Într-un colţ elegant al Zürich-ului, în prima jumătate a secolului XIX, un cofetar elveţian cu spirit antreprenorial deschidea o mică afacere care avea să pună bazele unuia dintre cele mai mari imperii din istoria ciocolatei. Se întâmpla în 1836, iar cofetarul se numea David Sprüngli-Schwarz. Împreună cu fiul său, Rudolf Sprüngli-Ammann, a fondat o cofetărie modestă, ce s-a transformat într-un imperiu al ciocolatei care se dezvoltă şi astăzi.

Antreprenorul a deschis cofetăria David Sprüngli & Son pe Marktgasse, în centrul oraşului vechi al oraşului Zürich. La vremea respectivă, ciocolata era încă o delicatesă rarefiată, consumată aproape exclusiv în formă lichidă – un lux rezervat celor înstăriţi. Dar tatăl şi fiul au sesizat o oportunitate: aceea de a aduce ciocolata într-o formă solidă, mai accesibilă, păstrând însă ideea de exclusivitate şi calitate. În 1845, devin unii dintre primii producători din Elveţia care reuşesc să creeze ciocolată solidă, într-o epocă în care tehnologia alimen-tară era limitată, iar metodele de procesare – rudimentare. Acest pas nu a fost doar tehno-logic, ci şi strategic: a permis standardizarea produsului, ambalarea lui, vânzarea la scară mai mare.

A fost, fără să ştie, o primă lecţie de scalare într-un business care abia se năştea.

După moartea lui David Sprüngli, Rudolf preia controlul afacerii şi o conduce timp de decenii, cu o viziune care îmbină tradiţia artizanală cu perspectiva industrială. Într-o mişcare surprinzătoare pentru finalul secolului XIX, în 1892, împarte businessul între cei doi fii ai săi: unul rămâne cu cofetăria originală, care va deveni Confiserie Sprüngli, iar celălalt, Johann Rudolf Sprüngli, moşteneşte secţiunea de producţie şi pune bazele unei fabrici moderne în Kilchberg, pe malul lacului Zürich. Dar adevărata explozie a imperiului Sprüngli vine în 1899, când Johann Rudolf face o achiziţie vizionară: cumpără afacerea şi secretele lui Rodolphe Lindt, inventatorul metodei conching.

Această tehnică, care pre-supunea amestecarea îndelungată a ciocolatei pentru a-i rafina textura şi gustul, a trans-format produsul într-o experienţă nouă. Lindt fusese deja recunoscut ca un inovator, iar maşinile şi reţeta lui erau la acel moment un „secret industrial” de top. Achiziţia nu a fost doar tehnologică – a fost şi o decizie de branding: numele Lindt era deja asociat cu cali-tatea. Astfel, noua companie, Lindt & Sprüngli, a păstrat ambele identităţi – Sprüngli pentru moştenirea elveţiană a excelenţei şi Lindt pentru inovaţie. În deceniile care ur-mează, compania creşte organic, intră pe pieţele internaţionale şi devine un model de business integrat: de la selectarea boabelor de cacao la producţie, distribuţie şi retail pro-priu. Într-o epocă în care multe branduri externalizează totul, Lindt rămâne fidel unei filosofii interne stricte: totul trebuie controlat. Gustul, textura, ambalajul, atmosfera din magazine – fiecare detaliu este supravegheat cu rigurozitate elveţiană. Lindt & Sprüngli devine sinonim cu ciocolata premium, nu doar prin produs, ci prin mesajul luxului ac-cesibil. Portofoliul se extinde, iar achiziţiile – precum cele ale Ghirardelli (SUA) şi Russell Stover – transformă compania într-un gigant global, cu peste 14.000 de angajaţi şi prezenţă în 120 de ţări. 

Surse: Lindt & Sprüngli – Official Company History; Swissinfo.ch; Deborah Cadbury – “The Chocolate Wars”; Lindt Home of Chocolate (Kilchberg, CH); Museum of Communication (Bern).