Sa vedem insa cum au evoluat toate aceste suporturi pentru imagine. In 1982 apare primul CD pentru consumatori, urmat in 1985 de standardul pentru calculatoare creat tot de colaborarea Sony - Philips. CD-ul a aparut mai ales ca urmare a cererii caselor producatoare de muzica si a fost adoptat ca un produs de inalta calitate pentru sunet. Peste 10 ani se puneau bazele DVD. Acesta a aparut la randu-i ca urmare a necesitatilor caselor producatoare de filme. Paradoxal este ca acum au de suferit de pe urma "liberului schimb" al continutului digital tocmai promotorii acestor concepte revolutionare. Din perspectiva tehnologica, CD-ul este un disc de plastic de 12 cm si cu grosime de 1,2 mm pe care se pastreaza 74 minute de muzica. Informatia este stocata intr-o spirala cu grosimea de 0,5 microni (destul de subtire) a carei lungime este de ordinul micrometrilor. Informatia este depusa sub forma unor adancituri (gap) si interpretata pe baza unor algoritmi astfel incat la redare sa poata fi reprodusa cu acuratete. Ca aceasta dimensiune sa poata fi citita este nevoie de un dispozitiv cu tehnologie laser. 

Am mers in detalii pentru ca standardele ce urmeaza sunt foarte asemanatoare, diferenta majora constand in principal in densitatea de scriere a informatiei. Evident ca sunt si alte detalii ce decurg din aceasta, cum ar fi spre exemplu algoritmii (metodele de interpretare a datelor).

Pe DVD se pot inregistra de aproape sapte ori mai multe informatii (muzica de exemplu) decat pe CD. Spirala este de 12 km lungime, dar avantajul consta in faptul ca se pot folosi ambele fete ale discului si in acelasi timp doua straturi pe fiecare, ceea ce duce spirala la 48 km. 

Dar DVD-ul este asociat cu filmul de super calitate si putem spune ca este mai mult un inlocuitor al casetei video decat al CD-ului. Calitatea filmului este de cateva ori mai mare decat in cazul unei casete VHS. In urma cu aproximativ trei ani a aparut o noua varianta revolutionara: BD (Blu-ray disc), un disc de aceeasi dimensiune care este asociat cu televiziunea de inalta definitie. Daca pe un DVD avem aproximativ doua ore de film, pe un BD putem pastra pana la 13 ore de film la calitate DVD sau doua ore de film de inalta definitie. Putem spune ca, si de aceasta data, imaginea video sta in spatele tehnologiei de stocare.

Spre deosebire de CD si DVD, care sunt bazate pe citirea cu un laser de culoare rosie, tehnologia blu-ray foloseste, cum si numele o spune, un laser albastru cu o focalizare mai buna. 

Din motive de inregistrare de marca, numele a fost redus cu o litera fata de "blue-ray", asa acum a sunat initial. In termeni tehnici, CD-ROM-ul are aproximativ 700MB, DVD-ROM-ul 4,7GB iar BD-ROM-ul, 25GB.  Cum reactioneaza piata relativ la noul standard? In prima faza, observam aliante putenice in zona gigantilor media. Element determinant in evolutia BD este adoptarea standardului de producatorii de console pentru jocuri. Pare a fi acelasi scenariu ca in cazul DVD. Filmele si jocurile de inalta calitate pe suport BD vor aparea destul repede. Sony a lansat de ceva vreme si unitate pentru PC, dar probabil ca vor mai trece cativa ani pana va deveni uzuala. Cel mai probabil, vom asista la convergenta dintre HDTV (televiziunea de inalta definitie) si Blu-ray, astfel ca ambele standarde vor sosi cam in acelasi timp in casele noastre.