Vladimir Potanin s-a nascut intr-o familie de demnitari comunisti, a crescut intr-o tara care pedepsea orice initiativa privata de afaceri, a urmat scoala de elita destinata agentilor KGB, dar a ajuns unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri din fosta URSS. A inceput cu o investitie de 10.000 de dolari, pentru ca grupul pe care-l conduce acum - Interros - sa aiba o valoare de piata de aproape 10 miliarde de dolari. Revista Forbes il declara, in urma cu opt ani, cel mai bogat rus, cu o avere de 1,6 miliarde de dolari, nominalizandu-l si intr-un top 10 al celor mai destepti oameni de afaceri din lume. In 2006, la doar 45 de ani, Vladimir Potanin e plasat pe locul 89 in topul Forbes al celor mai bogati oameni din lume, cu o avere de 6,4 miliarde de dolari. Ascensiunea sa in clubul miliardarilor este destul de controversata. Apropiat al presedintelui Boris Eltin, si-a folosit influenta pentru a-l determina pe acesta sa aprobe privatizari in masa ale intreprinderilor de stat in favoarea noilor afaceristi rusi. Asa a ajuns, personal, in posesia gigantului metalurgic Norilsk Nickel si a companiei petroliere Sidanco. Pornind de la aceste afaceri, Potanin a creat cel mai mare imperiu al afacerilor din Rusia, extinzandu-si operatiunile in domenii precum telecomunicatiile, agricultura sau industria media. Intelegand ca viitorul este al acelora care investesc si in afara granitelor Rusiei, a cumparat, anul acesta, un procent de 35% din compania IT Plug Power (care dezvolta proiecte de cercetare in domeniul resurselor alternative de energie) din Statele Unite. In plus, pentru a-si spala imaginea in fata occidentalilor, a inceput sa faca donatii masive, sprijinind sportivi si studenti. Totodata, el este membru in consiliul de conducere al Fundatiei Solomon R. Guggenheim si al Muzeului de Stat Hermitage. \"Am fost putin mai pregatit\"Urmand modelul tatalui sau, Vladimir a lucrat, dupa absolvirea Institutului Moscovit pentru Relatii Internationale (1983), in cadrul Departamentului Sovietic de Comert Extern. Dupa caderea comunismului, in 1991, a creat Interros, firma prin care exporta metale neferoase. Capitalul acumulat l-a folosit pentru infiintarea a doua banci - Unexim si MFK -, in care si-au transferat conturile multe companii de stat. \"Unii ar spune ca m-am hotarat sa devin businessman gratie relatiilor bune pe care le-am avut cu Ministerul de Externe. Poate asa si este. Dar cel mai important lucru e ca si tatal meu a lucrat in acelasi minister si, calatorind cu el in strainatate, am avut sansa sa intalnesc o multime de straini, sa vorbesc cu ei, sa urmaresc posturi straine de televiziune. Am avut, astfel, posibilitatea sa fac comparatii. Iar cand capitalismul a ajuns in Rusia am fost putin mai pregatit decat colegii mei\", isi explica Vladimir succesul. In momentul in care cel mai important combinat metalurgic din Rusia, Norilsk Nikel, a devenit clientul uneia din bancile sale, Potanin s-a gandit, impreuna cu partenerul sau de afaceri Mihail Prohorov, la posibilitatea de a-l prelua. Asa ca, alaturi de alti afaceristi rusi, a pus la punct programul \"Loans for Share\", care reglementa trecerea companiilor de stat in posesia intreprinzatorilor particulari.Grupul de oligarhi conectatiDesi a fost creat ca un program de privatizare in masa, \"Loans for Share\" era destinat, in fapt, unui grup restrans de intreprinzatori, invitati preferential sa liciteze - de regula prin intermediul fiicei presedintelui Eltin, Tatiana Diacenko. Oligarhii - cum au fost supranumiti afaceristii care au profitat de privatizari - l-au sprijinit pe Boris Eltin in castigarea unui nou mandat de presedinte (in 1996), obtinand, la schimb, dreptul neoficial de a conduce Rusia din punct de vedere economic. \"Eltin a fost intotdeauna un mare democrat. Era greu sa ai o influenta directa asupra lui, pentru ca avea o personalitate puternica. Deciziile majore nu puteau fi schimbate, dar cele de o mai mica importanta - din sfera economica in special - puteau fi influentate\", incearca sa nuanteze lucrurile Vladimir Potanin. In august 1996, Potanin a fost numit vicepremier, pozitie pe care n-a ocupat-o decat sapte luni, fiind nevoit sa demisioneze, in martie 1997, in urma numeroaselor critici legate de faptul ca nu putea separa interesele politice de cele de business. Oricum, in perioada trecerii Rusiei la economia de piata, el a obtinut, pe cai mai mult sau mai putin \"ortodoxe\", controlul asupra a 20 de societati de stat. Micul imperiu pe care incepea sa si-l consolideze a suferit o grea lovitura in timpul crizei economice din Rusia din 1998. In incercarea de a-si asigura averea personala, Vladimir a incercat sa-si extinda in afara granitelor multe dintre afaceri, transferand, totodata, sume considerabile de bani in conturi deschise in afara tarii. Cand criza economica din Rusia a ajuns la apogeu, el a organizat o petrecere spectaculoasa, la care a invitat peste 100 dintre prietenii sai apropiati la un club de noapte din statiunea montana Courchevel din Franta.Sfarsitul unei epociRetragerea lui Eltin de la putere in decembrie 1999 a insemnat sfarsitul unei epoci importante pentru grupul de oligarhi din care si Vladimir Potanin facea parte. Conform Constitutiei, functia de presedinte a fost ocupata, provizoriu, de premierul Vladimir Putin. Desi la momentul respectiv era un ilustru necunoscut, Putin a reusit sa castige alegerile organizate trei luni mai tarziu, fiind sprijinit chiar de fostul presedinte Eltin. Ca rasplata pentru sustinerea acordata, Putin i-a promis acestuia ca nici unul dintre membrii \"familiei\" sale (termenul se referea la cercul de prieteni) nu va fi judecat pentru coruptie, luare de mita sau tradare, potrivit presei internationale. Cu toate acestea, multora dintre oligarhii apropiati lui Eltin le-au fost confiscate averile, unii fiind nevoiti chiar sa paraseasca Rusia. Boris Berezovski, care detinea companii producatoare de automobile, linii aeriene si companii media s-a stabilit la New York, iar Vladimir Gusinski, care a infiintat Most Bank si a fost proprietarul celui mai mare concern mass-media din Rusia, Media Most - a fugit in Israel. Cel mai bogat afacerist al vremii, Mihail Borisovici Hodorkovski - proprietarul companiei Iukos -, a fost arestat in octombrie 2003 si condamnat la 9 ani de inchisoare pentru frauda si evaziune fiscala. La scurt timp, guvernul condus de Putin i-a pus sechestru pe actiunile Iukos, pentru ca in 2004 sa vanda cea mai mare parte a activelor companiei. In timp ce suporterii lui Hodorkovski au considerat arestarea drept razbunare politica, oponentii sai au luat-o ca pe o pedeapsa corecta pentru felul in care oligarhul si-a castigat averea in timpul privatizarilor din anii \'90. Imprevizibilul PutinIn acest nou context, discursul miliardarului Vladimir Potanin la adresa presedintelui Rusiei a devenit mai mult decat rezervat. Intrebat daca nu se teme ca si compania sa - Norilsk Nikel - va fi nationalizata, oligarhul a raspuns: \"Cred ca Putin stie ca singura cale viabila pentru Rusia este sa se integreze sistemului mondial. El vrea ca Rusia sa fie puternica, dar sunt 100% convins ca nu vrea o Rusie izolata. Nu ma tem ca va face schimbari neliberale sau antidemocratice, pentru ca nu acesta este scopul mandatului sau\". Potanin recunoaste, de altfel, ca Putin este mai putin influentabil decat Eltin. \"Chiar si apropiatii lui spun ca ia decizii imprevizibile. Iar imprevizibil nu inseamna nepregatit sau impulsiv. Inseamna ca e dificil sa influentezi sau sa prevezi reactia sa\", explica el. Pana acum, Potanin a reusit sa-l evite cu eleganta pe imprevizibilul Putin, desi afacerile sale s-au dezvoltat intr-un ritm sustinut, grupul Interros valorand, in prezent, peste 9,4 miliarde de dolari. Compania si-a imbunatatit si politica de trust, ghidandu-se dupa un cod de management corporatist practicat in SUA, prioritatea lui Potanin fiind integrarea afacerilor sale in piata globala. In ultima vreme, Vladimir Potanin nu se mai implica in managementul de zi cu zi al grupului, dedicandu-si timpul si banii actelor caritabile: sustine financiar studenti si atleti; face donatii catre Universitatea Ortodoxa Sf. Ion Teologul, Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg si postul de stat TV Kultura. Unii spun ca vrea sa-si \"spele\" astfel imaginea in ochii occidentalilor. Altii considera insa ca gestul sau porneste din multumirea de a-si fi vazut visul implinit: intemeierea unui imperiu capitalist intr-o tara prin ale carei vene inca mai curge sange rosu.Un alt fel de cuponiadaProiectul \"Loans for Shares\", al carei autor principal a fost Vladimir Potanin (care reglementa transferul proprietatilor statului in sectorul privat) a fost aspru criticat de reprezentantii societatii civile. Aceasta nu este singura bila neagra primita de afaceristul rus: George Soros, care in 1997 a investit 980 de milioane de dolari in compania sa de telecomunicatii - Svyazinvest -, a spus ca a aceasta a fost cel mai dezastruos plasament pe care l-a facut vreodata; in acelasi an, BP/Amoco a investit 571 de milioane de dolari in compania Sidanko a lui Potanin. La putin timp, compania a dat faliment.O familie acvaticaVladimir Potanin vorbeste fluent engleza si franceza si este pasionat de calatorii, badmington, schi alpin, sporturi de apa si sah. Despre viata sa de familie se cunosc destul de putin amanunte: este casatorit si are trei copii. In 2004, fiica sa, Anastasia, a devenit pentru a doua oara campioana nationala la ski-jet. In interviurile pe care le-a acordat presei, la vremea respectiva, ea marturisea ca tatal sau si-a dat seama doar in urma cu un an cat de mult inseamna sportul pentru ea. \"Anul trecut, cand am castigat campionatul intern, tata a incetat sa mai trateze pasiunea mea pentru ski-jet ca pe o distractie. A realizat ca as putea face cariera in sport.\" Dupa spusele sale, intreaga familie Potanin este pasionata de sporturile de apa.Casa-orasResedinta din Moscova a miliardarului Vladimir Potanin este primul model dintr-un proiect experimental de case. Locuinta include un restaurant, o sauna, o sala de gimnastica, o sala de biliard, o cofetarie, o piscina, un coafor, o sera si un parc de ski-jet-uri. Potanin mai are o casa de vacanta in apropiere de Istrinsky Reservoir, vecina cu cabana unui alt rus influent: Anatoli Chubais.