „companii din diverse sectoare - din industrie, din producţie de tot felul de componente”, între care „companii care produc termoizolaţii şi au un patent, o termoizolaţie care e «carbon negative», care absoarbe carbon”.

Comparaţia cu bursa are şi o parte în defavoarea platformei, pe care fondatorul şi-o asumă. „Aici e o diferenţă în defavoarea noastră faţă de bursă - bursa e un univers mai lichid decât companiile nelistate”, spune Erimescu. Un investitor poate ieşi din investiţie în două feluri: la momentul în care compania este vândută, împreună cu fondatorii, sau, mai devreme, printr-o piaţă secundară.

A doua variantă nu este însă disponibilă. „Deocamdată nu avem autorizată această componentă, dar o vom autoriza în următoarele luni”, spune fondatorul Growceanu. Când va funcţiona, mecanismul va fi unul de tip avizier: „Va funcţiona ca un bulletin board: un investitor care deţine participaţii anunţă că vrea să le vândă şi fixează preţul, dar preţul final va fi o negociere între el şi cumpărător”. În paralel, spune el, „lucrăm şi la a crea momente de lichiditate în care un cumpărător face, din când în când, o ofertă de cumpărare”. Este acelaşi orizont pe care compania îl anunţa şi în iulie, la lansare, când piaţa secundară era prezentată drept următorul pas, de activat în lunile următoare.

Dincolo de produs, miza pe care o descrie fondatorul ţine de circuitul banilor în economie. „Ce rezolvă o platformă ca Growceanu e puntea asta între capital şi antreprenorii care au nevoie de capital - foarte importantă în economie”, spune Erimescu. „Vorbim mult despre investiţii străine, avem aşteptarea să existe influxul ăsta de capital din afara ţării, ceea ce e bun şi necesar, dar nu e singurul lucru care trebuie să se întâmple. Avem deja mult capital disponibil în conturile românilor.”

Pe acest capital mizează platforma: „Credem foarte tare în ideea că acest capital poate fi plasat din ce în ce mai mult în business-uri româneşti, ca să creăm un fel de spirală virtuoasă, o mecanică de creştere prin care capitalul românesc şi business-urile româneşti să accelereze”.