În politica rusă, toţi ochii sunt îndreptaţi spre un singur om: preşedintele rus Vladimir Putin. Dar, pe măsură ce discuţiile pentru încetarea focului în Ucraina continuă, atenţia lumii a fost atrasă şi de cei trimişi să îndeplinească ordinele Kremlinului - fie la masa negocierilor din Arabia Saudită, fie în culisele puterii de la Washington, scrie The Kyiv Independent.

Ministrul de externe, Serghei Lavrov, şi fostul ambasador al Rusiei în SUA Iuri Uşankov, care au condus discuţiile din Arabia Saudită, sunt ambii operatori politici pricepuţi şi cu vechime care se bucură de mult timp de încrederea Kremlinului. Directorul general al Fondului de Investiţii Directe al Rusiei, Kirill Dmitriev, a avut parte de puţină atenţie publică înainte de a fi catapultat într-o poziţie din care poartă discuţii cu trimişii preşedintelui american Donald Trump, la Washington. Toţi aceşti oameni au acces la cele mai exclusiviste reţele de putere ale Kremlinului. Acestea sunt grupuri bazate pe relaţii personale şi pe proximitatea faţă de Putin, legate de o viziune asupra lumii îngustă. Dar asta nu înseamnă că la curtea lui Putin este pace sau că totul merge ca uns. Agenţia de ştiri rusă Agenstvo a relatat la începutul lunii aprilie că, atunci când Lavrov şi Uşankov au sosit în Arabia Saudită pe 18 februarie pentru discuţii, au fost surprinşi să vadă că nu erau singura echipă rusă de negocieri.

Dmitriev şi echipa sa au fost, de asemenea, prezenţi şi văzuţi discutând cu alţi oficiali - deşi, în cele din urmă, lui Dmitriev nu i s-a oferit un loc la masă.

Deşi elitele ruseşti sunt dornice să imite ideologia lui Putin, ele sunt în cele din urmă forţate să joace un joc de-a ghicitul politic şi sunt predispuse la certuri între ele. Kremlinul poate exploata acest lucru - şi, în cazul în care vreun plan eşuează, pot fi găsiţi o mulţime de ţapi ispăşitori disponibili. „Dacă diferite părţi se antipatizează, vor încerca să se întreacă reciproc, crezând că au intuit aceste semnale la Putin. Acest lucru îi oferă liderului de la Kremlin o posibilitate de negare plauzibilă (dacă ceva merge prost)”, spune Stephen Hall, profesor asistent la Universitatea din Bath. „Este vorba de principiul dezbină şi cucereşte.”  Oamenii care îl înconjoară pe Putin pot fi împărţiţi, în linii mari, în mai multe grupuri principale. Cei mai nepopulari sunt aşa-numiţii siloviki: bărbaţi cu experienţă fie în armată, fie în serviciile de securitate de stat. Printre aceştia se numără oficiali precum Alexander Bortnikov, directorul Serviciului Federal de Securitate (FSB) al Rusiei, Serghei Narîşkin, şeful Serviciului de Informaţii Externe al ţării, şi consilierul lui Putin Nikolai Patruşev, care a condus FSB înainte de Bortnikov. 

Majoritatea celor aflaţi în vârf sunt apropiaţi de Putin de mulţi ani şi, în multe cazuri, l-au întâlnit prima dată pe actualul preşedinte când acesta încă lucra pentru serviciul de securitate de stat al Uniunii Sovietice, KGB. „Sunt preocupaţi de securitate şi văd Rusia ca pe o fortăreaţă asediată”, spune Mihail Suslov, profesor asociat la Universitatea din Copenhaga. „Cred că este ceva atât de adânc întipărit în mintea lor încât devine a doua lor natură.” Apoi, există tehnocraţii: oameni cu experienţă în finanţe sau afaceri, care sunt adesea mai dornici să menţină stabilitatea şi statu- quo-ul. Prim-ministrul Mihail Mişustin, cunoscut mai ales pentru prezenţa sa discretă şi rolul său pe termen lung în administrarea sistemului fiscal rusesc, se încadrează în această categorie. „Ceea ce îi interesează este o ordine mondială stabilă şi directă, care să le ofere posibilitatea de a rămâne la putere cât mai mult timp posibil. Sunt raţionali: nu sunt religioşi, nu se ocupă de securitate, sunt preocupaţi de a-şi face treaba ca de obicei”, spune Suslov. Dar aceste distincţii merg doar până aici. Cercul apropiat al lui Putin este un grup uniform. 

Ministrul de externe, Serghei Lavrov, şi fostul ambasador al Rusiei în SUA Iuri Uşankov, care au condus discuţiile din Arabia Saudită, sunt ambii operatori politici pricepuţi şi cu vechime care se bucură de mult timp de încrederea Kremlinului. Directorul general al Fondului de Investiţii Directe al Rusiei, Kirill Dmitriev, a avut parte de puţină atenţie publică înainte de a fi catapultat într-o poziţie din care poartă discuţii cu trimişii preşedintelui american, Donald Trump, la Washington.

Negociatori şi persoane de încredere implicate în discuţiile externe:

Œ Serghei Lavrov – Ministrul de externe al Rusiei, veteran al diplomaţiei ruse şi apropiat de Kremlin.

 Iuri Uşankov – Fost ambasador al Rusiei în SUA, implicat în negocierile din Arabia Saudită.

Ž Kirill Dmitriev – Director general al Fondului de Investiţii Directe al Rusiei; în ascensiune, cu legături personale cu familia lui Putin (căsătorit cu o prietenă
apropiată a fiicei lui Putin).

Cu excepţia câtorva figuri precum Valentina Matvienko, preşedinta Consiliului Federaţiei Rusiei (echivalentul Senatului), şi şefa Băncii Centrale Elvira Nabiullina - niciuna dintre ele nefiind considerată o persoană din interior – toţi sunt bărbaţi, iar majoritatea sunt apropiaţi de preşedinte ca vârstă. Mai important, oamenii din cercul apropiat al lui Putin aderă la o viziune similară conservatoare şi antioccidentală asupra lumii. În loc să respingă sau să urască pur şi simplu Occidentul, ei cred că Occidentul a înşelat Rusia, explică Suslov. „Acesta este un sentiment de nedreptate, sentimentul că Occidentul a tratat Rusia nedrept, care este absolut comun”, spune Suslov. „Într-o mare măsură, acesta le influenţează percepţia asupra lumii şi deciziile.” În această realitate proprie, Rusia are dreptul la toate republicile postsovietice, printre care şi Ucraina, care este văzută ca un câmp de luptă între Rusia şi Occident. „Aceste opinii sunt o proiecţie directă a discursurilor şi scrierilor lui Putin, în timp ce Putin însuşi selectează expresii şi sentimente similare din scrierile celor apropiaţi.” Însă tehnocraţii Kremlinului sunt mai predispuşi să vadă că Rusia are nevoie de mai multe legături cu Occidentul şi cu lumea în general pentru a dezvolta sectoare precum cel al tehnologiei, spune profesorul Stephen Hall. Dar, deşi bărbaţi ca Mişustin au o perspectivă mai relaxată, nu au neapărat acces la urechea preşedintelui. Şi la Moscova, în cele din urmă, doar proximitatea faţă de preşedinte contează cu adevărat. „În acel grup apropiat cred că vedem şoimi agresivi şi porumbei agresivi, mai degrabă decât porumbei adevăraţi în acest moment”, spune Hall.

Siloviki – oamenii sistemului de securitate, percepuţi ca cei mai influenţi şi loiali:

ΠAlexander Bortnikov РDirectorul FSB, apropiat vechi al lui Putin.

 Serghei Narîşkin – Şeful Serviciului de Informaţii Externe.

Ž Nikolai Patruşev – Consilier şi fost şef al FSB; recent înlocuit şi mutat într-o poziţie mai puţin influentă (Consiliul Maritim).

Un cerc care se micşorează

Rezultatul este că preşedintele rus e înconjurat de un grup restrâns de oameni care reflectă propriile sale experienţe de viaţă şi propria sa ideologie - şi oamenii sunt foarte motivaţi să nu conteste această viziune asupra lumii şi să nu iasă din graţiile preşedintelui. „Oamenii apropiaţi de Putin nu vor să-i ofere informaţii care nu se încadrează în percepţia sa asupra realităţii.” „Se pare că acest lucru a fost destul de clar de mult timp”, spune Hall. „Nu te duci la ţar cu veşti proaste. Nu-i spui ce nu vrea să audă.” Această dinamică îi lasă pe cei mai puternici oameni ai Rusiei prinşi într-o buclă de feedback. Putin nu este un lider slab sau fără nume care poate fi supus capriciilor şi opiniilor consilierilor săi. Nici cercul apropiat al lui Putin nu este incapabil să-şi formeze propriile opinii: atunci când spun presei de stat ruse că puterile occidentale conspiră pentru a doborî Rusia, este probabil ca aceşti oameni să creadă ce spun. Dar, neexistând nimeni care să pună la îndoială statu-quo-ul, aceste grupuri îşi consolidează reciproc convingerile. „Acesta este un proces reciproc, bidirecţional. Putin cu siguranţă nu este un gânditor politic.” „El se conectează tot timpul la un grup destul de fix de intelectuali din jurul său”, spune Suslov. „În acelaşi timp, oamenii din jurul său încearcă să ghicească ce vrea Putin să spună.” Această dinamică împinge, de asemenea, fiecare grup să îmbrăţişeze declaraţii şi puncte de vedere din ce în ce mai extreme, pe măsură ce curtenii se luptă să atragă atenţia preşedintelui. Sentimentele anti-occidentale se revarsă uşor în domeniul teoriilor conspiraţiei. Bortnikov, de exemplu, a acuzat public şi în repetate rânduri Occidentul că încearcă să destabilizeze Rusia, inclusiv susţinând că Statele Unite i-au ajutat pe teroriştii care au atacat Crocus City Hall din Krasnogorsk, suburbie a Moscovei, în martie 2024, ucigând 145 de persoane. „Când Putin ia o decizie, aceasta tinde să fie definitivă - dar, ca orice lider, este întotdeauna deschis la a  fi împins spre un anumit punct”, spune Hall. „Aşa că vii cu ceva care se potriveşte cu ideile lui şi ţarul te ascultă pentru o vreme.”

„Sunt preocupaţi de securitate şi văd Rusia ca pe o fortăreaţă asediată”, spune Mihail Suslov, profesor asociat la Universitatea din Copenhaga. „Cred că este ceva atât de adânc întipărit în mintea lor încât devine a doua lor natură.” Apoi, există tehnocraţii: oameni cu experienţă în finanţe sau afaceri, care sunt adesea mai dornici să menţină stabilitatea şi statu-quo-ul.

Tehnocraţi cu influenţă sau ascensiune recentă:

Œ Mihail Mişustin – Prim-ministru, cunoscut pentru abordarea tehnocratică şi administrarea sistemului fiscal.

 Maxim Oreşkin – Şef adjunct de cabinet, fost la Ministerul de Finanţe.

Ž Alexey Drobinin – Director al Planificării Politicii Externe, discursuri în linie cu ideologia Kremlinului.

Sânge proaspăt

 Cu puţin sânge proaspăt la orizont şi un număr din ce în ce mai mic de confidenţi de încredere, dinamica politică este foarte scăzută. Fiecare promovare sau cădere în dizgraţie este în sine un eveniment major. Patruşev, un aliat pe termen lung al lui Putin, şi-a pierdut funcţia de secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei într-o aparentă cădere în dizgraţie în timpul unei remanieri guvernamentale din luna mai 2024. Acum, el conduce noul Consiliu Maritim al Rusiei, o poziţie lipsită de influenţa şi de prestigiul rolului său anterior. Între timp, ascensiunea lui Dmitriev, care s-a aflat în centrul discuţiilor cu Statele Unite, este o altă schimbare majoră şi un semnal că Kremlinul este deschis să aducă tehnocraţi noi, mai tineri. Bancherul de investiţii în vârstă de 49 de ani este versat în reţelele sociale şi în limbajul lui Trump. El critică instituţiile media pentru că „promovează mesaje false, negative despre Rusia pentru a submina pacea” şi este extrem de lipsit de subtilitate în laudele sale vădite la adresa lui Donald Trump. Totuşi, chiar şi nou-veniţii în rândurile elitei provin din surse testate şi verificate. Steaua lui Dmitriev a început să se ridice cu adevărat când acesta s-a căsătorit cu Natalia Popova - o prietenă apropiată a fiicei lui Putin, Katerina Tihonova. Deşi Dmitriev poate că şi-a lăsat amprenta în finanţe şi tehnologie, relaţiile personale şi patronajul au pecetluit cu adevărat înţelegerea. Feţele noi sunt remarcabile în această lume închisă, dar inovaţia mai amplă lipseşte. Şi alţi nou veniţi păşesc pe căi familiare. Maxim Oreşkin, în vârstă de 42 de ani, şef adjunct de cabinet al Biroului Executiv Prezidenţial, şi-a câştigat epoleţii la fel ca flota de tehnocraţi de dinaintea lui în Ministerul Finanţelor rus. Alexei  Drobinin, o stea în ascensiune în ministerul de Externe al Rusiei şi director al planificării politicii externe, îşi face numele cunoscut cu discursuri pe teme îndrăgite de Kremlin, cum ar fi valorile tradiţionale şi „lumea multipolară”. „Încearcă să aducă puţină energie proaspătă în Kremlin. De exemplu, think tankurile de la Kremlin din jurul Clubului Valdai au o întreagă constelaţie de oameni cu vârsta de aproximativ 40 de ani sau puţin mai mare”, spune Suslov. „Acesta este începutul noii elite politice care probabil va domina relaţiile internaţionale ruse şi, în special, think tankurile de experţi, în anii următori.”

Femei cu poziţii importante, dar considerate în afara cercului interior:

Œ Valentina Matvienko – Preşedinta Consiliului Federaţiei.

 Elvira Nabiullina – Şefa Băncii Centrale a Rusiei.

Un front dezbinat

Pentru negociatori, această situaţie are consecinţe. Adaugă incertitudine cu privire la informaţiile sau propunerile care ar putea ajunge înapoi la Putin. „Nu cred neapărat că există o cantitate enormă de informaţii care ajunge la Putin. Cum ar fi posibil?”, spune Hall. „Am văzut de suficiente ori că Putin crede că Rusia este a treia cea mai mare economie din lume. Am văzut că el crede că numărul de militari ucraineni căzuţi în luptă este astronomic, iar cel al victimelor ruseşti este foarte mic. Nu cred că primeşte informaţiile. Acestea ar face foarte greu de văzut o realitate viabilă în termeni de negociere.” Totuşi, astfel de preocupări ar presupune şi că Moscova caută cu adevărat pacea. Ideologia uniformă de pe coridoarele puterii de la Moscova ar trebui să asigure un front unit la masa negocierilor. Însă rapoartele conform cărora diferiţi negociatori ruşi au primit informaţii diferite sau chiar s-au pus unii împotriva altora sugerează că nu există intenţii de a utiliza în mod serios un astfel de front. 

Grupuri şi structuri conexe:

Clubul Valdai – Think tank apropiat Kremlinului, cu figuri tinere (40+), potenţială nouă elită ideologică.

Cercul ideologic apropiat – Intelectuali şi consilieri care împărtăşesc şi alimentează viziunea conservatoare şi antioccidentală a lui Putin.

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru