Desigur, aceasta agitatie va avea ca scop principal relegitimarea diverselor forte politice cu scorurile pe care le vor obtine la acest scrutin, in perspectiva anului electoral viitor, care va avea o miza directa si mult mai palpabila atat pentru politicieni, cat si pentru populatie.

Nevoia de confirmare a suportului electoral real nu pare ca este perceputa de catre politicieni drept o masura a propriilor actiuni politice, ci, mai degraba, este folosita pentru castigarea unor pozitii de forta in negocierile cu celelalte formatiuni. Altfel, sondajele din ultimele saptamani nu au reusit decat sa creeze mai multa confuzie in randul opiniei publice cu privire la popularitatea reala a partidelor. Recentul val de sondaje a stralucit prin inconsistentele dintre datele prezentate. Diferentele sunt in unele cazuri destul de mari, greu explicabile metodologic, dar reprezinta si rezultatul unei alaturari, voluntare sau nu, a unor estimari din perioade diferite. In orice caz, senzatia generala pare a fi aceea de lupta pe procentele virtuale, procente cu care politicienii se lasa laudati si analizati impartial. Democratia sondajelor (a se citi cresterea numarului de sondaje publicate) a adus cu sine si un anumit grad de anarhie a acestora (diferentele par mult mai mari), pe fondul unui oarecare declin al dictaturii cifrelor (principala legitimare folosita de actorii politici interni pentru justificarea propriilor actiuni era sustinerea populara demostrata prin cifrele din sondaje).

Dar, dincolo de cifrele din sondaje, asupra scrutinului din aceasta toamna planeaza mai multe necunoscute, care pot avea un rol mai mult sau mai putin important in determinarea configuratiei finale a votului pentru Parlamentul European. Cea mai la moda necunoscuta din aceste zile este legata de data la care va fi organizat scrutinul european. Deja, cu patru luni si jumatate inainte de finalul anului data este incerta, chiar daca exista cateva indicii ca ar fi vorba despre sfarsitul lui noiembrie sau inceputul lui decembrie. Oricum, in acea perioada preocuparile romanilor vor fi cu siguranta indreptate mai degraba catre sarbatorile de iarna, fapt care ar putea conduce la o scadere a interesului pentru politica.

Interesul pentru politica pare a fi miza principala a scrutinului din finalul acestui an, chiar daca aceasta miza nu este recunoscuta ca atare de catre actorii politici si, prin urmare, nici nu reprezinta un subiect de dezbateri publice. Experienta referendumului pentru demiterea sefului statului, o tema de impact pentru majoritatea populatiei, nepusa pana acum in situatia de a-si putea demite presedintele, arata ca nu s-a reusit o mobilizare foarte mare la urne, chiar in conditiile existentei unei campanii aproape unidirectionata in acest sens. in conditiile in care miza europeana este una aproape total nepopulara pentru populatie (data fiind dificultatea identificarii unui beneficiu direct in urma desemnarii unor reprezentanti in Parlamentul European), opinia publica cunoaste deja o posibila solutie pentru stimularea interesului publicului pentru aceasta tema: asocierea scrutinului european cu un referendum pentru introducerea votului uninominal, desemnat drept o tema dezirabila de catre majoritatea populatiei. Desigur insa ca alaturarea acestor teme poate aduce beneficii unei parti a spectrului politic, fapt care produce o reactie de opozitie din partea majoritatii actorilor politici fata de aceasta perspectiva. De aici intervine cea de a doua incertitudine cu privire la europarlamentare.

Revenind la miza legitimarii, ne reamintim desigur bataliile de imagine dintre presedinte si adversarii sai cu privire la modul de interpretare a prezentei scazute la referendumul din luna mai. Seful statului nu s-a putut folosi la maximum de obtinerea unei majoritati din populatia cu drept de vot care sa-i intareasca pozitia pe scena politica, chiar daca "voturile de incredere" obtinute acum au fost mai numeroase decat cele din decembrie 2004. Mirajul majoritatii absolute pare sa atraga si partidele politice: cine va castiga in decembrie 2007 va putea sa-si clameze pozitia nou obtinuta si in perspectiva alegerilor de anul viitor.

Altfel spus, intrebarea la care vor sa raspunda politicienii este: cine este favoritul majoritatii natiunii? Institutele de sondare par ca nici macar nu incearca sa-si propuna acest lucru. Privind catre tendinta existenta atat la nivel european, cat si la nivel national, ar fi de asteptat o scadere a participarii la vot in scrutinul din iarna. In multe dintre statele care au aderat la UE in 2004, participarea la vot a fost, in general, mai scazuta atat comparativ cu vechile state membre, cat si cu scrutinurile nationale din ani apropiati. De regula, prezenta la europarlamentare a fost de doua ori mai putin numeroasa decat la cele parlamentare nationale. Pot aparea insa si surprize, in masura in care romanii par sa astepte ca institutiile europene sa fie mai eficiente decat cele nationale in rezolvarea propriilor probleme.