Decizia lui Donald Trump de a declanşa războiul împotriva Iranului a fost motivată parţial de presiunea exercitată de aliaţi externi, în timp ce propria sa echipă de la Casa Albă a fost mai rezervată — subliniind faptul că, în al doilea mandat, „mecanismele de protecţie” au fost înlocuite de undă verde, potrivit Bloomberg. 

Printre cei care l-au presat în privat pe Trump să lovească Iranul s-au numărat premierul israelian Benjamin Netanyahu, mogulul media Rupert Murdoch şi unii comentatori conservatori, potrivit unor persoane familiarizate cu situaţia, care au vorbit sub protecţia anonimatului despre discuţii private. Fondatorul News Corp. a comunicat de mai multe ori cu Trump, încurajându-l să acţioneze împotriva Teheranului, potrivit unei persoane informate despre interacţiunile lor.

Între timp, unii dintre cei mai apropiaţi consilieri ai lui Trump au fost mai reţinuţi în privinţa posibilităţii unui conflict armat, inclusiv vicepreşedintele JD Vance, secretarul de stat Marco Rubio şi şefa de cabinet a Casei Albe, Susie Wiles, au spus aceleaşi surse.

Puţini, dacă nu chiar niciunul, i-au spus direct că este o idee prost concepută. Wiles a încercat să se asigure că preşedintele înţelege opţiunile sale, în timp ce Vance i-a încurajat pe oficialii de rang înalt să fie sinceri cu preşedintele şi în privinţa posibilităţii unui război.

În întâlnirile private dinaintea atacurilor, Vance a pus întrebări despre cum ar funcţiona un eventual război.

Tommy Piggot, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, a declarat că este „o poveste veche şi familiară despre oameni care nu ştiu despre ce vorbesc, dar pretind că ştiu. Nu există nicio diviziune. Preşedintele Trump face lumea mai sigură, iar întreaga administraţie este aliniată în acest efort.” Reprezentanţii lui Murdoch nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii.

Declanşarea războiului, care tocmai a intrat în a patra săptămână, a reprezentat una dintre cele mai importante decizii ale celui de-al doilea mandat al lui Trump. De atunci, aceasta a adus administraţia sa în pragul unei crize internaţionale şi interne, afectând alianţele SUA, crescând costurile energiei şi complicând şansele republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie.

În ciuda acestor factori, Trump a rămas ferm pe poziţie şi a insistat că decizia privind momentul încheierii războiului îi aparţine. Acest lucru ilustrează cât de multă libertate are preşedintele de a acţiona pe baza instinctelor sale şi cât de puţină opoziţie întâmpină din partea echipei sale — chiar şi atunci când abandonează promisiuni-cheie din campanie, precum încetarea războaielor externe.

„Ceea ce şi-a dorit de la consilierii săi în al doilea mandat au fost oameni mai dispuşi să spună ‘Da, domnule’ atunci când voia să facă X sau Y, spre deosebire de oameni care spuneau ‘Te-ai gândit la asta sau la cealaltă variantă?’”, a declarat John Bolton, care a fost consilier pentru securitate naţională în primul mandat al preşedintelui, dar care între timp a devenit un critic vocal.

„Preşedintele Trump vrea să audă opiniile sincere ale tuturor celor din încăpere,” a declarat secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt. „Oricine a fost prezent la întâlniri cu el vă va spune că solicită adesea opiniile tuturor consilierilor săi, indiferent de titlu sau expertiză, întrebând ‘ce părere ai?’ şi se aşteaptă la feedback sincer.”

Războiul este cel mai recent, dar şi cel mai puternic exemplu, al modului în care Trump a mers înainte cu decizii importante, în ciuda reţinerilor unora din jurul său — precum tarifele globale pe care le-a impus, ulterior anulate de Curtea Supremă.