Faptul ca turistii s-au speriat si au inceput sa-si numere fiecare banut, precum si reorientarea americanilor de acasa spre cheltuieli mai mici si care sa evite importurile costisitoare sunt efecte ale strategiei prin care dolarul slab ar trebui sa ajute America sa-si reduca enormul deficit comercial, potrivit manualelor de economie.

Dar, pana acum, declinul dolarului nu a ajutat indeajuns. Desi moneda americana a pierdut teren in fata mai tuturor valutelor importante din lume, inclusiv a euro, a lirei sterline sau a dolarului canadian, dezechilibrul balantei comerciale a SUA a continuat sa creasca, ajungand la 702 miliarde de dolari pentru primele 11 luni ale anului trecut - in grafic ca sa depaseasca lejer deficitul record de 717 miliarde de dolari stabilit in 2005 si sa stabileasca astfel un nou record.

Oficial, guvernul american nu vede cu ochi buni slabirea dolarului. "Un dolar puternic este in mod evident dezideratul nostru", spunea luna trecuta Henry M. Paulson Jr., secretarul Trezoreriei. Dar multi economisti spun ca administratia Bush este multumita de scaderea dolarului in raport cu euro si cu alte valute, contand pe aceasta pentru a aduce castiguri de competitivitate producatorilor americani pe pietele lumii.

Sunt cateva motive, totusi, care ar putea face ca niciun castig impresionant de competitivitate sa nu aiba loc prea curand, chiar daca dolarul continua sa se deprecieze in fata principalelor monede. In primul rand, dolarul nu s-a depreciat semnificativ fata de monedele unora dintre principalii parteneri comerciali ai Americii, inclusiv China si Japonia. Mai grav, cursul yuanului fata de dolar a fost tinut sub control de Beijing, astfel incat sa nu urce cu mai mult de 5% in fiecare an fata de moneda americana. Acesta este unul din motivele pentru care China a inregistrat un excedent de 214 miliarde de dolari in schimburile comerciale cu SUA, din ianuarie si pana in noiembrie 2006.

In plus, multi furnizori externi sunt mai degraba dispusi sa absoarba impactul unui dolar in scadere in marjele lor de profit decat sa-l transfere consumatorilor prin preturi mai mari. Iar aceasta, pe de alta parte, le da americanilor un motiv in minus ca sa se indeparteze de importuri.

In fine, pentru ca SUA sa inceapa sa-si echilibreze balanta comerciala, consumatorii americani trebuie sa cheltuiasca mai putin, in vreme ce consumatorii straini trebuie sa cumpere cu mult mai mult.

"Colegii mei americani tind sa creada ca ratele de schimb pot face singure aceasta ajustare fara sa doara pe nimeni, lucru pe care eu, care ma uit din afara, il gasesc greu de crezut", spune Thomas Mayer, economist-sef la Deutsche Bank din Londra. "Ar trebui sa ai de a face cu schimbari nerealist de mari in cursurile de schimb ca sa contracarezi un astfel de deficit comercial."

Teoreticienii pietei libere sustin ca deficitul nu conteaza cu adevarat, ci e mai degraba un efect benign al cresterii economice mai rapide a Americii si al atractivitatii sale ca destinatie pentru investitiile straine. Dezechilibrele comerciale nu trebuie sa ingrijoreze, spun acesti economisti, pentru ca ele reflecta tranzactii private care doar se intampla sa se petreaca dincolo de granitele noastre. Totusi, cu deficitul comercial trecand de 5% din PIB al SUA, multi alti economisti se tem ca indatorarea externa de care este nevoie pentru a finanta un asemenea dezechilibru in crestere se acumuleaza intr-un ritm deja nesustenabil.

Pana la un punct, un dolar slabit a suflat in panzele exporturilor americane catre statele cu monede puternice. Deficitul SUA in schimburile de bunuri si servicii cu UE, ajustat la inflatie, a scazut cu aproape 1% in primele trei trimestre ale anului trecut, comparativ cu aceeasi perioada din 2005, pana la aproape 84 de miliarde de dolari.

Si producatorii americani observa oarece ameliorari. Podgoriile Californiei au facut profituri frumoase in Canada, spre exemplu, unde vanzarile au avut cresteri de doua cifre in fiecare an, inca din 2002, cand dolarul si-a inceput declinul fata de dolarul canadian. Dolarul ieftin le permite de asemenea unor companii americane sa intre pentru prima data pe pietele straine.

Companii din SUA care la ele acasa sunt in competitie cu furnizori externi au avut si ele de castigat. "Ne umflam cota de piata", spune Marty Staff, CEO la JA Apparel, care produce costumele si jachetele sport Joseph Abboud la o fabrica din New Bedford, Massachusetts. "Produsele noastre sunt la fel de bune ca si cele europene, doar ca mult mai ieftine."

Cealalta fata a micului dejun costisitor pe care Jessica Heyman l-a avut la Paris este ca America devine acum un chilipir pentru europeni. "Intotdeauna a fost prea scump pentru mine sa merg in State, dar acum e un moment bun", spune Sotirios Polytimis, 29 de ani, student la arhitectura in Berlin. "Cu aceiasi bani pot sa fac mai multe lucruri in New York: sa cumpar de baut, sa vad viata de noapte, sa ma duc la cumparaturi." In aceste zile, o multime de lucruri din strainatate le par americanilor ridicol de scumpe: Big Mac-ul care costa 4,15 dolari la Paris sau biletul la un film in movieplex-ul din Leicester Square din Londra, care costa 16,50 dolari.

Dar Europa ramane irezistibila. Achizitiile americane de servicii de calatorie in statele europene au totalizat 17,7 miliarde de dolari in primele trei trimestre ale anului trecut, cu aproape 1% mai mult decat in aceeasi perioada din 2005, dupa deducerea inflatiei, si cu aproape 20% mai mult decat in aceeasi perioada a lui 2003.

Martin N. Baily, fost consilier economic principal al presedintelui Bill Clinton, ramane optimist in ideea ca declinul dolarului va birui in final actualul deficit comercial al SUA. "Cred ca suntem pregatiti pentru o reducere treptata a deficitului", spune Bally. "Ne aflam intr-un punct in care exporturile incep sa creasca mai repede decat importurile."

Ajustarile valutare pot avea nevoie de mult timp pana ajung sa influenteze paradigmele schimburilor comerciale. De fapt, o scadere a dolarului poate initial sa inrautateasca balanta comerciala, pentru ca pretul exprimat in dolari al importurilor ar creste imediat, insa consumatorilor americani le-ar lua destul de mult timp ca sa treaca pe produse autohtone.

Dar noi factori care provin din globalizarea crescuta a productiei par sa incetineasca in mod deosebit ajustarea balantei comerciale. Spre exemplu, mutand o parte tot mai mare de productie in afara Europei, in regiuni unde dolarul este etalon - in China sau oriunde altundeva in Asia -, companiile europene si-au creat moduri naturale de protectie in fata unui euro puternic.

"Odata cu globalizarea, avem acum o retea extinsa de fabrici in toata lumea", spune Anton Borner, presedintele BFA, o asociatie a angrosistilor si a exportatorilor cu sediul la Berlin. "Asa ca nu suntem atat de afectati de schimbarile pe care le sufera o singura valuta."

Hugo Boss, unul dintre principalii competitori ai marcii Joseph Abboud, mai sus mentionata, are sediul in orasul Metzingen din sudul Germaniei. Dar produce articole si la o fabrica din Cleveland si cumpara materia prima din Asia, unde multe dintre tranzactiile sale sunt in dolari sau in monede care se raporteaza la dolar. Vanzarile costumelor si ale accesoriilor Boss au crescut ca volum cu 14% in Europa in trimestrul al treilea din 2006 si cu 17% in SUA. Compania spune ca nu a simtit prea mult impactul unui euro puternic.

"Daca dolarul ramane intr-o marja rezonabila, sa zicem intre 1,10 si 1,50 de dolari pentru un euro, n-o sa ne afecteze prea tare", spune Bruno E. Selzer, presedintele Hugo Boss. "Daca ar ajunge la 1,60 sau la 1,70 dolari pentru un euro, asta ar insemna ca sunt probleme economice mai mari decat cursul de schimb."

Productia din Asia fiind la ora actuala o preocupare pentru fabricantii din intreaga lume, chiar si niste cresteri importante ale yuanului si ale celorlalte monede asiatice ar fi insuficiente pentru a determina o deplasare a activitatii de productie fara a antrena dezechilibre economice majore. Banca Populara a Chinei are rezerve de aproximativ 1,01 trilioane de dolari, majoritatea in moneda americana, acumulate in contextul strategiei de impiedicare a deprecierii yuanului in fata dolarului, cu scopul de a face ca produsele chinezesti sa ramana competitive pe piata americana.

Dar chiar daca bancile centrale ale Asiei isi diversifica usor rezervele valutare, orice mare retragere de pe piata Trezoreriei, de natura sa incetineasca fluxul creditului care a mentinut scazute dobanzile americane, i-ar afecta deopotriva pe chinezi si pe americani. "Atata vreme cat exista China, capacitatea de ajustare a dezechilibrelor comerciale este minima", spune Waldman, economist specializat in productie.

Traducere si adaptare de Mihai MitricA