Cea mai mare fabrică IKEA din lume, ascunsă într-un orăşel cu doar 7.000 de locuitori din Polonia
Un miros puternic de lemn prelucrat, lac şi adeziv, zgomotul constant al utilajelor şi sute de paleţi încărcaţi cu plăci de mobilier, pregătite să plece spre magazinele din întreaga lume – aşa arată, din interior, cea mai mare fabrică IKEA, aflată în Zbąszynek, un mic oraş din vestul Poloniei ce numără aproximativ 7.000 de locuitori. Aici, în spatele unor linii de producţie puternic automatizate, iau naştere piesele de mobilier IKEA, inclusiv cele din două dintre gamele cunoscute şi cumpărate de români: EKET şi KALLAX.
Primul lucru pe care îl simţi când păşeşti într-una dintre fabricile IKEA Industry din Zbąszynek este mirosul. Un amestec puternic de PAL proaspăt prelucrat, lac şi adezivi, care te însoţeşte de-a lungul halelor imense. Apoi vine zgomotul utilajelor, care funcţionează aproape neîntrerupt, în timp ce benzile transportoare mută plăcile de mobilier dintr-o etapă a procesului de producţie în alta.
Privirea se opreşte asupra şirurilor de paleţi pe care sunt aşezate, una peste alta, sute de plăci de PAL. Unele sunt încă în forma în care au ieşit de pe liniile de prelucrare, altele sunt deja finisate, ambalate în folie protectoare, etichetate şi pregătite pentru expediere.
În faţa lor, câteva etajere, comode, măsuţe, dulapuri şi corpuri suspendate sunt expuse ca într-un mic showroom improvizat în mijlocul fabricii. Sunt produsele pe care le recunoşti din magazinele IKEA, doar că aici le vezi într-un cu totul alt decor, înconjurate de utilaje industriale şi materii prime. În scurt timp, şi plăcile stivuite pe paleţii din spatele lor vor deveni piese de mobilier asemănătoare, care vor porni spre magazine şi, mai departe, spre locuinţele cumpărătorilor.
La Zbąszynek, IKEA produce mobilier şi componente de peste trei decenii. Complexul industrial se întinde pe mai mult de un milion de metri pătraţi, spun reprezentanţii grupului, şi include patru fabrici în care lucrează aproximativ 3.400 de oameni. Anul trecut, de aici au ieşit circa 45 de milioane de produse, din 31 de familii diferite de mobilier, iar aproape 24.000 de camioane au plecat încărcate cu produse finite. Aproximativ 97% din producţie este destinată exportului.
Dar de ce a ales grupul să dezvolte cea mai mare fabrică într-un oraş precum Zbąszynek, unde trăiesc circa 7.000 de oameni? „În 1992, când IKEA a decis să investească în această unitate, se căutau competenţe, iar aici exista o asociaţie care se specializase în producţia de mobilier de mulţi ani. Aşadar, competenţele existau deja aici. Iar IKEA a decis să nu pornească de la zero, ci să investească acolo unde existau competenţele. Aşa că aceasta a fost prima alegere. După război, aici au locuit tâmplari. Aşadar, povestea începe de foarte devreme”, povesteşte Piotr Filipiak, general manager al IKEA Industry Zbąszynek.
Complexul industrial IKEA din Zbąszynek, afirmă el, este cel mai mare angajator local şi are un rol-cheie în comunitate. „Multe companii locale cresc odată cu IKEA. Influenţa asupra tinerilor şi atractivitatea angajatorului sunt factori care au contribuit la menţinerea resursei umane”, punctează directorul general al unităţii de producţie. Totodată, decizia de a deschide iniţial fabrica aici, mai adaugă tot el, s-a bazat şi pe facilităţile logistice pe care le are zona. Filipiak menţionează că în apropiere de Zbąszynek există o linie feroviară principală.

EKET, o fabrică unde tehnologia este actorul principal
Prima oprire este fabrica în care se produce gama EKET, cunoscută pentru corpurile de depozitare modulare, care pot fi combinate în diferite configuraţii, în funcţie de spaţiul şi nevoile fiecăruia. Deschisă în 2018, fabrica este un exemplu al felului în care automatizarea a schimbat industria mobilei. Deşi halele sunt uriaşe, iar liniile de producţie sunt în continuă mişcare, în multe dintre zone vezi surprinzător de puţini oameni. Utilajele sunt cele care fac cea mai mare parte din muncă. Plăcile sunt transportate automat pe benzile de producţie, trec prin diferite etape de prelucrare, iar apoi sunt direcţionate către zonele de ambalare. Mişcările precise şi repetitive sunt coordonate de sisteme care permit procesarea unor volume mari de produse.
Oamenii sunt prezenţi, dar rolul lor este diferit de cel pe care l-ai asocia, la prima vedere, cu o fabrică de mobilă. În loc să taie sau să asambleze manual fiecare piesă, mulţi supraveghează echipamentele, monitorizează procesele ori conduc vehiculele industriale care transportă paleţii între diferitele zone ale fabricii. „Automatizarea şi noile tehnologii nu au generat concedieri în această fabrică. Nu s-au înregistrat reduceri de personal în contextul creşterii automatizării, iar competenţele operatorilor şi cele tehnice – automatizări, electromecanică, tehnologia operaţională – sunt esenţiale pentru viitor. Investim constant în pregătirea angajaţilor, inclusiv prin programe de colaborare cu universităţi locale”, spune Piotr Filipiak. Există însă şi operaţiuni în care intervenţia umană rămâne esenţială. Una dintre ele este ambalarea pieselor mici din gama EKET. Aici, angajaţii aşază manual componentele în cutii, verifică modul în care sunt poziţionate şi pregătesc coletele pentru următoarea etapă.
Pe masa de lucru ajung plăci mici, albe sau colorate, care sunt grupate şi introduse în ambalajele din carton. Odată închise, cutiile sunt aşezate pe banda transportoare şi îşi continuă singure traseul spre zona de înfoliere şi etichetare. Este unul dintre puţinele locuri din fabrică în care ritmul de lucru este dat şi de mişcările mâinilor, nu doar de viteza utilajelor. La finalul liniei, coletele sunt grupate pe paleţi, învelite în folie de protecţie şi pregătite pentru transport. Din acel moment, corpurile de mobilier care au trecut prin zeci de operaţiuni industriale sunt gata să pornească spre magazine.


În magazine, vezi o etajeră albă, cu patru compartimente, sau un mic dulap colorat pe care îl poţi combina cu alte corpuri. În fabrică, vezi miile de plăci din care sunt construite, maşinile care le prelucrează, oamenii care supraveghează producţia şi coletele care înaintează unul după altul pe benzile transportoare.
Următoarea oprire: fabrica KALLAX
A doua fabrică din complexul industrial IKEA, cea dedicată gamei KALLAX, te întâmpină cu un decor asemănător. Principala diferenţă dintre cele două sisteme populare de la IKEA este structura: KALLAX are o structură fixă sub formă de grilă (rafturi unite), în timp ce EKET este un sistem complet modular, format din cuburi şi corpuri individuale care pot fi combinate, stivuite sau suspendate separat. Mirosul puternic de lipici, lac şi lemn se simte şi aici, imediat ce păşeşti în zona de producţie. Halele sunt străbătute de benzi transportoare şi utilaje care taie, prelucrează, acoperă şi asamblează diferitele componente ale mobilierului. Pe paleţi sunt stivuite plăci mari, unele în culoarea naturală a materialului lemnos, altele deja acoperite cu finisaje albe, negre sau cu aspect de lemn. Sunt aşezate în teancuri perfect aliniate, atât de înalte încât, în anumite zone, formează adevărate culoare între care se deplasează angajaţii şi echipamentele de transport. Unul dintre cele mai interesante detalii apare atunci când priveşti o placă din interior, înainte ca aceasta să fie complet finisată. Deşi la exterior seamănă cu o placă masivă, structura sa este cu totul diferită: între două straturi subţiri de material lemnos se află un miez din hârtie dispusă sub forma unui fagure. „Această construcţie permite obţinerea unor piese de mobilier cu volum mare, dar cu o greutate relativ redusă şi cu un consum mai mic de material. Este una dintre soluţiile tehnice care ne ajută să producem mobilier accesibil, uşor de transportat şi de manevrat”, explică reprezentanţii IKEA. Plăcile trec prin operaţiuni de tăiere, aplicare a materialelor de finisaj şi cantuire, pentru ca marginile să capete aspectul uniform pe care îl vedem la produsul final. Este o imagine mai puţin cunoscută a industriei mobilei: în spatele unei etajere aparent simple se află o succesiune de operaţiuni tehnice, verificări şi reguli de calitate.
Laboratorul în care mobilierul este pus la încercare
După vizita în cele două fabrici, traseul continuă la IKEA Manufacturing Development Center, centrul de dezvoltare şi testare al IKEA Industry. Este singurul laborator de acest tip din cadrul diviziei industriale a companiei, menţionează reprezentanţii grupului, iar aici produsele sunt verificate în condiţii care încearcă să reproducă situaţiile prin care ar putea trece în locuinţele clienţilor. Dacă în fabrici zgomotul utilajelor şi mirosul de lemn prelucrat domină atmosfera, aici atenţia se mută de la viteza producţiei la rezistenţa şi funcţionalitatea obiectelor. Diferite echipamente şi instalaţii sunt folosite pentru a verifica felul în care mobilierul reacţionează la greutate, solicitări repetate sau temperaturi ridicate.
În laborator există şi cinci camere climatice, în care condiţiile de mediu pot fi controlate pentru a observa comportamentul materialelor şi al produselor finite. Mobilierul poate fi expus timp îndelungat la temperaturi diferite de cele obişnuite, pentru a verifica dacă apar deformări sau alte modificări. De exemplu, unele paturi sunt testate timp de patru săptămâni într-o cameră în care temperatura ajunge la 28 de grade Celsius, în condiţii de umiditate ridicată. În alte teste, etajerele KALLAX sunt încărcate cu greutăţi, pentru a verifica rezistenţa rafturilor. Printre scenariile evaluate se numără şi situaţiile cotidiene, precum contactul accidental al suprafeţei unei mese cu apa. Centrul are şi un rol în îmbunătăţirea proceselor de fabricaţie. Înainte ca o piesă de mobilier să ajungă pe liniile de producţie în volume mari, sunt analizate materialele, dimensiunile, sistemele de îmbinare şi posibilitatea de a produce eficient fiecare componentă. O parte tot mai importantă din această muncă se desfăşoară digital. Modelele virtuale permit verificarea unor caracteristici ale produselor înainte de realizarea prototipurilor fizice, reducând timpul necesar dezvoltării şi numărul modificărilor care trebuie făcute ulterior.

De la o fabrică aflată într-un mic oraş din Polonia, în milioane de locuinţe
Privite din exterior, o etajeră sau un dulap de la IKEA pot părea obiecte simple de mobilier. În spatele acestor produse se află însă o industrie uriaşă, în care fiecare centimetru de material, fiecare etapă de producţie şi fiecare secundă petrecută pe linia de fabricaţie contează. La Zbąszynek, potrivit lui Piotr Filipiak IKEA pregăteşte şi o nouă investiţie. „Va fi o investiţie de aproximativ 70 de milioane de euro într-o fabrică destinată producerii de plăci subţiri din materiale reciclate provenite de la alte unităţi de producţie din Polonia. Noua unitate ar urma să devină operaţională la sfârşitul anului 2027”, mai spune el.
Pentru fabricile existente, una dintre direcţiile importante rămâne eficienţa, atât în utilizarea materialelor, cât şi a energiei. Complexul industrial din Zbąszynek îşi acoperă aproximativ 15% din necesarul energetic prin propriile instalaţii solare, iar consumul utilajelor este monitorizat pentru a evita funcţionarea inutilă a acestora. La finalul vizitei, imaginea care rămâne este cea a contrastului dintre simplitatea mobilierului şi complexitatea procesului din spatele lui. În magazine, vezi o etajeră albă, cu patru compartimente, sau un mic dulap colorat pe care îl poţi combina cu alte corpuri. În fabrică, vezi miile de plăci din care sunt construite, maşinile care le prelucrează, oamenii care supraveghează producţia şi coletele care înaintează unul după altul pe benzile transportoare.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro










