Peste 58 de milioane de tone de deşeuri alimentare sunt generate anual în Uniunea Europeană, echivalentul a circa 129 de kilograme pentru fiecare locuitor. În acelaşi timp, seceta şi temperaturile extreme pun presiune pe producţia agricolă, iar scumpirea alimentelor loveşte mai ales gospodăriile cu venituri reduse. Esteban Arriaga Miranda, CEO al Federaţiei Europene a Băncilor pentru Alimente (FEBA), vorbeşte despre un sistem în care Europa nu mai poate privi separat producţia de hrană, risipa alimentară şi accesul populaţiei la alimente.

Seceta începe să schimbe agricultura europeană, iar efectele nu se văd doar în câmp, ci se transmit către procesatori, retaileri şi, în final, către consumatori. În 2025, seceta severă a afectat o suprafaţă estimată la 927.648 de kilometri pătraţi în Europa, cu efecte puternice în regiunile sud-estice şi atlantice. Potrivit Agenţiei Europene de Mediu, citată de FEBA, riscurile generate de căldură şi secetă pentru producţia agricolă au ajuns deja la un nivel critic în sudul Europei, iar Europa Centrală este, la rândul său, expusă.

„Impactul asupra producţiei devine tot mai direct, afectând randamentele agricole, calitatea şi stabilitatea aprovizionării”, spune Esteban Arriaga Miranda, CEO al Federaţiei Europene a Băncilor pentru Alimente. O producţie mai mică sau mai puţin predictibilă înseamnă şi cantităţi mai greu de anticipat pentru procesatori, în timp ce distribuitorii şi comercianţii se pot confrunta cu schimbări de disponibilitate, calitate şi costuri. Efectele diferă în funcţie de produs şi de piaţă, dar presiunea climatică poate ajunge în cele din urmă şi în preţ. O cercetare a Băncii Centrale Europene citată de FEBA estimează, de exemplu, că temperaturile extreme din vara anului 2022 au adăugat aproximativ 0,7 puncte procentuale la inflaţia preţurilor alimentelor în Europa. Pentru familiile cu venituri mici, scumpirea alimentelor se suprapune peste costurile cu locuinţa şi energia. Cum aceste gospodării alocă deja o parte mai mare din venit nevoilor de bază, ajustarea bugetului ajunge deseori să se facă inclusiv prin reducerea cheltuielilor pentru mâncare. „Atunci când preţurile cresc, gospodăriile sunt adesea obligate să facă alegeri imposibile: să reducă nivelul de calitate sau diversitatea alimentelor, să sară peste mese ori să diminueze alte cheltuieli esenţiale”, spune CEO-ul FEBA.

58 de milioane de tone de deşeuri alimentare sunt generate anual în Uniunea Europeană

129 kg de deşeuri alimentare revin anual, în medie, fiecărui locuitor al UE

861.000 de tone de alimente au fost redistribuite de reţeaua FEBA în 2025

927.648 km² au fost afectaţi de seceta severă în Europa în 2025

În aceste condiţii, băncile pentru alimente se pot confrunta simultan cu o cerere mai mare din partea populaţiei şi cu modificări ale cantităţilor şi tipurilor de surplus disponibile pentru redistribuire. În 2025, membrii FEBA din 28 de ţări au redistribuit aproximativ 860.000 de tone de alimente şi au sprijinit peste 13 milioane de persoane. Sursele din care provin aceste alimente încep însă să se schimbe. Mai mulţi membri ai federaţiei raportează o reducere a surplusului provenit din retail, pe măsură ce comercianţii devin mai eficienţi în estimarea cererii, gestionarea stocurilor şi aplicarea reducerilor. Pentru băncile pentru alimente, asta înseamnă că relaţiile directe cu fermierii şi producătorii devin tot mai importante. „Într-un moment în care schimbările climatice sporesc presiunea asupra producţiei agricole şi a securităţii alimentare, nu ne putem permite să lăsăm nerecoltate culturi sigure şi comestibile sau să permitem ca alimentele nutritive deja produse să fie irosite”, spune Esteban Arriaga Miranda. Miza nu este doar cantitatea de mâncare care ajunge la gunoi. Odată cu ea sunt pierdute şi resursele folosite pentru producţie. La nivelul Uniunii Europene sunt generate anual peste 58 de milioane de tone de deşeuri alimentare, adică aproximativ 129 de kilograme pe locuitor.

Pur şi simplu nu ne putem permite să risipim alimente deja produse sau să lăsăm pe câmp recolte sigure şi comestibile

Esteban Arriaga Miranda, CEO, Federaţia Europeană a Băncilor pentru Alimente (FEBA)

„În spatele acestor cifre se află apă, energie, terenuri agricole, muncă şi investiţii care nu şi-au îndeplinit scopul pentru care au fost folosite”, spune CEO-ul FEBA. Un exemplu din Spania arată cât de mare poate fi componenta de apă din această risipă. Un studiu privind Banca pentru Alimente din Navarra a constatat că, în 2018, organizaţia a împiedicat risipirea a aproximativ 2.700 de tone de alimente comestibile. Cercetătorii au estimat că intervenţia a permis evitarea utilizării a peste 3,2 milioane de metri cubi de apă dulce, comparativ cu scenariul în care banca pentru alimente nu ar fi intervenit, calculul luând în considerare inclusiv apa necesară pentru producerea alimentelor care le-ar fi înlocuit. La nivel european, potenţialul este mult mai mare. Un studiu din 2023 estimează că înjumătăţirea pierderilor şi a risipei alimentare în Europa până în 2030 ar putea economisi aproximativ 4,6 miliarde de metri cubi de apă din râuri, lacuri şi surse subterane de-a lungul lanţurilor de aprovizionare. „Mesajul este clar: prevenirea risipei alimentare înseamnă şi reducerea presiunii inutile asupra resurselor de apă”, spune Arriaga Miranda. Pentru FEBA, prevenirea risipei trebuie să rămână prima opţiune. Atunci când surplusul nu poate fi însă evitat şi alimentele sunt sigure pentru consum, ele ar trebui redistribuite către oameni, înainte să devină deşeuri. Federaţia vrea să ducă volumul alimentelor redistribuite prin reţeaua sa la un milion de tone anual până în 2030 şi să ajungă la 15 milioane de persoane. Pentru atingerea acestei ţinte sunt necesare însă investiţii în transport, depozitare, procesare şi personal, dar şi parteneriate pe termen lung cu companiile din industria alimentară. „Europa are ocazia de a transforma o sursă costisitoare de risipă într-un sistem mai circular, mai rezilient şi mai valoros pentru societate”, spune CEO-ul FEBA. În acelaşi timp, companiile ar trebui să trateze gestionarea surplusului ca pe o activitate curentă, nu doar ca pe o iniţiativă punctuală. Asta presupune identificarea mai rapidă a produselor care nu mai pot fi comercializate, măsurarea cantităţilor şi construirea unor relaţii stabile cu organizaţiile care le pot prelua şi redistribui. „Parteneriatele pentru donarea alimentelor nu ar trebui tratate ca activităţi ocazionale de responsabilitate socială corporativă, ci ca parte a unei abordări structurate privind gestionarea responsabilă a surplusului”, spune Arriaga Miranda. Această infrastructură devine cu atât mai importantă în perioadele de criză. Depozitele, transportul frigorific, vehiculele, capacităţile de procesare, sistemele digitale şi personalul calificat sunt necesare pentru ca surplusul să poată fi preluat într-un timp suficient de scurt pentru a mai putea fi consumat. „Trebuie să trecem de la cooperarea reactivă din timpul crizelor la parteneriate permanente şi structurate”, spune CEO-ul FEBA. Guvernele ar trebui, în opinia sa, să includă organizaţiile care recuperează alimente în planurile de pregătire şi răspuns la crize, iar companiile să dezvolte parteneriate operaţionale pe termen lung cu acestea. În prezent, politica agricolă, protecţia socială, gestionarea resurselor de apă, clima şi combaterea risipei sunt încă administrate în mare parte prin instrumente şi surse de finanţare diferite. FEBA susţine că legăturile dintre ele trebuie să devină mai clare inclusiv în viitoarea Politică Agricolă Comună. Federaţia propune, printre altele, sprijinirea recuperării, sortării, depozitării, ambalării şi transportului surplusului agricol comestibil, astfel încât produsele care nu intră în circuitul comercial obişnuit să poată ajunge la consumatori. „Pur şi simplu nu ne putem permite să risipim alimente deja produse sau să lăsăm pe câmp recolte sigure şi comestibile”, spune Esteban Arriaga Miranda. Pentru şeful FEBA, securitatea alimentară nu se termină, aşadar, la poarta fermei. „Securitatea alimentară nu poate fi înţeleasă doar prin prisma producţiei agricole şi a disponibilităţii alimentelor. Ea trebuie să includă şi accesul la alimente, distribuţia lor şi capacitatea noastră de a valorifica în cel mai eficient mod posibil ceea ce producem.”

Paradoxul România: producţia agricolă este tot mai expusă fenomenelor meteo extreme, dar alimentele comestibile continuă să fie risipite

România resimte aceeaşi dublă presiune despre care vorbeşte FEBA la nivel european: agricultura este tot mai expusă secetei, valurilor de căldură, inundaţiilor şi altor fenomene meteo extreme, în timp ce costurile cu energia, transportul şi producţia pun presiune suplimentară pe întregul lanţ alimentar. Efectele se văd în special în producţia de cereale, legume şi fructe, explică Elena Dinu, director advocacy şi dezvoltare în cadrul Federaţiei Băncilor pentru Alimente din România. Aceste evoluţii nu înseamnă neapărat că România se confruntă imediat cu o lipsă de alimente, însă pot afecta stabilitatea aprovizionării şi, mai ales, preţul la care acestea ajung la consumatori. „Pentru gospodăriile vulnerabile, preţurile mai mari la alimente înseamnă un acces mai redus la hrană nutritivă şi un risc mai mare de insecuritate alimentară. Asistăm la o situaţie paradoxală: în timp ce producţia de alimente se confruntă cu provocări tot mai mari, o cantitate semnificativă de alimente comestibile continuă să fie pierdută sau risipită de-a lungul lanţului alimentar”, spune Elena Dinu. România a făcut progrese în ultimul deceniu în ceea ce priveşte cadrul legislativ pentru donarea alimentelor şi dezvoltarea reţelei de bănci pentru alimente şi organizaţii caritabile, însă surplusul alimentar nu ajunge încă suficient de uşor de la companii către comunităţile care au nevoie de el. Printre principalele obstacole se numără problemele logistice legate de depozitarea, transportul şi manipularea produselor donate, nivelul încă insuficient de informare al unor operatori din industria alimentară cu privire la procedurile şi cerinţele legale pentru donaţii, dar şi dezvoltarea inegală a infrastructurii de redistribuire la nivel regional. „Ceea ce am învăţat este că donarea de alimente nu se poate baza doar pe bunăvoinţă. Este nevoie de sisteme profesioniste, parteneriate puternice, date fiabile şi procese predictibile”, adaugă reprezentanta Federaţiei Băncilor pentru Alimente din România. O parte dintre soluţii se află chiar în interiorul companiilor. Producătorii pot reduce surplusurile printr-o estimare mai bună a cererii, gestionarea stocurilor şi planificarea producţiei, în timp ce retailerii pot utiliza mai mult preţurile dinamice pentru produsele care se apropie de data expirării şi pot dezvolta parteneriate stabile cu băncile pentru alimente. Miza depăşeşte însă cantitatea de hrană care ajunge sau nu la gunoi. Fiecare kilogram de alimente risipit înseamnă şi apă, energie, teren agricol şi muncă folosite pentru un produs care nu a mai ajuns să fie consumat. „Prevenirea trebuie să fie întotdeauna pe primul loc, dar atunci când surplusul alimentar este sigur şi comestibil, redistribuirea pentru consum uman este cel mai bun rezultat posibil. Prin prevenirea risipei şi maximizarea redistribuirii, România poate reduce în acelaşi timp impactul asupra mediului, poate utiliza mai eficient resursele şi poate consolida securitatea alimentară pentru comunităţile vulnerabile”, spune Elena Dinu. Pentru România, următoarea etapă nu mai ţine, aşadar, de demonstrarea dimensiunii problemei, ci de capacitatea de a construi infrastructura prin care surplusul să poată fi recuperat rapid şi constant. „Provocarea nu mai este să demonstrăm că risipa alimentară este o problemă. Provocarea este să construim sistemele, parteneriatele şi infrastructura care fac posibilă prevenirea şi redistribuirea la scară largă”, concluzionează Elena Dinu.   

Ce este FEBA, Federaţia Europeană a Băncilor pentru Alimente?

► European Food Banks Federation (FEBA) este organizaţia europeană care reuneşte şi reprezintă reţelele naţionale de bănci pentru alimente.

► A fost înfiinţată în 1986 şi are sediul la Bruxelles.

► Reţeaua FEBA este prezentă în 28 de ţări europene, prin 25 de membri cu drepturi depline şi 3 membri asociaţi.

► Misiunea sa este prevenirea risipei alimentare şi combaterea insecurităţii alimentare, prin recuperarea şi redistribuirea surplusului de alimente.

► În 2025, organizaţiile din reţeaua FEBA au redistribuit aproximativ 861.000 de tone de alimente.

► Alimentele au ajuns la peste 13 milioane de persoane vulnerabile, prin intermediul organizaţiilor caritabile şi sociale partenere.

► FEBA sprijină băncile pentru alimente prin schimb de bune practici, date şi cercetare, dezvoltarea de parteneriate şi reprezentare la nivelul instituţiilor europene.

► Federaţia Băncilor pentru Alimente din România (FBAR) este membru cu drepturi depline al FEBA din noiembrie 2024.

► FEBA este o organizaţie nonprofit, nu o instituţie a Uniunii Europene şi nu are legătură cu activitatea bancară financiară.