Se discută aprins în aceste zile despre forma legii off-shore, prin care vor fi taxate companiile care exploatează gazul românesc din Marea Neagră, însă nimeni nu spune că 3.500 din cele 6.700 de şcoli din România nu sunt alimentate cu gaz metan şi directorii de şcoală trebuie să se îngrijească în fiecare an să cumpere lemne pentru iarnă.

Despre ce fel de dezvoltare economică putem vorbi şi despre ce fel de educaţie când condiţiile minime de desfăşurare a orelor de clasă şi de funcţionare civilizată a unei unităţi de învăţământ nu sunt îndeplinite?

Cum poate fi acceptat faptul ca într-o ţară care produce 9 miliarde de metri cubi de gaz pe an, adică 90% din consumul propriu, pe locul patru în Uniunea Europeană la producţia de gaz, jumătate din şcoli şi grădiniţe să se încălzească cu lemne?

Doar într-o ţară fără cap, aşa cum este astăzi, unde de fapt nici nu poţi să afli din două clicuri sau printr-o întrebare la Statistică sau la Ministerul Învăţământului, exact câte şcoli au gaz metan din total.

Ce ştim este doar că din 320 de oraşe şi municipii, doar 246 au gaz metan şi din 2.861 de comune, doar 671 sunt conectate la reţeaua de gaze.

Cititi mai multe pe www.zf.ro