Washington, dincolo de Casa Albă: puterea nu ridică vocea
Ce am înţeles despre America după câteva zile la Washington nu este despre politică, ci despre felul în care funcţionează succesul. Înainte să ajungi acolo îţi imaginezi un oraş al puterii, coloane albe, convoaie oficiale, politicieni, securitate şi mult protocol. Primele surprize sunt însă altele. Puterea nu este spectaculoasă, nu face zgomot, nu încearcă să impresioneze. Este imaginea unui oraş verde, aerisit, plin de copaci şi parcuri, o imagine a calmului.
Dacă ajungi aici pentru prima dată, după ce ai văzut New Yorkul în filme şi ai asociat America cu zgârie-nori, lumini şi agitaţie permanentă, capitala federală pare aproape reţinută. Clădirile sunt joase, străzile largi, iar centrul oraşului nu încearcă să impresioneze prin opulenţă. În afara zonelor turistice, ritmul este surprinzător de calm. Dacă ai ajuns aici pentru prima dată, este posibil să te întrebi unde este, de fapt, agitaţia pe care ai asocia-o cu centrul politic al Statelor Unite. Răspunsul vine treptat. Washington este un oraş al întâlnirilor, nu al spectacolului.
Multe dintre deciziile importante nu se iau în săli impunătoare şi nici în faţa camerelor de filmat, ci în birouri, în săli de conferinţe, în universităţi, în sediile think tank-urilor sau în firmele de consultanţă şi avocatură care gravitează în jurul administraţiei federale.
Ajungi să înţelegi că, aici, puterea nu este concentrată într-o singură instituţie. Ea este răspândită într-o reţea de oameni şi organizaţii care discută permanent, negociază, cercetează şi încearcă să influenţeze decizii.
Am ajuns aici împreună cu o delegaţie de antreprenori români veniţi la SelectUSA Investment Summit şi la o serie de întâlniri organizate în jurul programului MoonShotX. Agenda era plină. Aproape fiecare oră însemna o altă discuţie, un alt reprezentant al unui stat american, un alt consultant, un alt investitor, o altă companie interesată să explice de ce tocmai Maryland, Utah, Virginia sau Ohio ar putea deveni următoarea destinaţie pentru investiţii româneşti.
La un moment dat, prezentările au început să semene între ele. Fiecare stat avea propriile argumente. Unul vorbea despre inteligenţă artificială, altul despre apărare, altul despre producţie avansată sau logistică. Aproape toţi spuneau acelaşi lucru: „veniţi la noi, vă ajutăm”. Unii ofereau spaţii gratuite pentru birouri, alţii facilităţi fiscale, acces la universităţi sau conexiuni cu investitori.

Ghidul oficial al SelectUSA Investment Summit, punctul de plecare pentru câteva zile de întâlniri cu investitori, oficiali şi reprezentanţi ai statelor americane.
Pentru un jurnalist venit din România, acest lucru este poate mai interesant decât pare. Suntem obişnuiţi să vorbim despre America ca despre o singură piaţă. În realitate, Statele Unite funcţionează ca o competiţie permanentă între state. Fiecare îşi promovează propriile avantaje, fiecare încearcă să atragă investiţii, fiecare îşi construieşte propriul ecosistem economic. Nu există o singură Americă economică, există cincizeci.
Un alt lucru pe care l-am observat este felul în care se desfăşoară întâlnirile. În România încă avem tendinţa să începem prezentările cu istoria companiei. Cine suntem, de când existăm, câţi angajaţi avem, ce cifră de afaceri am făcut anul trecut. În Washington, aceste informaţii există, dar rămân în fundal. Întrebările apar foarte repede. Ce problemă rezolvaţi? Cât de mare este piaţa? De ce ar cumpăra cineva produsul vostru? Cum intenţionaţi să intraţi pe piaţă? Există validare? Modelul poate fi replicat? Discuţiile sunt directe, uneori incomode. Nu pentru că interlocutorii sunt lipsiţi de politeţe, ci pentru că încearcă să afle în primele minute dacă există sau nu un potenţial real de colaborare.
Mi-a rămas în minte şi un alt detaliu. Foarte puţini vorbesc despre „idei”. Lumea vorbeşte despre execuţie, despre capacitatea unei companii de a livra, despre scalare, despre parteneriate, despre risc. Aceleaşi cuvinte au apărut, aproape obsesiv, atât în discursurile oficialilor americani, cât şi în cele ale antreprenorilor români.
Poate cea mai mare surpriză nu a fost însă America, ci a fost România. În multe dintre întâlniri nu a mai fost nevoie de prezentări introductive despre cine suntem. Interlocutorii ştiau deja câteva lucruri despre economia românească. Nu foarte multe, dar suficiente cât să mute conversaţia rapid către oportunităţi concrete.

Un borcan de zacuscă Răzvan Idicel ajunge în mâinile ambasadorului României la Washington. Uneori, diplomaţia economică începe cu un produs care spune o poveste despre locul din care vii.
Unii vorbeau despre UiPath. Alţii despre energie, securitate cibernetică sau despre poziţia strategică a României în regiunea Mării Negre. Ambasadorul României la Washington sintetiza această schimbare într-o idee simplă: relaţia dintre cele două ţări nu mai are nevoie doar de proiecte, ci de anvergură. Această observaţie mi se pare importantă, având în vedere că, ani la rând, România şi-a construit discursul extern în jurul ideii că trebuie să convingă lumea că există. Astăzi, provocarea pare diferită. România există pe hartă, întrebarea este dacă firmele româneşti pot creşte suficient de mult încât să conteze într-o piaţă atât de competitivă. O altă poveste de la Washington nu despre oficiali, ci despre oamenii pe care îi vezi pe stradă, despre metrou, despre cafenelele din jurul Dupont Circle sau Farragut, despre lobby-urile hotelurilor în care vezi fondatori, consultanţi, avocaţi şi investitori schimbând cărţi de vizită.
Washingtonul este probabil unul dintre puţinele oraşe în care, la mesele din jur, auzi mai multe discuţii despre politici publice, energie, comerţ şi tehnologie decât despre bursă sau vacanţe. Într-o cafenea din apropierea Dupont Circle, două persoane discutau despre finanţarea unui proiect în domeniul energiei curate. La masa alăturată, o întâlnire părea să graviteze în jurul unei propuneri legislative.
În recepţia hotelului în care era cazată delegaţia românească, conversaţiile începeau dimineaţa devreme şi continuau târziu în noapte. Nu era greu să recunoşti cine venise pentru SelectUSA Investment Summit. Ecusoanele rămâneau la gât şi după terminarea evenimentelor, iar schimbul de cărţi de vizită părea aproape un reflex.

Reşedinţa Ambasadei României la Washington, unul dintre punctele de întâlnire ale delegaţiei româneşti în timpul vizitei din SUA.
Poate că aceasta este una dintre particularităţile Washingtonului. Nu este un oraş în care oamenii vin să încheie afaceri pe loc. Vin să înceapă relaţii. O mare parte din timpul petrecut aici este dedicată întâlnirilor din care, poate peste câteva luni sau peste câţiva ani, se va naşte un proiect comun.
În România există încă tendinţa de a evalua succesul unei delegaţii de business prin numărul contractelor semnate. În Statele Unite, impresia este că miza este alta. O întâlnire reuşită nu este neapărat cea care produce un acord imediat, ci cea care deschide uşa unei conversaţii viitoare. Într-un ecosistem atât de competitiv, încrederea se construieşte în timp. Acelaşi lucru l-am observat şi în dialogurile dintre antreprenorii români şi reprezentanţii statelor americane. Nimeni nu promitea succesul peste noapte. În schimb, aproape toţi vorbeau despre paşii necesari pentru a înţelege piaţa, despre parteneri locali, despre validarea produsului şi despre adaptarea modelului de business. Mesajul era constant: piaţa americană este mare, dar nu este uşor de cucerit.
De altfel, poate că şi verbul „a cuceri” este nepotrivit. Aproape niciun antreprenor român cu care am discutat nu vorbea despre Statele Unite ca despre o piaţă pe care trebuie să o domine. Vorbeau despre învăţare, despre testare şi despre parteneriate. Era o diferenţă de ton care spunea multe despre maturizarea mediului antreprenorial românesc. Cu câţiva ani în urmă, discursul era despre curajul de a ajunge în America, astăzi este despre cum construieşti un business sustenabil acolo.

Networking-ul continuă şi după conferinţe. La Washington, multe dintre relaţiile de business încep în cadrul unor astfel de întâlniri informale.

Antreprenorii şi reprezentanţii instituţiilor din România reuniţi la SelectUSA Investment Summit, cel mai important eveniment american dedicat atragerii investiţiilor străine.
Am avut aceeaşi impresie şi în timpul prezentărilor susţinute de companiile româneşti. Fie că veneau din energie, tehnologie, industria alimentară sau producţie, antreprenorii vorbeau mai puţin despre ceea ce au realizat până acum şi mai mult despre ceea ce încearcă să construiască în următorii ani. Aproape fiecare avea o strategie diferită de intrare pe piaţă: unii căutau distribuitori, alţii investitori, alţii o primă unitate de producţie sau un partener local care să le înţeleagă produsul. Nu exista o reţetă unică. Exista doar convingerea că piaţa americană trebuie abordată cu răbdare şi cu resurse suficiente. Poate tocmai de aceea cuvântul care a revenit cel mai des în toate întâlnirile nu a fost „inovaţie”, ci „scalare”. Diferenţa pare subtilă, dar nu este. Inovaţia înseamnă să construieşti ceva nou. Scalarea înseamnă să demonstrezi că acel ceva poate funcţiona la o dimensiune mult mai mare. În jurul acestei idei s-au învârtit aproape toate conversaţiile.
Mai există însă un lucru pe care nu îl înţelegi din prezentările oficiale şi pe care îl observi doar mergând prin oraş. Washingtonul nu transmite sentimentul unei capitale preocupate de imagine, ci este, în multe privinţe, un oraş discret. Oamenii se îmbracă sobru, restaurantele din jurul instituţiilor sunt pline la prânz şi aproape goale după-amiaza, iar ritmul oraşului se schimbă odată cu programul administraţiei. Washington pare că ştie foarte bine când începe şi când se termină ziua de lucru, iar dovada o reprezintă parcurile pline de oameni care merg cu bicicleta, joacă baseball, baschet sau aleargă.
Există şi un contrast interesant. În timp ce în jurul Casei Albe sau al Capitoliului turiştii fotografiază clădirile simbol, la doar câteva străzi distanţă oameni din zeci de ţări participă la conferinţe, negociază investiţii sau discută despre următoarele proiecte. Cele două lumi coexistă fără să se intersecteze prea mult.
Când pleci din Washington, nu rămâi cu imaginea unei capitale spectaculoase. Rămâi cu impresia unui oraş care funcţionează asemenea unui mecanism bine conectat, în care fiecare întâlnire, fiecare conversaţie şi fiecare contact nou poate deveni, la un moment dat, începutul unei idei, al unui proiect sau al unei investiţii.

Priveliştea spre Capitoliu, de pe National Mall. Una dintre imaginile emblematice ale Washingtonului, un oraş în care puterea pare surprinzător de liniştită.

Între conferinţe şi întâlniri, jurnalismul înseamnă şi pregătirea fiecărui interviu, chiar pe holurile companiilor şi instituţiilor vizitate.

Mâncarea este un factor important în viaţa americanilor, cu influenţe şi în business. Pulled pork, pâine prăjită şi sos barbecue – un prânz tipic american, descoperit între două întâlniri de business. Cât despre burger, în Washington este la fel de prezent în peisaj precum cafenelele în care se discută despre investiţii, tehnologie şi politici publice.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro











