Romania are un produs intern brut per capita de patru ori mai mic decat al Greciei, adica 5.500 de euro, dar numai 1.700 de euro datorie publica per capita.

Este uluitor cum o tara din zona euro, membra a OECD - Organizatia tarilor cu economii dezvoltate - din 1981, a ajuns in situatia de paria al finantelor mondiale, o sursa de instabilitate globala si simbolul unui parcurs economic eronat.

Unde a gresit? Ce a fost deviat in drumul spre dezvoltare al unei tari care a vrut modernizarea si intr-adevar s-a modernizat?

Cifrele arata ca acumularea datoriei statului intr-un ritm nesustenabil, mult mai rapid decat cresterea PIB, a fost un virus letal. Modernizarea a costat prea mult. Investitiile nu au fost remuneratorii.

Grecia s-a indatorat cu 200 miliarde euro in ultimii 10 ani, adica a imprumutat cate 20 miliarde de euro in plus pe an. La venituri bugetare de 90 miliarde de euro in 2010, cheltuielile au fost de 114 miliarde de euro.

Diferenta de 24 de miliarde de euro inseamna datorie in plus.

Lectia Greciei este ca fiecare euro datorie nesustenabila de azi inseamna un minus pentru cresterea economica de maine.

Recent, presedintele Traian Basescu a vorbit de o presupusa tradare a Regelui Mihai in 1947, cand a abdicat. Istoria va judeca acel moment.

Exemplul Greciei arata insa ca tradarea tarii inseamna indatorarea fara limita, nesustenabila. Grecia este un exemplu de tradare a elitelor.

In Romania exista fosti si actuali ministri sau secretari de stat de la Finante care isi aroga un merit din faptul ca Romania "a reusit" sa se imprumute de pe pietele externe.

Cu 5%, cu 7%, cu 4,7% dobanda. Mai bine decat Grecia, mai bine decat Ungaria, mai bine decat Portugalia. Extraordinar.

De parca sa te imprumuti a devenit un merit, o performanta.

In acest timp, functionarii ANAF sunt inecati in hartii, de sus vin circularele unde trebuie sa amplaseze xerox-urile diverselor companii ale diversilor sefi din diverse directii chiar in sediile agentiei.

Totul este politizat 100%, fiecare este omul lui cutare, absolventi de facultate de 25 de ani sunt numiti in consilii de administratie ale companiilor nationale pentru ca tatii lor sunt presedinti de consilii judetene. Haitele au luat in stapanire companiile de stat, consiliile de administratie si au facut ravagii.

Dar ce exemplu sa dai in jos, catre administratie, cand cei care clameaza competenta sau competitia fac orice sa-si aranjeze rudele si favoritii in posturi de stat?

Cine sa creada vointa de restructurare cand cei mai inalti oameni din stat isi aranjeaza fiicele in posturi publice de europarlamentari, cand cumnatii fostilor sau actualilor sefi de partide conduc banci de stat sau sunt numiti in consilii de supraveghere? Cine?

Toate acestea se deconteaza in datorii. Abia aici este tradarea.

Cititi mai multe opinii ale lui Sorin Paslaru pe www.zf.ro