♦ „În ţări precum Suedia sau Belgia, gradul de utilizare a identităţii digitale a ajuns la 80-90%. Este important pentru că vorbim despre identitate digitală şi identitate financiară, dar întotdeauna este necesară identificarea persoanelor fizice sau juridice care tranzacţionează financiar“ susţine Nic Marius Bălăceanu.

Monedele digitale nu pot funcţiona fără o identitate digitală solidă pentru că altfel ele rămân vulnerabile la fraudă şi lipsă de încredere. Pregătirea pentru lansarea euro digital şi a monedelor digitale emise de băncile centrale mută atenţia de la tehnologie la infrastructura care confirmă cine este utilizatorul din spatele fiecărei tranzacţii.

Potrivit lui Nic Marius Bălăceanu, antreprenor IT şi fondator Lendrise, indiferent de forma lor, CBDC sau euro digital, aceste monede vor avea nevoie, din 2027 dacă se vor emite, de un „paşaport“ esenţial, respectiv o identitate digitală bine construită, sigură şi reutilizabilă, capabilă să susţină un sistem financiar modern, fără fricţiuni şi cu risc minim de fraudă.

„Aici cred că multă lume consideră identitatea digitală ca fiind un fel de aplicaţie, ceea ce nu este adevărat.

Este, mai degrabă, o infrastructură. Face parte din infrastructura economică. Ţări în care acest sistem funcţionează de ceva vreme, precum Belgia sau Suedia, au făcut un lucru foarte simplu: au creat o identitate digitală reutilizabilă, iar acest lucru reduce semnificativ frauda. De aceea, în ţări precum Suedia sau Belgia, gradul de utilizare a identităţii digitale a ajuns la 80-90%. Este important pentru că vorbim despre identitate digitală şi identitate financiară, dar întotdeauna este necesară identificarea persoanelor fizice sau juridice care tranzacţionează financiar“, a explicat Nic Marius Bălăceanu în cadrul emisiunii de business ZF Live.

El susţine că, de fapt, identitatea digitală capătă cu adevărat valoare în momentul în care se utilizează de mai multe ori.

„Insist pe partea de reutilizare, pentru că, de fapt, identitatea digitală devine cu adevărat utilă la a doua şi la a n-a folosire. În România, de exemplu, sunt 32 de bănci şi 32 de soluţii diferite de identificare digitală. Ele ar trebui, într-o formă sau alta, unificate şi simplificate, mai ales că acum avem şi cărţi electronice de identitate. Chiar am verificat recent: sunt peste 1,35 milioane de astfel de cărţi emise, ceea ce reprezintă un pas foarte important. Exact acest lucru ar trebui făcut nu doar în sistemul financiar, ci peste tot. Pentru că identitatea digitală va fi unică la nivel european şi, în mod normal, dacă sunt clientul unei bănci, ar trebui să pot merge la altă bancă fără să repet procedurile de identificare specifice fiecărei instituţii.“

Nic Marius Bălăceanu a mai adăugat că există foarte multe sisteme, cel puţin 13 fiind listate la Autoritatea pentru Digitalizarea României, dar multe vin şi din afara ţării, din Europa.

„Ideea de bază este reutilizarea identităţii digitale pentru a elimina frauda, pentru a reduce fricţiunea şi pentru a creşte tracţiunea. Acest lucru ar ajuta nu doar sistemul financiar, ci şi alte domenii, precum utilităţile, unde contractele ar putea fi semnate electronic. O analogie bună este aceea că identitatea digitală ar trebui să fie la fel de transferabilă ca utilizarea unui card de debit la un ATM. Avem deja peste 1,35 milioane de cărţi electronice de identitate emise.“