Vaughan Smith se ridica de pe scaun si priveste cu atentie sporita - pe ecran se deruleaza o anume scena din "Baghdad E.R.", un documentar despre unul dintre spitalele armatei americane din Bagdad. "E cam dur", spune, in momentul in care camera de filmat a facut zoom, infatisand pe tot ecranul ochiul unui soldat din care un chirurg urmeaza sa extraga un fragment de srapnel. In vreme ce altii prefera sa se uite in alta parte cand e vorba de ceea ce razboiul inseamna de fapt, Smith prefera sa se uite mai de-aproape. Fost ofiter in Queen’s Guards, o unitate militara britanica de elita, Vaughan Smith e fondator al Frontline Television News - un serviciu in care s-au adunat cativa cameramani britanici care si-au castigat reputatia asumandu-si riscuri iesite din comun pentru a furniza filmari din Afganistan, Irak, Balcani si din alte zone de conflict.

Dupa ce doi dintre ceilalti trei fondatori ai agentiei au murit, Smith a infiintat, la Londra, Frontline Club. De cand a fost deschis, in 2003, clubul a devenit un loc popular printre corespondentii de razboi - dar si un forum in care se difuzeaza filme precum "Baghdad E.R.", se poarta dezbateri despre starea actuala a jurnalismului si se discuta felurite chestiuni legate de meserie - securitatea reporterilor de razboi e doar una dintre ele.

"Am vazut prieteni ucisi in timp ce-si faceau meseria", spune Smith, acum in varsta de 43 de ani, care a fost si el impuscat de doua ori in perioada in care transmitea corespondente despre razboaiele din Balcani. "Am socotit ca munca lor e subevaluata si am vrut sa stimulam dezbaterea despre rolul pe care jurnalistii il au."

Iar asta face din Frontline Club un loc extrem de diferit de legendarele cluburi ale Londrei, cele in care domnii isi petrec timpul sorbind coniac in compania unor suflete asemenea.

In anii ‘80, jurnalistii londonezi gravitau in jurul Groucho Club, care devenise celebru si prin numarul de sticle golite, si prin cel de subiecte tari lansate. Apoi, in anii ‘90, anumite categorii de jurnalisti se invarteau prin Soho House, care avea un cap de pod si la New York.

Iar Wig & Pen Club, locul in care avocatii si jurnalistii din Londra isi faceau veacul in zilele de glorie ale Fleet Street (o strada londoneza pe care, in mod traditional, functionau redactii, inclusiv cea a agentiei Reuters - n.r.), a fost inchis in 2003. Dar in vreme ce jurnalistii ce populau astfel de cluburi susoteau despre ultimele aventuri amoroase ale parlamentarilor, cei care se aduna la Frontline Club o fac pentru a trage cu urechea la o conversatie despre, sa spunem, situatia politica din Kirgizstan. Si in vreme ce barul clubului e rezervat pentru membri, care discuta in engleza, franceza ori araba, lucreaza la laptopuri ori sorb o bere produsa in Lao, mai exista si un restaurant Frontline, un loc in care oamenii obisnuiti pot manca friptura galeza de miel cu ochii la fotografii din Londra anilor de razboi.

Intr-o sala micuta de la etaj gasesti Frontline Forum, un loc finantat de proprietarii restaurantului si de o fundatie de caritate in care se organizeaza vizionari, prezentari de carte si dezbateri despre evenimente curente si chestiuni care tin de meseria de jurnalist. Luna aceasta, de exemplu, forumul planuieste sa discute felul in care corespondentii de razboi au reflectat conflictul din Liban, focalizandu-se pe dificultatile pe care jurnalistii le au atunci cand trebuie sa discearna intre fapte si manipulare intr-o vreme in care atat Israelul cat si Hezbollah - precum si suporterii fiecareia dintre parti - devin tot mai profesionisti in a-si duce razboaiele propagandistice. "Cei mai multi dintre oameni nu vor vorbi despre lucrurile astea, dar cred ca e bine sa lansam subiectul intr-un mod cat se poate de neutru", spune Smith.

Asa ca, in vreme ce forumul a gazduit si executivi Al-Jazeera - televiziunea araba cu sediul in Qatar detestata de administratia Bush -, a difuzat, de asemenea, un documentar care inlatura orice dubiu in privinta presupusului masacru din 2002 al fortelor armatei israeliene in Jenin, Cisiordania.

Clubul Frontline are circa 850 de membri, care platesc taxe anuale de 475 de dolari; freelancerii au insa un discount. Circa 70% dintre membri sunt jurnalisti de stiri la prima mana. Cicatricile nu sunt totusi o conditie de inscriere in club. Cateva obiecte care au apartinut cameramanilor agentiei Frontline ucisi in timpul exercitarii meseriei sunt expuse in vitrine de sticla, dar Smith insista ca acest club nu incearca sa adune capital pe seama a ceea ce e perceput drept romantismul si aventura meseriei de corespondent de razboi.

"Da, e sexy si inteleg ca meseria de reporter de razboi atrage", spune el, "dar noi servim o comunitate si satisfacem o nevoie, nu tragem foloase de pe urma acestei comunitati". Smith a infiintat Frontline cu un credit de 5,7 milioane de dolari pe care i-a obtinut ipotecand proprietatile familiei din Norfolk, Anglia, iar evenimentele au fost finantate pana acum de Open Society Institute, o organizatie filantropica fondata de miliardarul american George Soros. Chiar daca Frontline inca n-a ajuns sa-si scoata investitia, Smith contempla posibilitatea de a deschide un club similar la New York sau Washington, poate impreuna cu un partener local. O miscare mai bine definita e spre Rusia, unde Frontline vrea sa inceapa toamna aceasta o serie de evenimente in parteneriat cu organizatii locale care promoveaza libertatea de exprimare, precum Centrul pentru Jurnalism in Situatii Extreme si Internews Russia.

Libertatea de exprimare e un subiect care a devenit sensibil in Rusia, pe masura ce guvernul presedintelui Vladimir Putin si-a extins influenta asupra mass-media si a avut tentative de impiedicare a activitatilor organizatiilor neguvernamentale. "E important, pentru ca jurnalismul rusesc modern inca nu s-a cristalizat", spune Oleg Panfilov, director al Centrului pentru Jurnalism in Situatii Extreme din Moscova.

In timp ce Smith are destula treaba si asa cu managementul clubului si al restaurantului, pe care le numeste "ferma de familie", el spune ca nu a mai facut deplasari in scop jurnalistic. Se gandeste la modalitati de a folosi site-ul Frontline drept vehicul de distributie al jurnalismului independent, poate prin bloguri si videoclipuri de la freelanceri.

Si, in vreme ce a se ocupa de un restaurant e fara indoiala o ocupatie mai sigura de a-si castiga painea, Smith spune ca ii creeaza dureri de cap - de alta natura, fireste.

"Intre meseria de cameraman de razboi si cea de manager de restaurant trebuie parcursa o curba stransa a invatarii", spune Smith. "Unul dintre lucrurile pe care le-am inteles in acest timp e cat de motivati sunt totusi cei care fac jurnalism".