♦ În condiţiile unor deficite bugetare cu mult peste limita de 3% din PIB, Ministerul Finanţelor are în vedere asigurarea finanţării deficitului bugetar şi refinanţării datoriei publice în principal în monedă naţională pentru a continua procesul de dezvoltare a pieţei interne, corelat cu capacitatea de absorbţie a pieţei interne a titlurilor de stat în lei, arată Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale, 2025 – 2027.

Datoria publică a României a ajuns, în august, la 59,7% din PIB şi a depăşit, cu siguranţă, în decembrie, 60% din PIB (limita maximă de îndatorare permisă de Tratatul  de la Maastricht), dar datele vor fi publicate în lunile ce vin.

În această vreme, necesarul de finanţare creşte de la un an la altul, forţând noi imprumuturi şi o strategie atentă de gestionare a ei.

Necesarul de finanţare (acoperirea defici­tului şi rostogolirea datoriei) a crescut de la 244 de miliarde de lei în 2024, la 258,6 mld. lei în 2025 şi a fost fixat la 288,2 mld. lei în 2026. Însă, într-un interviu pentru agenţia de presă Reuters, Ştefan Nanu, şeful Trezo­reriei, a spus că, pentru 2025, necesarul de finanţare a fost majorat cu 10 miliarde de lei.

Ce devine o povară din ce în ce mai mare este nivelul rostogolirii datoriei: de la 99 mld. lei în 2024 la 150 mld. lei în 2026.

Nivelul necesarului de finanţare a crescut exponenţial din cauza deficitului public scăpat de sub control, explică Strategia. În 2024, şi bugetul şi Strategia fuseseră concepute pe un deficit bugetar de 5,9% din PIB pe standardul naţional (cash) şi 6% din PIB pe standardul european, ESA-10. La final de an, am avut un deficit bugetar de 8,63% din PIB pe standardul cash şi de 9,3% pe standardul ESA. Iar Trezoreria a trebuit să să caute bani ca să acopere acest gol. Deficitul peste valorile aprobate explică de ce cifrele din viitoarea strategie diferă atât de mult faţă de cele din strategia trecută.

Majorarea deficitului peste limitele aprobate generează dificultăţi majore atât în procesul de finanţare şi cât şi în capacitatea de administrare a riscurilor, spune documentul citat.

„Pe de o parte, deteriorarea percepţiei investitorilor afectează cererea şi creşte costurile de finanţare, iar pe de altă parte, se reduce flexibilitatea în gestionarea riscului de lichiditate şi de refinanţare, precum şi a riscurilor de tip „event risk”. Un exemplu îl constituie episodul de incertitudine şi volatilitate accentuată de la finele lui 2024 şi începutul lui 2025, alimentat de alegerile prezidenţiale şi amânarea acestora, în contextul global marcat de politici privind tarifele comerciale şi tensiuni geopolitice. Aceste evoluţii au condus la deteriorarea anumitor indicatori ai strategiei de administrare a datoriei, îndeosebi cei legaţi de riscul de refinanţare (ex: maturitatea medie rămasă), dar şi a costurilor de finanţare, atât marjele de risc, cât şi randamentele menţinându-se ridicate, afectând astfel semnificativ cheltuielile cu dobânzile aferente anului 2025 şi din anii viitori, într-un context în care alţi emitenţi suverani din regiune au beneficiat de reduceri ale acestor costuri (ex: Ungaria, Polonia. Bulgaria, Croaţia).”

Potrivit documentrului citat, în anul 2024 şi în primele 7 luni ale lui 2025, Trezoreia a urmărit asigurarea unei finanţări nete într-o pondere mai mare din surse interne proces ce va continua şi se va accentua începând cu 2027, când necesarul de finanţare va începe să scadă.

Riscul de refinanţare

Sunt mai multe riscuri în gestionarea datoriei. Există riscul de refinanţare, drept pentru care se caută împrumuturi pe termen lung, ponderea datoriei scadente în termen de un an urmând să fie limitată în intervalul 15% şi 25% (maxim) pentru datoria în moneda naţională şi între 10% şi 20% (maxim) pentru datoria totală. Se urmăreşte menţinerea maturităţii medii rămase în intervalul de 4 ani (minim) şi 5 ani pentru datoria în moneda naţională şi între 6 ani (minim) şi 7 ani pentru datoria totală (praguri reduse faţă de strategia anterioară).

Riscul valutar

Strategia menţionează riscul valutar cu un exemplu prezumtiv: în cazul materializării unor scenarii pesimiste în anul 2025, de exemplu deprecierea monedei naţionale cu 5% fată de EUR şi cu 15% fată de USD, stocul datoriei ar creşte cu 34,5 miliarde de lei, respectiv cu 1,8% din PIB, iar plăţile în contul serviciului datoriei (reprezentând rambursări de rate de capital/ refinanţări de titluri de stat şi plăţi de dobânzi) ar creşte cu cca. 2,8 miliarde lei, respectiv cu 0,5% în veniturile administraţiei publice centrale.

“În consecinţă, expunerea la riscul valutar poate fi considerată una semnificativă, inclusiv din perspectiva agenţiilor de rating, drept urmare necesită monitorizare şi administrare atentă permanentă.”

Riscul de downgrade

Riscul de downgrade este cel mai important risc care trebuie avut în vedere şi care poate afecta semnificativ atât termenii şi condiţiile de finanţare cât şi nivelul şi structura cererii (atât din perspectiva accesului la mediile investiţionale, cât şi la anumite scadenţe/maturităţi), perspectiva negativă a rating-ului fiind relevantă în acest sens, arată documentul citat.