Acum doua luni, MTV anunta prin intermediul unui promo ca va difuza, in exclusivitate mondiala, cel mai nou videoclip al baietilor de la Red Hot Chilli Peppers, "Dani California". Insa cu doar patru zile inainte de data anuntata, videoclipul in cauza avea sa apara pe Internet, la adresa YouTube.com, un site care avea la acea data numai trei luni de viata. In zilele ramase pana la lansarea oficiala a videoclipului pe MTV, peste 120.000 de internauti l-au urmarit pe YouTube.

Chiar daca nu a reinventat roata, YouTube a venit in schimb cu o noutate izbitoare prin simplitatea ei: un sistem extrem de usor de utilizat, prin care oricine poate incarca pe Internet clipuri video, pentru a fi urmarite de alti internauti. Redarea filmelor se poate face direct pe site-ul YouTube, dar adevarata revolutie consta in faptul ca orice pagina web se poate lega la site-ul YouTube, afisand clipurile ca si cum ele ar fi stocate pe pagina respectiva. Nu in ultimul rand, pentru a urmari filmele utilizatorii nu au nevoie de un anumit player video, pe care sa-l instaleze pe calculator. E suficient un simplu click pe butonul "play", iar continutul video selectat incepe sa ruleze chiar in pagina web.

Unul dintre primele site-uri din Romania care a profitat de noua tehnologie a fost Gazeta Sporturilor (gsp.ro), care a afisat pe propriul site clipuri cu secvente sportive gazduite de fapt pe serverele YouTube.

Insa cum a inceput acest site, care a ajuns la doar cinci luni de la lansare la un continut de 35.000 de videoclipuri publicate zilnic? La inceputul anului trecut, Chad Hurley si Steve Chen (fosti angajati ai site-ului de plata la distanta PayPal) au dat o petrecere pentru cativa prieteni, iar a doua zi au vrut sa le trimita invitatilor cateva filmulete surprinse cu o camera video. Numai ca nici una dintre variantele pe care le-au incercat nu a functionat. Ba e-mail-urile aveau dimensiuni prea mari pentru a putea fi trimise, ba site-urile pe care incercau sa incarce filmuletele nu functionau sau erau anuntati ca nu exista suficient spatiu pe server. Asa au inceput cei doi sa dezvolte o tehnologie de publicare a continutului video pe Internet dupa niste reguli mai simple ca niciodata.

Le-a luat aproape un an pana sa reuseasca, dar in noiembrie 2005 au atras o finantare de 3,5 milioane de dolari de la fondul Sequoia Capital si au lansat cu adevarat YouTube. com, transformandu-se intr-una dintre cele mai populare destinatii ale internautilor din intreaga lume. Astazi, videoteca YouTube contine 30 de milioane de "scurtmetraje", iar publicul sau este mai mult decat numeros. Numai in luna februarie a acestui an, site-ul a fost accesat de peste noua milioane de persoane. Aceasta audienta face din YouTube unul dintre cei mai importanti furnizori video de pe Internet, imediat in urma Microsoft, devansandu-i insa pe Yahoo! sau Google, conform estimarilor Nielsen//Net Ratings. Chad Hurley si Steve Chen spun chiar ca serviciul lor este o televiziune a viitorului, iar cei de la Sequoia Capital, care au investit luna trecuta in YouTube alte opt milioane de dolari, par sa incline sa le dea dreptate.

Cum a reusit un nou-venit sa rivalizeze cu gigantii Internetului intr-o perioada atat de scurta de timp? Autorii site-ului au gasit o metoda prin care oricine isi poate publica pe internet filmuletele facute acasa in doar cateva minute. Practic, rezultatul este un post de televiziune care nu comenteaza profesionalismul prezentatorilor, un post in care vizitatorii vor sa impartaseasca momente din viata sau sa devina vedete "underground".

Pe de alta parte, YouTube nu este o aparitie singulara. Un rival care a inceput sa aiba la randul sau succes este site-ul Veoh.com, tot din SUA. Potrivit organizatiei non-profit OurMedia, care sprijina presa online, asistam la o crestere masiva a numarului de persoane care produc continut multimedia de acest fel, peste 170 de site-uri gazduind productiile video ale amatorilor.

Jennifer Feikin, director al Google Video - un serviciu surclasat de YouTube pentru ca nu este atat de usor de utilizat -, spune ca aceste productii video nu reprezinta o amenintare pentru producatorii profesionisti de continut sau pentru filmele de la Hollywood, ci mai degraba o completare. "Dupa ce instant messenger-ul s-a raspandit, a dus el la disparitia altor forme de comunicare?", se intreaba retoric Feikin. "Nu, a insemnat doar mai multa comunicare. Cred ca acelasi lucru se va intampla si cu videoclipurile facute de amatori." Si, intr-adevar, este o completare: nu doar pentru bloggeri care isi diversifica metodele de exprimare, ci si pentru presa traditionala. Pe YouTube pot fi vizionate scene interesante din programele de stiri ale televiziunilor romanesti, disponibile la liber pentru oricine a ratat difuzarea lor in direct la televizor.

Serviciile de hosting facute special pentru a gazdui clipuri video sunt o sansa pentru multe tipuri de utilizatori de a viziona scurte filme din genuri care nu mai fac logica promovarea lor in alte tipuri de medii. Secvente cu Toma Caragiu, de mult iesite din oferta programelor de divertisment din Romania, pot fi gasite pe YouTube. Televiziunile comerciale nu-si permit luxul de a ocupa spatiul de emisie cu un program pe placul unei categorii restranse de public, dar serviciile de hosting video si-l permit.

Schimbarile sunt incurajate de reducerea costurilor pentru infrastructura hardware si de cresterea numarului de conexiuni la internetul de mare viteza. Stewart Butterfield, unul dintre fondatorii serviciului Flickr - detinut acum de Yahoo! -, isi aminteste ca acum cativa ani costurile pentru stocarea a 250 GB erau de 250.000 de dolari. Costul a coborat la aproximativ 4.000 de dolari anul trecut, iar astazi a ajuns la mai putin de 2.000 de dolari. "Costurile pentru infrastructura hardware au scazut foarte mult in ultimii ani. Acest lucru inseamna ca nu mai trebuie sa-ti asumi un risc atat de mare in cazul in care vrei sa experimentezi", spune Butterfield.

Practic, de la un anumit nivel, granitele dintre televiziune si internet au inceput sa se estompeze. O buna parte dintre stirile difuzate de BBC, de exemplu, pot fi urmarite pe site-ul televiziunii britanice in varianta inregistrata. Televiziunea americana ABC a inceput recent - cu titlul de experiment, e adevarat - sa ofere online episoadele a patru seriale difuzate pe micile ecrane. Fox va face in curand o miscare asemanatoare, estimandu-se ca, in viitorul apropiat, 60% dintre programele difuzate de aceasta televiziune vor fi disponibile online, cu un decalaj de o zi.

Cat despre calitatea imaginilor, exista acum suficienti furnizori de internet cu viteze de transfer suficient de mari pentru a putea urmari secvente video in direct la standarde apropiate de cele ale televizoarelor. Desigur, calitatea unei inregistrari este foarte buna in cazul in care este urmarita pe un ecran de mici dimensiuni sau la o rezolutie mica. Aceeasi inregistrare, vazuta pe o plasma de 50 de inci (127 de centimetri), va fi aproape imposibil de urmarit. Din aceasta perspectiva, televiziunile vor reincepe sa castige teren in clipa in care se va face pasul catre standardul high-definition. Daca pentru a urmari un film pe Internet la calitate DVD este nevoie de o conexiune de cel putin 1,5 Mbps, formatul high-definition cere intre 5 si 7 Mbps, o viteza care poate fi atinsa in Romania doar in cazul unor pachete speciale, costisitoare, nicidecum in oferta clasica pentru abonati.

Totusi, nu calitatea imaginii este cea care i-a atras pe utilizatorii site-urilor de genul YouTube. Dimpotriva, secretul lor ar fi acela ca au urmat exact contrariul sintagmei "think big". In vreme ce alti jucatori isi petrec timpul si isi cheltuie banii curtand mari giganti media in incercarea de a pune la dispozitia vizitatorilor seriale, filme sau emisiuni de mare succes, YouTube a mers pe varianta atragerii directe a consumatorilor finali, a internautilor obisnuiti. Procedand astfel, catalogul de filme disponibile pe site a intrecut posibilitatile de productie ale oricarui alt studio conventional.

Este si normal: spre deosebire de televiziuni, care investesc sume considerabile pentru dezvoltarea continutului video, utilizatorul obisnuit nu investeste decat timpul propriu si imaginatie si nu asteapta decat aprecierea celorlalti. Dar exista si voci rezervate sau chiar sceptice care isi pun intrebarea daca aceste site-uri vor putea evita problemele de natura legala ce pot aparea din cauza difuzarii de continut piratat.

Cum se intampla pe Internet, utilizatorii mai incarca si filmulete care incalca legea copyright-ului, chiar daca acest lucru este interzis de politica site-ului. Pana acum, cei de la YouTube s-au vazut nevoiti in cateva randuri sa scoata de pe site cateva clipuri, ca urmare a unor reclamatii venite de la detinatorii drepturilor de autor. Pentru a evita acest gen de probleme, Hurley si Chen au impus cateva conditii de incarcare a filmelor pe YouTube: acestea pot avea o marime de maximum 100 MB (un film de lung metraj in format .avi are o marime de cca. 700 MB) si o durata de maximum 10 minute.

In plus, s-a recurs si la implementarea unui soft care nu permite unui clip inlaturat sa poata fi publicat a doua oara. Si totusi, privind pe termen lung, analistii atrag atentia ca YouTube va trebui sa faca echilibristica pentru a-i multumi pe titularii drepturilor de autor, avand in acelasi timp grija sa nu deranjeze utilizatorii.

Ramane de vazut cum se vor descurca  aceasta dilema: daca ofera prea multa libertate utilizatorilor, risca sa fie dati in judecata de televiziuni sau studiouri de cinematografie. Daca lasa impresia ca favorizeaza companiile care produc continut, milioanele de utilizatori se pot evapora cat ai zice "Veoh" sau "Google Video".