Creşterea pieţei titlurilor de stat Fidelis listate la Bursa de Valori Bucureşti începe să se reflecte asupra celei bancare, care se vede nevoită să ajusteze în sus dobânzile la depozite pentru a nu pierde teren în faţa ofertelor atractive ale statului român. Dar în pofida acestui trend de creştere, nivelurile dobânzilor bancare rămân în continuare sub cele oferite de titlurile de stat vândute direct populaţiei prin programul Fidelis, mai ales luând în considerare şi faptul că primele sunt impozabile, iar titlurile de stat nu.

 

Conform datelor centralizate de Prime Transaction, în luna august 2025 statul oferea prin emisiunile sale în lei dobânzi între 7,2% şi 7,9%, în funcţie de scadenţă. 

 

Pentru cele denominate în euro, randamentele variau între 3,1% pentru scadenţa de 2 ani şi 6,5% pentru maturitatea de 10 ani. 

 

Comparativ, cele mai mari cinci bănci comerciale din România, care acoperă aproape două treimi din piaţ, ofer dobânzi mult mai modeste: Banca Transilvania, liderul pieţei, plăteşte 5,2% pentru depozitele în lei pe un an şi doar 1,5% în euro, în timp ce BRD oferă 4,5% în lei şi 1,65% în euro, tot pentru scadenţe de 12 luni.  

 

Pentru depozitele în euro pe doi ani, aproape nicio bancă nu are ofertă activă, banca de la Cluj are 1,6% iar BRD o ofertă de 1,65%.

Sursa: Prime Transaction

 

Timp de ani de zile, una dintre cele mai comode şi profitabile linii de business pentru bănci a fost utilizarea banilor atraşi din depozite pentru achiziţia de titluri de stat, o strategie cu risc redus şi randamente superioare dobânzilor pasive. 

 

Diferenţialul pozitiv între dobânda activă (încasată din titluri) şi cea pasivă (plătită deponenţilor) a contribuit esenţial la rentabilitatea sistemului bancar românesc. În plus, raportul dintre creditele acordate şi resursele atrase a rămas puternic

subunitar, tocmai pentru că băncile au preferat plasamentele în datoria publică în detrimentul creditării economiei reale.

 

Această paradigmă începe însă să se schimbe. Pe măsură ce programul Fidelis devine tot mai popular, iar populaţia învaţă să compare randamentele şi să acceseze instrumentele bursiere, băncile sunt forţate să reacţioneze. 

Chiar dacă în ultima perioadă au crescut dobânzile la depozite, acestea rămân încă în urma celor oferite de stat. 

 

“Titlurile de stat vândute la bursă sunt listate şi tranzacţionate pe piaţa secundară. Acest lucru reprezintă o diferenţă fundamentală faţă de un depozit bancar. Ele au o valoare nominală de 100 de lei sau 100 de euro. Acest aspect este important deoarece plasamentul în astfel de instrumente financiare se face prin achiziţionarea unui număr de unităţi (titluri) corespunzător sumei investite. Prin urmare, dacă vei dori să lichidizezi parţial investiţia, o vei putea face oricând, vânzând multipli de 100 de lei sau 100 de euro. În orice caz, nu vei fi nevoit să retragi întreaga sumă investită”, spune Alin Brendea.

 

În acest context, statul obţine o finanţare mai ieftină şi mai diversificată, în timp ce băncile se confruntă cu o erodare a marjelor. Situaţia reflectă o concurenţă tot mai intensă între sectorul bancar şi titlurile de stată, iar în lipsa ujnei repoziţionări din partea băncilor, tot mai mulţi investitori de retail ar putea migra către instrumentele de datorie publică, în căutarea unor randamente mai bune şi a unei alternative viabile la depozitele clasice.