La bază, ciocolata este despre răsfăţ. Dar, dincolo de plăcere, consumatorii caută şi nostalgia copilăriei, conexiunea cu prietenii şi familia, micile momente de bucurie, fie o promovare la birou, fie un examen luat cu brio, şi experienţe care le permit să descopere lucruri noi despre cultura locală.

Toate aceste tendinţe din 2026 sunt, pentru branduri, atât o oportunitate, cât şi o provocare de a crea produse care surprind şi încântă, de la forme jucăuşe şi arome neobişnuite, până la produse care celebrează tradiţia sau încurajează consumul mai sănătos, cu mai puţin zahăr. În acelaşi timp, chiar dacă sunt tot mai pretenţioşi, consumatorii îşi doresc în continuare un raport bun calitate-preţ, în timp ce producătorii încearcă să facă faţă fluctuaţiilor preţului la cacao. Dar nu numai.

Piaţa ciocolatei artizanale se află sub presiune în Europa Centrală şi de Est, o regiune sensibilă la preţ, dar în care consumatorii caută produse inovatoare şi nu acceptă compromisuri în ceea ce priveşte gustul sau experienţa, potrivit unui studiu realizat de Barry Callebaut, unul dintre cei mai mari producători mondiali de cacao şi ciocolată, împreună cu compania de cercetare WGSN pentru 2026.

Cum se văd aceste exigenţe tot mai mari ale consumatorilor în România, o piaţă în care artizanii de ciocolată abia încep să-şi facă loc? „Clienţii sunt atenţi la preţ, dar atunci când descoperă un produs cu adevărat bun, realizat din ingrediente de calitate şi cu un gust aparte, sunt dispuşi să plătească pentru experienţă.

Am observat că oamenii degustă, pun întrebări despre originea ingredientelor şi despre procesul de producţie. Practic, nu mai cumpără doar un produs, ci întreaga experienţă din jurul lui”, spune Ştefan Negoiţă, manager al Chocofashion. Din experienţa sa, românii cumpără mai diversificat, pentru a se bucura de varietatea aromelor. Marinel Bejan, ciocolatier şi manager al brandului Damarin, a spus că, prin cumularea factorilor economici, sociali, politici şi psihologici, piaţa din România este destul de sensibilă la diferenţele de preţ, mai ales când vine vorba despre costuri mai mari.

El a subliniat că trebuie privită întreaga piaţă, nu doar cea a ciocolatei artizanale, întrucât ciocolata este un ingredient atât pentru industrie, cât şi pentru cofetării, unde se rulează cele mai mari cantităţi. „Când costurile legate de funcţionare au crescut foarte mult, antreprenorii se uită să îşi reducă cheltuielile sau să îşi optimizeze producţia. Vedem o stagnare sau chiar o uşoară scădere de 0,2% a consumului de ciocolată per total al anului 2025 din scăderea consumului la nivel naţional. Dacă este să ne uităm la ultima categorie, cea a ciocolatei artizanale, lucrurile sunt mai complicate. Există doar unele tipuri de ciocolată care întrunesc calitatea şi caracteristicile necesare. Suntem prinşi în acest joc şi, din păcate, nu văd cum să reacţionăm într-o piaţă destul de sensibilă la ultimele creşteri de preţ”, a completat Marinel Bejan.

Ce s-a întâmplat cu cacaua, ingredientul principal?

Consumul local al produselor de ciocolată este în scădere în ultimii ani, fiind influenţat de creşterile galopante ale boabelor de cacao în perioada 2024-2025, inflaţia generalizată din România, creşterea abruptă a TVA de la 9% la 21% şi scăderea puterii de cumpărare din ultimele luni. În ceea ce priveşte preţurile, studiul realizat de firma elveţiană Barry Callebaut arată că europenii din regiunea Centrală şi de Est sunt tot mai atenţi la costuri, pe fondul scumpirii în 2025 şi al instabilităţii aprovizionării cu cacao în contextul geopolitic actual. Apoi, în prima jumătate a lui 2026, piaţa mondială a boabelor de cacao a trecut printr-o perioadă extrem de volatilă. La începutul lui ianuarie, preţul era deja cu aproximativ 50% sub maximele atinse în 2025.

Pe bursa ICE Europe, se tranzacţiona la circa 4.290 de lire sterline pe tonă. Până la jumătatea lui februarie, preţul coborâse la 2.438 de lire sterline, iar pe 27 februarie a atins un minim de 2.057 de lire sterline pe tonă, cu 70% mai puţin decât în aceeaşi perioadă din 2025. Şi în euro scăderea a fost puternică: preţul de referinţă al boabelor de cacao pe ICE Europe a coborât de la 4.955 de euro pe tonă la începutul lui ianuarie la 2.418 euro pe tonă la începutul lui martie, arată un studiu realizat de Vesper, companie specializată în analiza pieţelor de materii prime alimentare.

Principalul factor care a declanşat această mişcare a fost o cerere reală mai mică. În ianuarie, se estima că se vor cumpăra 30.000-40.000 de loturi, când cumpărările efective s-au dovedit mult mai mici decât estimările, de 13.000-15.000 de loturi. Presiunea de vânzare a dus la o scădere de 35% a preţului la New York, de la maxim la minim, în doar câteva săptămâni. Cererea a fost cealaltă parte a ecuaţiei care a dus la scăderea preţurilor boabelor de cacao şi a continuat să confirme slăbiciunea pieţei.

În Europa, procesarea boabelor de cacao în trimestrul al patrulea a scăzut din 2025 cu 8,3% faţă de anul anterior, la 304.470 de tone, cel mai redus nivel anual din 2015 şi mult sub scăderea de 3% anticipată de analişti, conform Vesper. Apoi, la sfârşitul lunii iunie, exporturile de cacao din Coasta de Fildeş, unul dintre cei mai mari producători din lume, au fost cu 18% peste nivelul sezonului trecut, iar abundenţa de cacao disponibilă pe termen scurt este principalul factor care limitează creşterea preţurilor şi este de aşteptat să menţină preţurile sub presiune în trimestrul al treilea din 2026, cu excepţia cazului în care condiţiile meteo vor schimba situaţia. Chiar şi cu preţuri mai mici la cacao, datele Nielsen din primăvară arătau că volumele de produse din ciocolată vândute în Europa continuau să fie cu cel puţin 6% mai mici decât în aceeaşi perioadă a anului anterior.

În acelaşi timp, preţurile medii au crescut cu două cifre, pe măsură ce cacaua s-a scumpit în anii anteriori, lucru care se reflectă în contractele de achiziţie încheiate de producători. Şi cea mai mare îngrijorare este că o parte din cererea pierdută s-ar putea să nu mai revină. În ansamblu, cacaua a fost ingredientul care a generat cele mai mari fluctuaţii de cost în prima jumătate a anului, în timp ce zahărul, lactatele şi uleiurile, de asemenea ingrediente componente ale ciocolatei, au avut o evoluţie mai stabilă. Totuşi, studiul Callebaut arată că consumatorii nu caută doar un preţ bun. Sunt dispuşi să plătească atunci când un produs le oferă ceva în plus: ingrediente de calitate, gust, dar şi o legătură cu tradiţia, copilăria sau experienţe noi. 

De exemplu, Vlad Niculescu, fondatorul brandului Boem Atelier, a spus că se continuă tendinţa de a căuta produse curate, lucrate atent şi în detaliu, uneori cu combinaţii mai neobişnuite. „Oamenii sunt curioşi să descopere gusturi noi şi caută tot felul de umpluturi neconvenţionale. Însă am observat aceeaşi fascinaţie şi când gustă dintr-o ciocolată realizată direct din boabe, fără alte arome, doar cu boabe de cacao şi nectar de cocos şi simt aromele din ciocolată şi pur şi simplu nu le vine să creadă că aceste arome provin doar din boabe”, a spus Octavian Petruţ, fondator al brandului Kestar.

Momentele mici încep iar să conteze

Studiul Callebaut arată că 84% dintre consumatorii din Europa Centrală şi de Est vor să sărbătorească realizări mai mici din viaţa lor, cum ar fi succesele profesionale, alături de prieteni şi familie. Această tendinţă denumită „minorstones” se observă şi în piaţa ciocolatei artizanale. Mai exact, consumatorii redefinesc sensul sărbătoririi prin lărgirea sferei sale. Marile etape tradiţionale ale vieţii, cum ar fi căsătoria sau naşterea copiilor, nu mai sunt singurele aflate în prim-plan, ci oamenii caută ocazii alternative pentru întâlniri sociale. Aşa că o promovare la birou sau poate un examen pe care l-ai dat şi la care te-ai descurcat bine, este un moment în care ar trebui să sărbătoreşti şi răsfăţul e „asigurat” de ciocolată. „Chiar şi în România, oamenii nu mai cumpără ciocolată doar pentru ocazii speciale, ci şi pentru momentele mici din viaţa de zi cu zi – o pauză de cafea, un final de zi sau o mică recompensă personală. Noi răspundem acestei tendinţe prin produse atent dozate, praline si alte produse din ciocolata individuale sau colecţii mici, care transformă un moment obişnuit într-un moment de răsfăţ”, a spus managerul Chocofashion. De asemenea, Vlad Niculescu, fondatorul Boem, a menţioanat că este o uşoară dorinţă a oamenilor de a-şi crea propriile momente frumoase, dar în România ciocolata încă rămâne un produs, mai degrabă, de cumpărat pentru a fi oferit cadou decât pentru consum propriu.

Pe de altă parte, Marinel Bejan a observat la Damarin o schimbare de atitudine. El a afirmat că este acum ciocolata de calitate este un lux accesibil şi un moment de răsfăţ, iar oamenii încep să îşi ofere cinci minute pentru a savura ciocolata în tihnă şi, din 2026, a observat că au vrut să îşi ofere chiar lor un cadou şi nu altora. Octavian Petruţ, fondator şi ciocolatier Kestar, este de părere că oamenii încep să privească lucrurile şi altfel. În ceea ce priveşte producţia de ciocolată artizanală, el consideră că luxul este gustul în sine şi nu preţul, pentru că pe piaţă există multe variante de ciocolată comercială şi, totuşi, pare că au acelaşi gust: dulce, dar fără a se remarca ceva în mod deosebit. Şi atunci apare întrebarea: mâncăm ciocolată sau zahăr? „Şi, considerând că luxul constă în gust, putem avea momente de lux fără prea mult efort. Trebuie doar să fim atenţi atunci când alegem ce vrem să consumăm.”

Hyper-local chocolate

Pentru consumatori, legătura cu tradiţia şi identitatea culturală devine tot mai importantă, iar interesul pentru produse locale, regionale şi de sezon este în creştere. Potrivit studiului menţionat anterior, 88% dintre consumatori caută produse de cofetărie cu ciocolată care sunt legate de moştenirea sau identitatea culturală. Un exemplu vine din Polonia, unde o brioşă cu afine albe a devenit un produs premium, pentru care oamenii sunt dispuşi să plătească de trei ori mai mult. „Produsele hiperlocale devin tot mai interesante pentru public. Ingredientele specifice unei regiuni sau unei ţări adaugă autenticitate şi poveste produsului.

Am observat că oamenii sunt curioşi să descopere combinaţii care includ ingrediente locale, mai ales atunci când acestea sunt integrate într-un mod creativ în ciocolată. Un exemplu a fost pralina cu caisă şi busuioc”, a explicat Ştefan Negoiţă. Reprezentantul Kestar a adăugat că, din experienţa sa, produsele ultralocale sunt „vânate” mai mult de turişti. „Eu sunt de părere că cel mai bun mod de a potenţa aromele ingredientelor locale este de a face un pairing excepţional între ingredientul ales şi o ciocolată. Să luăm ca exemplu o pralină cu o umplutură dintr-un ingredient local cu gust interesant: poate să fie îmbrăcată într-o ciocolată care nu se remarcă neapărat în vreun fel sau poate fi îmbrăcată într-o ciocolată aromată care să completeze gustul ingredientului respectiv şi atunci gândiţi-vă ce explozie de arome s-ar crea. Ciocolata nu trebuie să fie doar ambalajul care ţine umplutura în loc.

Trebuie să facă parte din poveste. Tocmai de aceea am lansat gama de ciocolată cuvertură direct din boabe de cacao, cu origini diferite, profile de aromă diferite şi complexe”, a precizat el.  La fel, Vlad Niculescu, a spus că este o uşoară creştere de interes pe acest segment în România, dar timid. Şi fondatorul Damarin a adăugat că există cerere pentru astfel de produse, chiar dacă aceasta este încă modestă.

Dulce, dar nu prea

Consumul de ciocolată şi dulciuri fără zahăr sau cu un conţinut redus de zaharuri a devenit una dintre cele mai puternice tendinţe din Europa Centrală şi de Est. Oamenii sunt din ce în ce mai atenţi la modul în care zahărul şi alimentele ultraprocesate le afectează sănătatea. Această schimbare se vede clar şi în preferinţele globale, care înclină tot mai mult spre deserturi mai complexe şi mai puţin dulci. Aproape jumătate dintre cumpărători (49%) consideră că o listă scurtă de ingrediente este un criteriu esenţial atunci când aleg o ciocolată, potrivit studiului Barry Callebaut. „Observ că se pune din ce în ce mai mult accent pe alimentele mai sănătoase şi ciocolata nu face excepţie. Oamenii sunt mai atenţi la consumul de zahăr, la ingredientele de calitate şi la produsele artizanale făcute cu grijă”, a subliniat Marinel Bejan, fondatorul Damarin. În cazul său, schimbările au început să apară de câţiva ani, atât în producţia de ciocolată artizanală, cât şi în cea de prăjituri sau îngheţată. Reţetele conţin mai puţin zahăr şi ingrediente locale şi de sezon. Potrivit lui, diferenţele dintre un desert creat astăzi şi acelaşi desert realizat în urmă cu 15 ani ar fi atât de mari, încât cel vechi ar fi dificil de consumat după standardele actuale.  Şi reprezentantul Chocofashion a spus că în România mulţi clienţi caută ciocolată cu un procent mai mare de cacao sau variante cu mai puţin zahăr. În acelaşi timp, oamenii preferă să consume porţii mai mici, dar de calitate foarte bună, ceea ce transformă ciocolata într-un moment de răsfăţ conştient. „Observ de la an la an mai mult interes pentru variante mai sănătoase şi eu de la început am mers pe trendul acesta, pentru că de la primele ciocolate am folosit nectar granulat din flori de cocos pentru a îndulci produsele. Am chiar şi o gamă de creme tartinabile, tot aşa îndulcite, iar una dintre ele, cea cu alune de pădure, este îndulcită doar cu pastă de curmale. Intenţia mea era să o fac 100% alune de pădure, doar că nu puteam să o mănânc cu linguriţa, îi lipsea ceva. Şi pot spune că am fost surprins când am văzut cât de mare este cererea pentru cacao ceremonială, adică ciocolată realizată din 100% boabe de cacao, care a fost cea mai cerută atât ca băutură, cât şi pentru acasă”, a menţionat Octavian Petruţ – fondator şi ciocolatier la Kestar. Totuşi, a precizat că, conform legislaţiei europene, ciocolata, dacă nu conţine zahăr, nu se poate numi ciocolată. Zahărul este unul dintre principalele ingrediente din ciocolată, iar, potrivit studiului Vesper, piaţa zahărului a avut o ofertă suficientă în prima jumătate a lui 2026, ceea ce a ţinut preţurile la un nivel relativ mic. Sezonul 2025/2026 s-a încheiat cu un surplus global estimat la 2,2 milioane de tone, chiar dacă în Europa oferta a fost mai mică, iar importurile au contat. Şi piaţa siropului de glucoză şi a dextrozei a avut o oferta suficientă, ceea ce a limitat creşterea preţurilor şi a ţinut sub control preţul ciocolatei.

Dincolo de aparenţe

Vlad Niculescu, producătorul ciocolatei Boem, a spus că există o cerere tot mai mare pentru produse cu mai puţin zahăr, dar că acestea trebuie să aibă în continuare un aspect atractiv şi un gust bun. „Designul produselor şi prezentarea lor au devenit foarte importante. Formele interesante, culorile sau ambalajele elegante atrag atenţia şi contribuie la experienţa generală. În acelaşi timp, credem că estetica trebuie să fie susţinută de gust. Aspectul spectaculos atrage clientul, dar calitatea produsului îl face să revină”, a spus Ştefan Negoiţă, managerul Chocofashion. La rândul său, Octavian Petruţ, fondator şi ciocolatier la Kestar, a spus că este foarte important ca produsele să arate bine. Sunt clienţi care spun clar că ei cumpără cu ochii şi frumosul atrage. Este un adevăr universal valabil. El a obţinut şi două premii de design la Academy of Chocolate din Marea Britanie pentru conceptul ambalajelor tabletelor de ciocolată, după ce a reintrodus boaba de cacao în ciocolată. Oamenii au nevoie de acel ceva în plus, astfel că 47% dintre consumatori sunt atraşi de produsele din ciocolată care au o textură surprinzătoare sau neaşteptată, conform studiului Callebaut şi WGSN. De asemenea, 41% dintre consumatori consideră interesante sortimentele de ciocolată care îmbină aromele dulci şi cele sărate. Astfel, micii producători de ciocolată trebuie să depăşească barierele „instagramabile” şi să ofere experienţe inedite care să trezească entuziasm şi să sfideze aşteptările şi când vine vorba de gust, nu doar de aspect.

Puţin context

În multe ţări europene, ciocolata artizanală este un segment mult mai dezvoltat decât în România, unde piaţa este încă la început. În ultimii ani însă, tot mai mulţi antreprenori locali au început să îşi facă loc în acest domeniu. Nume precum Poem, Damarin, Chantia, Răzvan Idicel, Ingres, Marsepe, Choco van Nis şi MURI au devenit cunoscute pe piaţa locală, alături de alţi mici producători care, potrivit celor mai recente estimări, au ajuns să deţină împreună circa 5-10% din piaţa ciocolatei. În total, vorbim de circa 100 de mici artizani. Unul dintre evenimentele care îşi propun să promoveze acest segment este Chocolate Saga, târg care reuneşte producători autohtoni de ciocolată premium, dar şi antreprenori din zone conexe, precum cosmetice pe bază de cacao, îngheţată artizanală şi vinuri cu ciocolată. Piaţa totală a produselor din ciocolată din România este estimată de Euromonitor la aproximativ 810 milioane de euro în 2025. Pentru 2026, analiştii companiei estimează o creştere de 1,5% în valoare, însă, în volum, categoria ar urma să înregistreze o scădere de 3,5% faţă de anul anterior. Piaţa de ciocolată din România este dominată de producători şi branduri internaţionale şi locale mari. Kandia Dulce este cel mai mare producător local de ciocolată, în timp ce pe piaţa românească sunt prezente şi grupuri precum Mondelez, care are o fabrică la Clinceni (jud. Ilfov), Nestlé şi Mars, care nu produc la nivel naţional, ci au doar desfacere.