O regie europeana, o poveste americana si un actor popular. Toate acestea si doar atat intr-o singura productie: "Ostaticul".

Cand Bruce Willis apare in cadru e cazul sa fugi. Chiar si in cazul in care ar juca intr-un film pentru copii, rolul sau ar presupune intrarea in cat mai multe belele. Un alt lucru limpede e ca filmul in care apare se va termina cu un clasic happy-end. Chiar si in cazul in care dusmanul sau de moarte ar fi el insusi, Willis ar castiga batalia, baiatul rau meditand in viata de apoi de ce s-a pus tocmai cu Bruce Willis. O singura pelicula a facut exceptie de la aceasta regula, si anume "Al saselea simt", dar atunci Willis era mort si probabil nu mai avea atat de multa energie.

Introducerea de mai sus poate fi acuzata ca fiind una cliseistica, mai ales cand vine vorba de rolurile lui Bruce Willis, dar termenul "cliseu" descrie cel mai bine ultimul film in care apare acesta, "Hostage" ("Ostaticul"). Willis e un politist, negociator intr-o trupa de elita care se ocupa de cazurile de luare de ostatici. Cum nu stie sa porneasca cu dreptul intr-un film - aspect oarecum de inteles, deoarece in caz contrar filmul ar dura doar 10 minute -  Willis rateaza o negociere si ramane bantuit de amintirea unei crime pe care nu a reusit sa o evite.

Ce face un politist care intra intr-o criza? Paraseste sectia din centrul Los Angelesului si se muta intr-o suburbie linistita, unde trei indivizi iau ostatica o intreaga familie, dupa un jaf ratat. Problema e ca unul dintre ostatici e un asociat al mafiotului Sonny Benza, iar in casa acestuia se gasesc dovezi incriminatorii pentru acesta. Cum mafiotul nu se uita prea des la televizor, se gandeste ca o sa rezolve situatia rapindu-i acestuia nevasta si fiica. Pana la urma cel care salveaza cu adevarat situatia e regizorul francez Florent Siri, care reuseste cu eleganta la nivel de imagine sa creeze atmosfera unui thriller in adevaratul sens al cuvantului.

Regia Florent Siri; Cu: Bruce Willis, Kevin Pollak; Durata: 113 minute; Premiera: 05.08.2005