Oraşele se cunosc adeseori după pieţele lor. Trafalgar Square în Londra, Plaza Mayor în Madrid, San Marco în Veneţia, Marienplatz în München, oraşul vechi în Praga, Piazza Navona în Roma şi alte asemenea locuri spre care ne poartă paşii ori de câte ori călătorim prin Europa. Loc de întâlnire între prieteni, de discurs politic, de revolte, de evenimente culturale, pieţele joacă un rol esenţial în viaţa urbană, ele fiind adeseori punctul central al oraşului.

Ca orice capitală întinsă şi aglomerată, Bucureştiul nu are o singură piaţă centrală, ci diferite spaţii cu ritmuri variate. Piaţa Unirii, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei - fiecare dintre ele a avut de-a lungul timpului propriul motiv de a atrage oamenii în mijlocul ei. Generaţiile vin şi trec, la fel şi modele şi forţa de a atracţie a unui loc.

Dar Piaţa Aviatorilor sau - cum a fost ea rebotezată - Charles de Gaulle? Cu ce îmbie ea turiştii şi bucureştenii? Aşezată strategic, la una dintre intrările în parcul Regele Mihai I (cunoscut încă de toată lumea ca Herăstrău), loc de intersecţie între trei mari bulevarde ce leagă puncte cheie ale Bucureştiului, Piaţa Charles de Gaulle pare un amestec de timiditate şi cochetărie, nesigură încă pe statutul ei.

Împrumutând ceva din aerul aristocratic din Primăverii, din tăcerea caselor vechi, ascunse pe străduţele din jur, din relaxarea răcoroasă din Herăstrău, Piaţa Charles de Gaulle a avut mult timp un stil indecis. Oamenii treceau pe aici în drum spre altceva.

În ultimii ani însă lucrurile s-au schimbat. Dacă faci în weekend o plimbare spre parc, nu poţi să nu remarci aglomeraţia de adulţi, copii şi biciclete de pe trotuarul umbrit dinspre Bulevardul Aviatorilor, prieteni vechi, la o bârfă matinală, sau cunoştinţe întâmplătoare care descoperă subiecte comune în drumul spre sau dinspre locurile de joacă. În timpul săptămânii dai de colegi de muncă, în pauză, parteneri şi prieteni la o întâlnire rapidă între două drumuri cu metroul, elevi de liceu cool şi gălăgioşi, turişti, localnici. Toată această forfotă are un numitor comun. Cafeaua. Tare, neagră, scurtă sau cu lapte, îndulcită, cu arome, fără, cafeaua este motiv de întâlnire, de pauză, de discuţii. Şi dacă e ceva ce nu lipseşte acestei pieţe este un loc în care să stai la o cafea.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL