Nicolae Gutu (60 de ani) este proprietarul unei fabrici de tamplarie si PVC la Pucioasa, actionarul majoritar al societatii de salubritate Sinaia si operatorul unui hotel pe spatiul fostelor grajduri regale de la Peles, Bastion. I se spune, americaneste, Nick. Deloc intamplator, pentru ca banii investiti in Romania i-a facut in SUA, unde are doua fabrici de tamplarie si PVC, o firma de constructii si proprietati imobiliare in valoare de peste 30 de milioane de dolari. Ce l-a determinat sa se intoarca acasa? \"In afara ambitiilor antreprenoriale, au fost ambitii patriotice. Am vrut sa dovedesc ca pot reusi in Romania\", explica el, cu o voce care se asorteaza de minune cu o ceasca matinala de cafea.Lectia celor 857 de suruburiNick a plecat ilegal in State in \'68, cand avea 22 de ani, plete si multe idealuri, pe care simtea ca nu le poate realiza in Romania. \"Eram scenograf in Onesti si castigasem un premiu, fapt care imi dadea anumite privilegii. Cu toate acestea, nimic nu m-a impiedicat sa plec\", isi incepe Nick povestea.America anilor \'70 era in plina revolutie sexuala si ideologica. Desi nu cunoastea pe nimeni si nu stia nici macar limba engleza - vorbea putina rusa, italiana si spaniola -, s-a adaptat usor. L-a ajutat tineretea.Pana la afacerea proprie si la primul milion de dolari a facut pe taximetristul si a lucrat in industria constructiilor de masini, ca muncitor de montare pentru Ford Motor si alte companii.

\"Plictisitor, dar bine platit\", se margineste el sa spuna. Si tace o clipa, numarand, parca, in gand, toate cele 857 de suruburi pe care, la vremea respectiva, le asambla zilnic pe linia de productie de la Ford. Ghicitoarea milionului de dolariDe la suruburi a ajuns sa vanda automobile, la marile saloane auto. Asa a invatat cum se face o afacere. Iar la 10 ani dupa ce a ajuns pe pamant american i s-au ivit si primele oportunitati. La inceputul anilor \'80 au inceput sa patrunda timid pe piata primele firme de tamplarie, iar Nick a speculat momentul: \"Era clar ca se vor construi tot mai multe case si cladiri de birouri si ca va fi nevoie de tamplarie si geamuri din PVC\". Cu banii pusi la ciorap si cu imprumuturi de la banci si de la prieteni - 5 mil. dolari, in total - a riscat si a intrat in afacerile cu materiale de constructii. Vazand ca afacerea incepe sa se inchege, si-a facut o firma de constructii si a inceput sa cumpere case, pe care le-a amenajat si le-a vandut mai scump.In timp ce povesteste despre inceputuri, Nick cade pe ganduri. \"Voi, ziaristii, faceti topuri ale oamenilor de afaceri, dar zau daca stiti macar cat dureaza sa numeri un milion de dolari\", spune, cu o unda de amaraciune in glas. Dupa ce mai tace cateva secunde, raspunde singur: \"Sapte zile, daca numeri dolar cu dolar. Dar sa stiti ca asa se incepe si se castiga dintr-o afacere: un dolar, alt dolar. Incerc sa va spun prin asta dimensiunile muncii mele pentru a ajunge la primul milion de dolari. Am trudit pentru asta circa 10 ani\".De la subsol la iahtDe la primul milion de dolari, viata lui Nick a inceput sa se schimbe. \"Primul meu apartament a fost o camera intr-un subsol de bloc. Odata ce-am inceput sa castig bani, m-am mutat intr-o vila. Treptat am vrut mai mult: mi-am facut piscina, mi-am cumparat iaht, mi-am luat masina pe care mi-o doream\", povesteste el. Concediile i-au reflectat, si ele, situatia financiara. Desi a fost si la Polul Nord, si-n Caraibe, si pe tot continentul american, s-a indragostit de Mexic. Asa ca si-a cumparat acolo o casa.Faliment in RomaniaIn Romania s-a intors in 1992. Nu mai avea rude la Onesti, orasul copilariei sale, asa ca s-a dus sa viziteze un loc de care-si amintea cu drag, din copilarie: Sinaia. Ca reprezentant al comunitatii de afaceri din diaspora, el a participat la intalniri cu presedintele de atunci, Ion Iliescu, si cu reprezentanti ai guvernului, care promiteau facilitati pentru investitorii straini. Astfel, a importat materie prima din America si a deschis prima fabrica de termopane din Romania, la Fieni. Multumirea sa a fost scurta, pentru ca, odata cu schimbarea legislatiei, s-au impus taxe vamale de 30% plus TVA la produsele importate din afara Uniunii Europene. \"M-am trezit in incapacitate de functionare, si raspundeam de 60 de angajati. I-am rugat sa aiba incredere in mine, am continuat sa-i platesc si am intrat in faliment.\" Tresare, amintindu-si de perioada stresanta a acestui esec. Tratament combinat Nu a facut imprumuturi la banci in Romania, ci a adus bani \"de-acasa\" pentru a construi o noua fabrica in Pucioasa - Continental Europe. \"Tehnologie americana, lucru romanesc, materie prima europeana\", cam asta ar fi reteta noii fabrici, care are, in prezent, o cifra de afaceri anuala de aproximativ 3 mil. dolari. Nick se loveste in continuare de incapatanarea romaneasca, de intarzieri, de oameni neseriosi si de faptul ca orice serviciu \"il costa\". Suplimentar, evident, ca doar e om cu bani. Americanul din el se revolta, dar romanul intelege: stie cat castiga oamenii si ca fara aceste mici pretentii nu s-ar descurca. In prezent, investitiile lui Nicolae Gutu in Romania au depasit 5 mil. dolari, iar angajatii pe care ii are in subordine, pentru diversele activitati desfasurate aici, ajung la 170. \"Poti deveni tot ce-ti doresti, depinde doar de cat curaj ai\", spune el, tragand un fel de concluzie la propria sa poveste. Doar drumul catre primul milion e mai greu. Indiferent ca e vorba de Chicago sau de Fieni. Parinte ingaduitorIn America, Nicolae Gutu are doi baieti - pe unul dintre ei l-a lasat la carma fabricii din Chicago. Dupa ce-a ajuns in Romania, s-a casatorit si-a mai facut o fetita, Nadia, care a implinit patru ani si jumatate. Nick nu-si face planuri pentru cine o sa-i conduca afacerile, pentru ca este un parinte ingaduitor care doreste sa lase copiilor libertatea de a alege ce vor sa faca in viata. Afacerea de suflet\"Afacerea pentru posteritate\", cum o numeste Nicolae Gutu, hotelul Bastion din Sinaia este o investitie de peste 1,5 milioane de dolari, intr-un loc feeric, pe malul raului Sinaia, in drum spre Peles. S-a prezentat la licitatia organizata de Ministerul Culturii si s-a \"duelat\" pana a reusit sa ia spatiul. Cu indicatiile sale scenografice, cu talentul arhitectului si cu obligatia de a pastra patrimoniul, a transformat un loc aflat in paragina intr-un hotel de lux. Complexul turistic situat pe Domeniul Regal Peles cuprinde un hotel cu 13 camere duble, un bar de zi, un club de noapte, o sala de conferinte cu o capacitate de 100 de locuri, o curte interioara si spatii de parcare. Ministerul Culturii a inchiriat grajdurile pe 25 de ani, stabilind o chirie de 2.500 de euro/luna, dar a urmarit, inainte de concesionare, ca imobilul sa fie restaurat conform normelor in vigoare. Hotelul Bastion este destinat turistilor high-class care doresc sa se relaxeze intr-un spatiu exclusivist. Nick a decis ca locul unde a fost gaterul domeniului regal sa fie transformat si el, in urma unei investitii de circa 500.000 de dolari, intr-un restaurant modern, Cutitul de argint, o churrascaria unica in Romania.Investitiile lui GutuNicolae Gutu detine doua fabrici de tamplarie si PVC in Chicago si Florida (Continental Windows and Glass), cu vanzari de peste 15 milioane de dolari pe an, si o firma de constructii - Paramount Construction, cu o cifra de afaceri de 5 milioane de dolari anual. Fabrica de tamplarie si PVC de la Pucioasa (Continental Europe) genereaza o cifra de afaceri de 3 milioane de dolari pe an, in timp ce hotelul Bastion si restaurantul Cutitul de Argint au necesitat investitii de aproximativ 2 milioane de dolari. Gutu detine mai multe proprietati imobiliare in Statele Unite si o casa in Mexic, la Puerto Vallarta, in valoare totala de peste 30 de milioane de dolari, in timp ce proprietatile din Romania au o valoare de circa 2 milioane de dolari. Omul de afaceri detine si un iaht in Statele Unite, in valoare de o jumatate de milion de dolari si 3 salupe in Romania, a caror valoare cumulata nu depaseste 500.000 de dolari.