Marele nostru prieten

Postat la 23 octombrie 2007 1 afişăre

Grevata de sanctiunile impuse de SUA in 2004, Siria incearca sa-si modernizeze economia cu concursul Iranului, care a investit in tara vecina sume estimate la 3 miliarde de dolari, cea mai mare parte in ultimii ani.

Lui Ahmed Ansare ii place sa se considere un pionier. Afacerea lui de reciclare a reziduurilor petroliere, Rafinaria Petrochimica Damasc, a fost prima companie privata iraniana care a descins in Siria; prima dintre multe, dupa cum se vede acum. „Asteptam ca proiecte iraniene de miliarde de dolari sa vina aici, in Siria“, spune in biroul lui din Damasc, intr-o araba impecabila, Ansare, un cetatean iranian care a inceput afacerile aici in 2003.

De la fabrici de producere a autoturismelor sau un proiect de 2 miliarde de dolari pentru o zona industriala dedicata investitorilor iranieni pana la planurile de modernizare a transportului public, companiile iraniene intra in Siria, cautand sa profite de recentul avant al privatizarilor initiat de Damasc. Impovarati de un sector public urias, de un aflux rapid de aproape 2 milioane de refugiati irakieni si de scaderea productiei petroliere, liderii sirieni incearca sa-si liberalizeze economia, in speranta ca astfel vor putea evita o prabusire a economiei.

Daca vremurile ar fi fost altele, eforturile de privatizare ar fi atras privirile Statelor Unite si ale Europei, care si-ar fi folosit enorma putere economica pentru a slabi legatura dintre Siria si Iran, cel mai mare dintre opozantii Washingtonului din intreaga regiune. Dar Statele Unite au impus Damascului sanctiuni in 2004, ca pedeapsa pentru sprijinirea de catre Siria a militantilor palestinieni si a organizatiilor libaneze. Congresul SUA a interzis exporturile americane in Siria si i-a dat presedintelui Bush optiunea suplimentara de a scoate in afara legii investitiile americane in aceasta tara, speriind companiile americane si occidentale care voiau sa faca afaceri aici.

In acelasi timp, Iranul, subiectul a doua runde recente de sanctiuni ale Natiunilor Unite pentru suspiciunile privind ambitiile sale nucleare si a trei decenii de boicot economic din partea Statelor Unite, are putine posibilitati sa investeasca in exterior. Ca urmare, spun analistii si diplomatii, Washingtonul a impins Damascul si Teheranul sa-si consolideze o alianta care dura deja de aproape trei decenii. „E de fapt logic cum am ajuns sa lucram mai mult cu iranienii“, spune Mistafa Alkafri, seful Agentiei de Investitii Siriene, un organism guvernamental care supravegheaza investitiile private. „Si noi, si ei suntem sub blocada americanilor.“

Guvernul sirian estimeaza ca investitiile iraniene au totalizat numai in 2006 peste 400 de milioane de dolari (peste 280 de milioane de euro), facand din Iran cel de-al treilea investitor strain din Siria, depasit doar de Arabia Saudita si Turcia. Desi cifrele exacte nu sunt disponibile, dupa unele estimari, Iranul a investit in total in jur de 3 miliarde de dolari (2,1 miliarde de euro) in Siria, mare parte din aceasta suma in ultimii ani. In septembrie, oficiali din ambele state au anuntat planuri de a extinde proiectele iraniene in Siria pana la 10 miliarde de dolari pentru urmatorii cinci ani, ceea ce va face din Teheran principala forta economica din tara.

Legaturile economice din ce in ce mai stranse dintre cele doua state sunt intarite si de legaturile culturale, cu peste o jumatate de milion de turisti iranieni, multi pelerini care converg spre lacasurile religioase din Siria in fiecare an, ceea ce inseamna o multime de hoteluri si de afaceri care depind de banii iranieni. „Siria arata ca prezenta iraniana de la Najaf“, spune Vali Nasr, un expert in problema iraniana si profesor la Scoala Fletcher de Drept si Diplomatie de la Universitatea Tufts, referindu-se la orasul sfant al siitilor din sudul Irakului.

„Vezi peste tot cum apar afaceri ce incearca sa satisfaca nevoile pelerinilor iranieni, se transforma apoi in relatii personale si evolueaza spre parteneriate.“

Interesul subit al Siriei fata de investitii straine si disponibilitatea Iranului de a satisface acest interes izvorasc din teama de o criza economica. Se estimeaza ca subventiile pentru alimente si energie, spre exemplu, vor ajunge la un nivel ametitor de 7 miliarde de dolari anul viitor, adica aproximativ 20% din produsul intern brut al tarii. Iar pana una-alta, guvernul de la Damasc n-a reusit sa majoreze semnificativ rata de colectare a impozitelor.

„N-am stiut pana nu de mult cat de dramatica era situatia“, spune Andrew Tabler, editor al revistei Syria Today. „Siria chiar nu are alternativa in afara de calea liberalizarii.“ Dar, potrivit lui Tabler, „sanctiunile impuse de Statele Unite impiedica Washingtonul sa-si foloseasca singura parghie de influenta pe care o are in regiune in momentul de fata, cea economica“.

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Siria,
Iran,
international,
Hezbollah
/special/marele-nostru-prieten-967535
967535
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.